Trăim într-o România în care tot ce ţine de sintagma „instituţie bugetară” ne face să încruntăm masiv sprânceana şi să ni se strâmbe feng shuiul. Pentru că, nu-i aşa?, am fost obişnuiţi în ani şi ani să dezvoltăm un soi de mecanism de auto-apărare împotriva unui stat hrăpăreţ, dezorganizat şi fără să îşi ştie cu adevărat rostul.
Dar se întâmplă anumite lucruri când îţi dai seama că e oribilă această obişnuinţă a noastră de a simţi că tot ce ţine de statul român este rău, de a fi permanent în gardă când vine vorba de „bugetari”, de a te uita suspicios la orice şi oricine încearcă să iasă din uniformitatea statutului de „bugetar”. Şi te gândeşti în acele moment că poate nu ar fi rău să încerci măcar, din când în când, să lucrezi cu prezumţia de nevinovăţie. Şi să mergi pe ideea „nu tot ce este al statului este rău„. Până la proba contrarie.
Nu că ai avea de unde alege, desigur. Căci astfel de isprăvi sunt nişte flori plăpânde pe un ogor bugetar lăsat în paragina lui „lasă că merge şi aşa„. Dar tocmai de aceea, cred, ar fi bine măcar să ne uităm către astfel de isprăvi şi să încercăm, dacă nu să punem umărul, cel puţin să nu dăm cu ele de pământ.
Lansarea aplicaţiei mobile Agerpres este, din punctul meu de vedere, o astfel de ispravă. „No, păi care e şmecheria, serios? E doar o aplicaţie mobilă, ce mare tărăşenie?„, aţi putea spune. Şi pe bună dreptate. Căci, da, este doar o aplicaţie mobilă. Aşa cum sunt încă jdemii pe piaţă. Dar aici nu mă refer doar la aplicaţia în sine (utilă măcar pentru faptul că nu vedem rahaturile cu „Vezi aici” şi „ŞOC şi GROAZĂ„, ci ştiri scrise normal şi cu titluri normale), ci la toată munca din spatele acestui moment, al lansării aplicaţiei.
Agerpres este o instituţie bugetară. Adică are din start, în percepţia noastră, toate tarele pe care, după cum ziceam mai sus, o instituţie a statului le are. Dar, cu toate acestea, în ciuda unor piedici şi frâne pe care noi doar le putem bănui, nu şti cu precizie, echipa Agerpres s-a încăpăţânat să scoată această aplicaţie şi să o pună la dispoziţie posesorilor de smartphone. Când, fireşte, aşa cum fac 98,564% din celelalte instituţii bugetare, ar fi putut să li se rupă, să meargă la serviciu între 8 şi 16, să îşi încaseze banul de la buget şi să se bazeze pe fundamentatul principiu de funcţionare al sistemului bugetar de la noi „lasă că merge şi aşa„. Ei bine, Agerpres nu a făcut asta, ci a mers un pic mai departe. Iar asta, în ceea ce mă priveşte, este de apreciat.
De ce salut aplicaţia mobilă Agerpres? Am trei motive mari şi late, pe care, sintetizând o leacă ce am zis până acum, vi le dau mai jos.
1. Echipa Agerpres a ieşit din imobilismul funciar şi din rutina neputuncioasă a spiritului „bugetar” şi a făcut un pas în exteriorul zonei lor de confort, dovedind cel puţin că a ridicat capul şi a început să se uite peste „gardul” sistemului închistat.
2. Echipa Agerpres este foarte tânără. Ceea ce, fireşte, a fost o surpriză pentru mine (dar nu numai), căci în mintea mea ar fi trebuit să mai aibă vreo 6 ani până la pensie sau ceva. Aşa, ca idee, directorul general Alex Giboi are 31 de ani #mno
3. Ştirile Agerpres sunt ştiri. Nu am cum să o zic mai simplu de atât. Nu acoperă ele tot ce am vrea (dar, pe de altă parte, nimeni nu reuşeşte asta), nu sunt pe feng shuiul nostru de multe ori, nu au aia, nu au aialaltă. Dar au ceva care, în contextul în care se face presa astăzi, este fundamental: nu tabloidizează. Ştirea ţi se oferă pe stilul old school, clasic, treaba ta ce alegi din ea şi ce faci cu informaţia primită. Fără „o să rămâi prost”, fără „frisonant”, fără „incredibil”. Ştiri.
