04.12.2016

Splendida tristă poveste a Rezervaţiei Breite

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Imediat după sărbători, am ajuns la Sighişoara. Îmi era dor de oraşul ăsta, care are un „ceva” care mă cheamă din când în când să îi dau bineţe şi să îi mulţumesc pentru că există. Mi-e greu să vă explic de ce simt aşa ceva pentru acest oraş… Dar aşa este. A mă plimba prin cetate şi a pune mâna, din loc în loc, pe zidurile acelea este pentru mine o gură de oxigen spiritual, dacă vreţi. Şi fac acest gest ritualic periodic. Şi mă încarc. Până data viitoare :)

Când am ajuns zilele trecute acolo, am aflat pentru prima oară că lângă Sighişoara există Rezervaţia Breite. Mi s-a spus că sunt nişte arbori seculari acolo şi că e frumos. Aşa că am îmbrăţişat cu mare drag ideea de a merge până acolo. Mai ales că eram cu doamna sufletului meu şi cu cele două minunăţii de fete ale mele şi am zis că o să le placă o scurtă ieşire în natură.

Rezervaţia se află la câţiva kilometri de oraş, pe drumul care duce la Mediaş. Din drumul european faci la un moment dat la stânga şi mergi vreo 2 km pe un drum forestier practicabil, adică nu îţi rupi maşina pe el. Străbaţi o pădure foarte frumoasă şi brusc ajungi la un platou, care îţi deschide priveliştea.

Prima reacţie a fost de încântare. Căci vedeam din loc în loc nişte copaci foarte mari, care îţi impuneau respect de la distanţă. Dar apoi m-am încruntat. Pentru că am văzut în multe locuri trunchiuri contorsionate, căzute la pământ, dar şi – oribilă privelişte… – copaci care încă erau ferm aşezaţi în rădăcină, dar arşi, cumplit de arşi.

M-am plimbat cam o oră pe acolo cu un amestec de încântare şi de revoltă în suflet. Încântare pentru că zona este cu adevărat splendidă. Revoltă pentru că simţeam un nod în gât când vedeam copacii aceia care au rezistat câteva sute de ani doar ca să fie ucişi de un incendiu în 2014.

Am aflat mai apoi că incendiul a fost doar punctul culminant şi vizibil acum, în modernitate, al unei istorii ciudate, pe alocuri cretine şi preponderent mega-stresante a aceste Rezervaţii. Cu tot felul de încălceli silvico-politico-administrative şi cu certuri pe proprietate şi alte tărăşenii de astea întristătoare. În fine, să îi dăm pace…

Vă recomand să mergeţi să vedeţi zona dacă tot ajungeţi pe acolo. Şi vă las cu o galerie foto. Cu menţiunea că toate pozele sunt făcute de Mara mea cea minunată, care mi-a confiscat aparatul foto şi s-a pus stăpână pe el :))

IMG_8503 (Copy)

 

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Apropo de bloguri de nişă: cum vă sună Ciupercomania? :D

Cer insistent CNA reglementarea mesajelor din desenele pe asfalt!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *