Continuăm şi în 2014 seria „Cadouri primite de bloggeri„. Şi fac acest lucru din două considerente mari şi late:
1. Îmi place să cred că acest exerciţiu de transparenţă face bine blogosferei, call me chinezu.
2. Sunt ferm convins că, făcând asta, învăţăm împreună, agenţii, companii şi bloggeri cum să ne poziţionăm unii în raport cu ceilalţi, call me chinezu.
Cu ce ajută aceste cadouri sau atenţii sau cum vreţi să le ziceţi? După mila mea părere, cam aşa ar fi:
1. Un astfel de cadou este un foarte bun ice breaker în relaţia cu un brand. Adică, mai de la peluză, una este să trimiţi un comunicat de ăla sec (oricum nu le prea citesc, doar le scanez aşa la repezeală), în care sunt informat despre ceva produs (termen generic, însemnând o grămadă – produs fizic, serviciu, site, brand etc.) şi alta este să – vorba lui Arghezi – pun mâna pe el şi să zic „există”. Sigur, discuţia aici comportă jde nuanţe. Unele cadouri degeaba sunt trimise, căci nu au nici un efect (din multe motive, începând de la „nu am nici o treabă cu produsul ăsta” până la „chiar nu înţeleg de ce atâta tevatură pentru ceva nu prea foarte foarte…„. Altele au un efect pe sistemul foc de paie, căci de multe ori nu se face nici un follow up pe produsul respectiv, aşa că rămâne chestiunea în coadă de peşte. Dar există cazuri (alea fericite), când pornind de la un astfel de cadou se poate ajunge, în timp, la o relaţie durabilă şi reciproc avantajoasă între blogger şi agenţie sau companie.
2. Un astfel de cadou spune ceva despre modul în care respectiva companie sau agenţie abordează relaţia cu bloggerii. Adică, în esenţă, zice „blogosfera este importantă în strategia mea de comunicare„. Cel puţin la nivel teoretic, desigur. Căci, dacă îmi permiteţi, a irosi aceste „gloanţe” fără să ai un plan care să îţi aducă beneficii pentru produsul cu pricina este trist. Şi degeaba.
3. De multe ori, un astfel de cadou ne arată creativitatea agenţiei sau a clientului (una din părţile mele favorite, de altfel). Căci există cazuri în care nu cadoul în sine este valoros (hai să îi zicem aşa), ci modul în care este „împachetat”. Care împachetare, după caz, ne face să zâmbim, să ne amuzăm, să ridicăm apreciativ sprânceana sau chiar să zicem „bravoooo, băăăăăh!„. Iar asta contează foarte mult în ceea ce priveşte poziţionarea brandului cu pricina (agenţie, companie sau produs) în mintea şi, de multe ori, în coraconul nostru.
4. Bloggerul află direct şi neintermediat (ca să zic aşa) despre produs. Sună cam furculition, dar nu am cum să o zic mai pe româneşte de atât. Adică, pe undeva, e cam ca la bere: degeaba îmi spui „dar vai ce bere bună am făcut” şi o lauzi de foioioi, dacă eu nu pot să o gust, să văd că aşa este. Această chestiune presupune şi riscuri, fireşte, căci – vorba aia – gusturile nu se discută, aşa că uneori bloggerilor le dă cu virgulă în timp ce gustă „berea” cu pricina, iar asta se răsfrânge şi în relaţia cu brandul, agenţia, compania sau produsul.
5. Într-o anumită măsură (mai mare sau mai mică, după caz), un astfel de cadou implică şi o anumită – cum să îi zic eu ca să nu fie interpretată nuş cum? – invitaţie adresată bloggerului de a scrie despre produs. Nimeni nu poate blama compania sau agenţia care trimite un astfel de cadou că încearcă şi prin modalitatea aceasta să obţină un un pic de expunere, de împrietenire cu bloggerul sau alte beneficii pe care le urmăreşte (şi care, repet, ar trebui să se pupe cu strategia de comunicare, căci altfel sunt fix degeaba). Numai că – şi aici vreua să fie foarte clară chestiunea – un astfel de cadou constituie o atenţie nesolicitată, care nu presupune în nici un fel obligativitatea bloggerului de a scrie sau de a face altceva în beneficiul companiei sau agenţiei care a trimis cadoul. Ar fi excelent să înţelegem, toate părţile implicate, cât mai repede acest lucru şi să ne comportăm ca atare, ca să nu avem discuţii şi alea, alea.
Sigur că mai sunt şi alte explicaţii şi considerente. Dar pe mine doar la cele de mai sus m-am dus capul. Feel free să mai ziceţi şi voi una, alta. Şi să comentaţi pe chestiunea în cauză, desigur.
Şi ca să discutăm pe concret, mai jos aveţi cadourile primite în ultima vreme.
Foarte interesant setul de ceaiuri primit de la Maya Tea. Doar că m-a pus la lucru, ca să zic aşa, căci a trebuit să îmi cumpăr şi o sculă „profi” de aia cu sită şi ceva ca să mă pot delecta cu (şi aici nu există dubii!) excelentele ceaiuri primite.
„Ploscuţa” primită de la HBO România am dat-o cadou altui blogger. Căci, nu-i aşa, sharing is caring :D
20 thoughts on “Despre cadourile primite de bloggeri de la agenţii sau companii”
Asa light. :P
Nu m-am prins… Dezvoltă ideea, te rog, ca să nu înţeleg dreaqu altceva, că e vineri şi parcă nu aş sta în parametri semiotici prea mult…
Ceaiurile sunt dementiale :)
Aici nu te contrazic nici un milimetru, sunt foarte bune! Asta apropo de punctul 4 din ce am zis mai sus :)
Sa vezi in bransa noastra de beauty cand primesti ditamai comunicatele de presa sau cd-uri cu poze de la produse cosmetice si nu soseste si un esantion ca macar sa iti dai seama despre ce scrii. Eu totusi pun partea buna inainte – macar am primit informatia si stiu despre produsul X, acum ca eu mai simt imbold sa scriu sau nu….asta e. Si nu numesc musai cadou chestiile ce le primesc, ci tot baza de informatie. Cadou e ceva ce iti da cineva cu drag si pentru ca stie ca iti place chestia aia.Cristi, nu te-am mai bazait de multa vreme, dar sa stii ca te mai urmaresc si te-am vazut si la TV :). Bafta !
Mi-e foarte greu să înţeleg, plecând de la ce zici tu, cum poţi scrie despre cum este un parfum nou, să zicem, dacă nu primeşti o mostră ca să bagi nasul în el, cum ar veni :))
Ai mare dreptate cu parfumurile, e drept ca si daca faci un articol despre un parfum nu prea ai cum sa descrii mirosul asa explicit incat cititorul sa il simta si el cumva…dar macar dupa ce il mirosi , poti spune o poveste. Eu fac articole despre parfumuri si fac diverse conexiuni, povesti….pentru ca de fapt un parfum asta inspira si transmite. :) Sa zic cat e de complicat sa scrii despre produse de make-up sau creme antirid fara nici macar sa le atingi ambalajul, dar stand cu o pagina de comunicat de presa in fata ochilor?
Bloggerul inainte de toate ramane tot un potential client. Ca pe langa scaun la cap mai are si un wp-admin la degete este alta poveste, o poveste pe care incep sa o inteleaga si cei ce aloca bugetele pentru promovare.
Corect. De multe ori mi s-a întâmplat să rămân ataşat de un produs sau de un serviciu, de care am aflat printr-o astfel de „tragere de mânecă”. Doar că aici vorbim de partea de răspândire a mesajului pe care o realizeaza un blogger şi care, în majoritatea cazurilor, este pe primul plan în strategia agenţiilor sau a companiilor :)
Pleosca e interesanta. Felicitari castigatorului
Cadourile pe care le-am primit am preferat sa le dau mai departe sub forma de concurs pentru cititori.
Aşa cum am făcut în cazul ploscuţei, aşa procedez şi eu de multe ori. Pe principiul dar din dar se face :))
Multi cred ca judeca primitul de astfel de cadouri, insa eu consider ca sunt bine meritate!
E prima oara cand aud de Maya…..mentionez ca sunt dependent de ceaiuri….a fost bun?
Bun, bre, bun, fă şi tu un test şi apoi să vii să îmi baţi obrazul dacă nu îţi place :D
Mi se pare foarte tare ca un blogger sa primeasca un cadou de la o persoana pe care nici nu o cunoaste. In spatele strategiei de marketing sta totusi un gest foarte placut care pe mine, cand se va intampla asta, cu siguranta ma va bucura.
Ehe, asta este o altă discuţie. Cea despre momentul în care ajungi să primeşti astfel de cadouri. Care presupune – oricum o dăm – faptul că bloggerul care primeşte astfel de cadouri a început să calce masiv pe calea profesionalizării :)
Salut, Cristi!
Ai inventariat aici destul de neutru cum trebuie abordată o relaţie între un furnizor (e neesenţial de ce anume e furnizor) şi un potenţial client.
Tudor Bezea, a subliniat bine. Şi să fim serioşi, mi-e greu să cred că o firmă ignoră „râma din cârlig”. Că până la urmă, cam asta e ideea. Muşcă? Şi dacă da, cât de „adânc”?
Pe de altă parte, slugărnicia [a]tipic românească, e cunoscută de multe firme care folosesc consiliere psihologică la construirea unei strategii de piaţă pe partea de marketing. Să dau exemplu „cadourile” partidelor în campaniile electorale?
Aici, e vorba deja despre discernământul prospectului, despre cunoaştere de sine şi ajungem deja la… EDUCAŢIE.
Cât de mult ţin cont firmele de nivelul de educaţie al potenţialului client?
Sunt multe de discutat pe tema asta.
Mie, mi-a plăcut lista ta de „De ce”-uri şi consider că e bine că un blogger clasat pe locul 1 în top, ridică problema la modul acesta. Poate că vom vedea mai des firme şi agenţii PR, care să ia în serios mai multe aspecte decât „targetul”. Că şi dacă ne oprim niţel la subiectul „obiective” (că asta înseamnă target…), constatăm că 90% din firme, rezumă „target” la o sumă de bani lunar… Şi aici, mă întreb eu, cine e mai serios: bloggerul care refuză o colaborare, sau cel care se lasă „pişcotat”?
Păi fix de asta, aşa cum spuneam, scriu şi astfel de lucruri aici la mine. Pentru că, repet, cred cu tărie că simpla discuţie despre astfel de chestiuni ne ajută pe toţi, bloggeri, agenţii şi companii să ne poziţionăm mai bine unii faţă de alţii şi să lucrăm în condiţii recipric avantajoase :)
Pingback: Numele meu este Cristian China-Birta și sunt un criminal de plante...