[Tweet „Puteţi descărca gratis aplicaţia Agerpres din App Store şi din Google Play.”]
Şi, ca să pun totul într-un context de „buctărie internă”, mai trebuie să vă spun că am rămas foarte surprins când am auzit, invitat fiind la evenimentul de lansare a aplicaţiei, că nu o să aibă loc într-o sală de conferinţe anostă şi seacă (pe stil „bugetar”, remember?), cu jde oameni la cravată şi la costume, dându-şi singuri o importanţă mai mare decât le-o dăm noi, ceilalţi, ci că evenimentul va avea loc la… o bere. O contradicţie aperentă între percepţia multora despre brandul Agerpres şi o atmosferă relaxată, de amiciţie, cu o halbă de bere ciocnită şi, fireşte, băută :D
10 thoughts on “Trei motive pentru care salut lansarea aplicaţiei mobile Agerpres”
La tot mai multe vesti de asa natura!
Şi uite aşa…încet ajung la punctul la care parcă aş schimba sistemul de operare, deşi mi-e groază să mă întorc la Android :))
Nice done, Agerpres, că era să uit! :)
Cat te-au platit sa zici asta?
O porcarie de site. Niste text si o dunga gri/neagra.
Pagina de articol estr deplorabila. Formatarea textului nu exista, autorul e scris intre paranteze legat de text etc.
Si aplicatiile de mobil parca sunt facute de niste incepatori.
Si unde e echipa tanara? Poate PR-ul si HR-ul, ca de ‘public’ si ‘human relations’.
Prea multa atentie unui simplu site. Omul va citi informatiile, daca le va citi.
3 milioane 300 de mii de euro am luat pentru asta. Îţi dau şi ţie vreo 14 cenţi? Căci cam atât calculez io că valorează curajul tău superb să vorbeşti din anonimitatea în care, simt intens, se desfată şi viaţa ta.
Ilustre anonim.
Omul si-a spus un punct de vedere. E blogul lui. Pe care proabil ai ajuns intamplator ca si mine. Modul cum ai pus dumneata problema este ca in situatia intalnita pe avocat.net in care un cetatean isi exprima oful ca i-o fost sigilat cotorul de gaz de GDF pentru ca nu-si platise factura la timp. Depasise 46 zile. Cineva i-a explicat cum stau lucrurile legal si ca in acest caz GDF avea dreptate. Dar pentru ca raspunsul (bine argumentat de altfel) dat de cineva care si-o pierdut vremea sa raspunda, nu corespundea asteptarilor petitionarului, care probabil se astepta sa fie cainat, sa fie sustinut, incurajat, sa primeasca eventuale recomandari legale sa se ia de gat cu GDF, a trecut in extrema cealalta. Moderatorul a avut grija sa ne scuteasca de mahalagismele ulterioare. Prin urmare, nu-ti place? Nici-o problema, la doar un click distanta poti parasi pagina, fara prea mult taraboi in zavoi. Ne-om mai auzi cand oi mai trece pe aici. La anul si La Multi Ani!
1. Ai mobil si abonament de trafic de internet.
2. Ai Gbytes inclusi la greu.
3. Esti familist convins, deci nu-ti consumi net-ul aferent pe site-uri care nu le putem numi aici, ca nu e trecut de miezul noptii si copiii sub 18 ani inca nu doarme toti.
Na ca mai facut sa descarc aplicatia, dar sunt un pic cam dezamagit. Nu sunt atat de multe stiri in feed pe cat m-am asteptat. E putin sa ai doar 7-8 stiri pe zi la categorie. Dar sa zic ca sunt la inceput. Oricum, e de admirat ca Agerpresul a facut pasul asta. Sunt alte institutii de presa care ar putea, dar care par ca nu vad incotro merge trendul! Bafta!
Din câte mi-au spus băieţii, acesta este doar începutul. Iar, pentru un început, nu e chiar rău :) Mai ales dacă avem în vedere ceea ce tu bine ai punctat, adică faptul că vorbim despre o instituţie bugetară care a luat taurul 2.0 de coarne, cum ar veni :D
Pingback: Cum vede presa şi jurnalismul (a nu se confunda) directorul general AGERPRES - Cristian China Birta
Pingback: Interviu cu Alex Giboi, director general Agerpres. Mă rog, interviu, discuţie ca între băieţi :D - Cristian China Birta