08.12.2016

Gullit vă aşteaptă „pasele” în seara asta la #ShareTheSofa by Heineken (A)

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

De fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva care se uită superior la mine pe genul „bine, măh, cum dracu să îţi placă fotbalul…” îi raportez discuţia dintre Andrei Pleşu şi Radu Cosaşu (un imens povestitor al acestui, totuşi, splendid sport), pe care, cu voia dumneavoastră, o reproduc cu aproximaţie.

Pleşu: Radule, ce câştig eu dacă mă uit la fotbal, aşa cum faceţi voi?
Cosaşu: Nu ştiu ce câştigi, dar habar nu ai cât de mult pierzi.

Mi se pare o senzaţională sintetizare a ceea ce înseamnă nebunia asta numită fotbal. De care nebunie nu mai scapi niciodată. Nu că am vrea să scăpăm, desigur :D

Aşa, spus ca de la peluza vieţii unde îmi place mie îndeobşte să stau, fotbalul este jucat de fotbalişti. Furculition, aţi putea spune şi aţi avea 120% dreptate. Dar ce vreau eu să spun cu asta este că dintre toţi fotbaliştii pe care i-am văzut în aceşti mulţi ani de când mă uit la fotbal se desprind câţiva pe care putem să îi caracterizăm, cu majusculele de rigoare, JUCĂTORI.

Unul îngrozitor de enervant când echipa ta juca împotriva lui căci ştiai, cu aproximaţie de milimetri, că oricum ţi-o furi :)) Tripleta milaneză Gullit – van Basten – Rijkaard rămâne cam cea bună osatură a unei echipe pe care am văzut-o în viaţa mea, o splendidă manifestare a fotbalului spectacol aşa cum, cred eu, s-au gândit zeii că trebuie să fie atunci când l-au creat.

Gullit vine în seara asta, cu ocazia mecului UCL dintre FC Barcelona şi Manchester City, la #ShareTheSofa, excelenta iniţiativă Heineken, care aduce JUCĂTORI în faţa noastră şi îi „obligă” să ne răspundă la întrebări. Şi chiar răspund, să ştiţi, dovada cea mai bună este răspunsul pe care l-am primit de la Hierro când l-am întrebat despre cum va arăta fotbalul în 20 de ani.

Vă invit, aşadar, să îl întrebaţi pe Gullit ce vreţi. Cu menţiunea că totul se întâmplă pe contul de twitter Heineken, aşa că puneţi mouseul şi faceţi-vă un cont dacă nu aveţi, că nu e greu :D Iar dacă aveţi bravo vouă!

FB post

O scurtă „pasă” în găleata cu nostalgie a vremurilor când Gullit rula fin şi impecabil la firul ierbii… :)

)

Notă: Această postare este un advertorial, marcat ca atare cu (A), conform politicii advertoriale de pe acest blog.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

A nu mai păcătui prin nepăsare este o opţiune, nu o obligaţie

Cinci motive despre cum cred că nu ar muri presa. Sau ceva…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *