10.12.2016

Cum să scapi de şobolani – studiu de caz personal şi oribil

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

 

Tot am vrut să vă povestesc despre nişte întâmplări oribile pe care le-am avut cu doi şobolani. Dar, ştiţi cum este, te iei cu altele şi trece vremea şi uite că nu am apucat să vă raportez ce şi cum. Dar acum profit de campania pentru bloggerii (ia vedeţi că puteţi câştiga o tabletă Allview 2 Speed Quad) pe care o derulăm pe Blogal Initiative Bucureşti (apropo, o să începem ca lumea campanii doar pentru bloggerii bucureşteni, staţi pe aproape…) pentru cei de la 0219662.ro, care se ocupă cu deratizare, dezinsecţie si dezinfecţie şi care au o chestie foarte faină, din punctul meu de vedere, adicătelea plata online prin Mobilpay, ceea ce – trebuie să recunoaştem :D – este un feature foarte interesant. Căci sună într-un mare fel să poţi scăpa de gongi şi alte lighioane plătind cu cardul :)) Iar siteul este unul chiar simpatic, daţi un ochi să vă convingeţi.

No bun, acum să vă povestesc întâmplările. Cu menţiunea că, până să păţesc ce am păţit, singura mea amintire cu şobolani a fost una de când aveam vreo 6 ani, cu unchiu Nicu luptându-se, în bucătăria noastră foarte mică de pe strada Oituz din Baia Mare, cu un animal feroce şi foarte mare (aşa mi se părea atunci, că este un adevărat monstru!) pe care, fireşte, l-a biruit în cele din urmă. Poate de atunci, de la acea „bătălie”, cu răcnete din partea unchiului (şi înjurături, dar hai să nu intrăm în detalii :D), cu tot felul de zgomote de luptă şi cu nişte chiţăieli oribile, am dezvoltat eu o repulsie organică faţă de aceste animale respingătoare. În această cheie vă invit să citiţi ce mi s-a întâmplat mie acum câteva luni, în plină vară.

IMG_6418 (Medium)Era o seară călduroasă, de care am încercat să scap cu, fireşte, nişte bere. Şi cum am terminat eu prima doză din această licoare minunată, am strivit-o corespunzător şi mă duc să o arunc la găleata de gunoi, aflată sub chiuvetă, în bucătărie. Deschid uşiţa aia de la masca de sub chiuvetă şi înlemnesc: din găleata de gunoi mă privea un şobolan. Câteva fracţuni de secundă am stat amândoi perplecşi (şocul pentru mine era imens, să văd un şobolan în bucătăria mea, la etajul 8, unde stăteam atunci…). După care, într-o coordonare de mare precizie, am izbucnit amândoi. El sărind din găleată, încercând să fugă, eu trântind uşiţa aia cu o forţă de care Chuck Norris ar fi fost foarte mândru. După care eu am ieşit urgent din zona de luptă şi am închis uşa de la bucătărie (în gândul meu era atunci un mare reproş cum că „de ce dracu nu am instalat eu un lacăt la uşa asta?!„:D).

Răspund privirilor uimite ale famillionului cu un terifiant „avem un şobolan în bucătărie„. După câteva clipe de tăcere, a urmat fireasca întrebare „ce este de făcut?„. Căutăm pe google după nişte meseriaşi în stârpirea lepădături, zic. Şi fac. Îmi scot laptopul, dau căutare după – nici nu mai ştiu după ce am dat căutare, era ceva cu şobolani, aia e clar :D – şi găsesc repede mai multe siteuri. Sun la primul (careavea tarifele afişate, asta mi-a plăcut, ceva gen 150 de lei, dar nu mai ţin minte exact), îmi răspunde un domn, îi spun care este problema, el îmi zice „daţi-mi adresa, ajung cam într-o oră„).

M-am liniştit. Căci, în mintea mea, totul era clar: vine specialistul, îi umflă o rangă #sauceva şobolanului în freză şi am scăpat de năpastă. Vaaaaaai, cât de departe eram de adevăr… Căci numai naivi ca mine cred că aşa se întâmplă lucrurile în astfel de situaţii.

Vine omul, fix după o oră. Îl văd că îşi pune mânuşile („e pus pe treabă, îmi zic, Rambo, sparge-l!„). Scoate nişte farfurioare de alea mici de plastic („no poftim, servim ceva sau ce?„, ridic eu sprânceana a nedumerire). După care scoate un fel de pliculeţe de ceai, dar aşa mai dolofănele, puţintel albastre. Şi risc întrebarea: „dar care e faza cu astea, stimabile?„. Îmi zice: „Aceasta este otrava pentru şobolan. El o să o mânânce în cursul nopţii, moare, după care îl aruncaţi„.

Mi-e greu să vă spun cât de cu gura cascată am rămas. Eu care credem că vine, îi umflă o rangă în freză şi hasta la vista, baby… Am încercat eu să bag de alea „dar cum, dar vai, păi scapă-mă de el„, dar nu am avut cu cine. Pentru că omul îmi explica foarte calm cum că şobolanul este teribil de inventiv şi că sigur s-a ascuns pe undeva unde nu îl putem găsi şi că altă variantă nu există. „Otrava este foarte bună, adaugă, îl omoară şi îl usucă, aşa că nici nu miroase şi nu lasă alte urme, adaugă„. În fine, plătesc omului banii şi pleacă.

Intru din nou pe google, caut după alte firme, gândindu-mă că nu are cum să fie atât de complicat. Am sunat la încă 3. Toate mi-au spus că asta este procedura standard. M-am pleoştit şi am intrat în logica acestei proceduri standard.

Vă daţi seama că noaptea aia a fost mai mult una de veghe. Cum dracu să dorm bine ştiind că tovarăşul şobolan hălăduieşte prin bucătăria mea? Numai că nu am auzit nimic toată noaptea. Nici măcar un zgomot. „Dreaqu de vietate„, îmi zic, „ce şmecherie are în program„. Dimineaţa deschid încet uşa de la bucătărie (aveam în mână un sucitor – aşa îi zice la mine, în Maramureş – de ăla de întinzi aluatul, dacă e să îl vâd îi sparg dantura, era planul), nu văd nimic. „O fi murit mizerabilul prin cine ştie ce cotloane„, îmi zic scârbit la gândul că acum trebe să întorc toată bucătăria să îl găsesc.

Hai să încep cu zona de lângă găleata de gunoi„, mi-am făcut planul, strategic. Şi deschid cu imense precauţii uşiţa. ŞOC şi GROAZĂ! Incupatul şobolan era fix lângă găleată, cu limba scoasă şi cu gâtul scos din ţâţâni. Adică fix unde îl lăsasem eu, ca un crimimal. Căci – da, v-aţi prins – îl executasem atunci, pe loc, când am trântit uşiţa, chiar când îl văzusem întâiaşi dată, pentru prima oară. Adicătelea, toată experienţa cu căutat pe google şi cu plătit şi cu pliculeţelea alea cu ceai/otravă a fost fix degeaba.

DSC_0522Sigur că am râs după aia – hă hă hă, ce criminal fraier sunt. Nu mă mai interesa nimic, doar că scăpasem de bestie. Zici?

La câteva zile după aia – eram plecat într-o deplasare – mă sună doamna mea şi îmi zice „cred că am văzut caca de şobolan pe lângă găleata de gunoi„. Mi se opreşte răsuflare, am palpitaţii, transpiraţia îmi curge râuleţe. Nu cred că mi se întâmplă din nou, nu cred… Dar da. Mi se întâmpla. Din nou. Căci io, ca un bou biped, bucuros că scăpasem de primul intrus, nu am făcut minima cercetare cum că pe unde a ajuns bestia la noi în bucătărie, la etajul 8. Venise pe ţevile de la baie (am izolat tot după a doua întâmplare, cea de mai jos, ştiţi voi, mintea de pe urmă…).

Ajung acasă şi în acea noapte am auzit mişcări prin bucătărie. Era clar. Aveam lighioana în dotare. Din nou. Ştiam deja ce trebe să fac. Sun din nou la domnul cu pricina (stabilisem deja o conexiune, cum ar veni) şi îi spun ce şi cum. Zice că vine într-o oră, vine într-o oră, îmi dă iar pliculeţe de alea (după ce s-a distrat când i-am povestit că alea din prima tură au fost degeaba), plătesc şi pleacă.

Toată noaptea l-am auzit pe colegu mişunând pe acolo. Am dormit din părţi, fireşte. Mai ales că – aşa cum îmi spusese specialistul – după ce a gustat din otravă, bestia a devenit agresivă, simţind că ceva nu e în regulă şi tot încerca să iasă din bucătărie, zgrebţănând într-un la uşi şi lovindu-se cu tot corpul de ea. Specialistul îmi mai spusese să nu cumva să intrăm acolo sau ceva, pentru că este foarte agresiv şi s-ar putea să ne atace. Horror, vă spun eu…

Dimineaţa, cam pe la 5 şi un pic, tocmai când începea să se crape de ziua, se face linişte. Hai că poate a mierlit-o… Pe la 7 intru încetişor în bucătărie, mă uit peste tot. Nimic. Unde dracu o fi ăsta, măh? Sun la specialist. Îi explic ce şi cum. Îmi zice că poate s-a ascuns prin ceva cotloane (reia teza cu „şobolanii sunt teribil de inventivi, se ascund de nu îi găseşti„) şi zice să îl caut mai bine. Reiau căutările. Tot nimic. Şi un gând macabru începe să îmi dea târcoale… „Dar dacă…„. Hai să vedem şi noaptea asta, zic.

Aşa, ca pe ceas, la miezul nopţii începe din nou mişuneala prin bucătărie. Colegu nu murise. Ba era chiar mai furibund decât în noaptea precedentă în încercarea de a forţa uşa ca să iasă. Simţeam că mă ia dracu, nu alta.

NIGHT 4Să vă mai spun că aşa ne-a ţinut 5 nopţi? Dap, 5 nopţi. Timp în care specialistul a venit şi tot a împânzit bucătăria cu următoarele: un alt tip de otravă („la asta numai se uită şi pică mort„), ceva clei pus pe nişte tăbliţe („dacă se lipeşte de asta nu îl mai dezlipeşte nici Greuceanu„) şi capcane de alea clasice gen caşcaval Tom şi Jerry („hai să fie şi astea, că nu se ştie„). Iar căutările în timpul zilei după mizerabila fiinţă au fost şi mai riguroase, realizate chiar de specialist (care ne povestea nişte chestii înfiorătoare despre şobolani care nu au fost găsiţi timp de 2 săptămâni). Nimic, frate, parcă era invizibil în timpul zilei. Iar noaptea începea atacul. Ceva de speriat.

În dimineaţa zilei numero 6, cam pe la 4.30, auzim o capcană de aia clasică declanşându-se. Nu vă puteţi închipui câtâ speranţă ne-am pus în acel sunet… După care linişte totală. Dar cum era către 5, ora la care stimabilul mizerabil oricum îşi întrerupea activitate, mi-ai zis că poate era doar o coincidenţă.

Pe la 7 fără ceva, deschid încet uşa la bucătărie. A fost unul din cele mai frumoase momente din acest an pentru mine. Căci bestia, lighioana, târâtura, spurcăciunea era cu burta în sus, lângă capcana care se declanşase şi care îi dăduse lovitura fatală. Am strigat de am trezit toată casa „a murit boul!„. Fericire maximă, vă spun eu!

Mi-am pus mânuşile, special cumpărate pentru această festivă ocazie, l-am ridicat cu o scârbă imensă de coadă, l-am băgat într-o pungă, pe care pungă am băgat-o într-o altă pungă, pe care altă pungă am băgat-o într-un sac. Şi apoi l-am aruncat pe mizerabil.

Cam asta a fost. Uite că mă uit acum la cât am scris şi văd că m-am lungit teribil. Dar a fost, dacă vreţi, un fel de „spovedanie” :)) Pe care o închei urându-vă să nu treceţi never ever prin astfel de întâmplări care vă pot marca existenţa :D

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Unul din efectele epocii lui „dk vrei s vn la tn da un smn”

Cadouri primite de bloggeri – part 9

26 comentarii

  1. joi, 19 decembrie 2013, 10:44

    Da cat de mare era? Cat o pisica?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • joi, 19 decembrie 2013, 12:12

      Draci, era cam cat doza de bere :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
      • joi, 19 decembrie 2013, 13:18

        Mama, daca iesea din bucatarie va manca de vii!

        Thumb up 0 Thumb down 0

        Răspunde
      • Paula
        miercuri, 26 noiembrie 2014, 11:40

        Mama!!! Atata m-am distrat citindu-ti articolul! Nu, nu de necazul tau, fereste doamne pe toata lumea…Ai un stil foarte amuzant de a scrie!! Ai putea sa te apuci de scris, pe bune! Numai bine si fara intamplari asemanatoare pe viitor! :)

        Thumb up 13 Thumb down 1

        Răspunde
  2. joi, 19 decembrie 2013, 11:29

    hmmm… sa-l pui pe jerry pe acelasi plan cu sobolanul isteric… :)) nu merge ilustratia :D.

    Thumb up 3 Thumb down 0

    Răspunde
  3. sâmbătă, 21 decembrie 2013, 14:33

    Ca sa-ti rascumperi pacatele fata de neamul sobolanesc, acum trebuie sa-ti iei un porcusor de Guineea :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. Iulia
    duminică, 29 decembrie 2013, 15:47

    Meciuri din astea am avut si eu cu o hoarda de soricei (erau doar 3 :)) ), dar la mine nu s-au incurcat cu gunoiul. I-am gasit morti in oala cu ciorba din debara (era iarna, frigiderul plin iar debaraua parea cea mai buna solutie pentru cateva ore).

    Dupa episodul asta mi-am luat 2 hamsteri pe care ii tot pierdeam prin casa…
    Urmarea: in veci nu mai vreau animalute prin apartament, fie catei, pisici, dinozauri … Nimic!!!! :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. luni, 6 ianuarie 2014, 13:30

    Ce specialişti, ce otrăvuri, ce capcane…? Noi, pisicile, suntem soluţia ideală!!! :D Când e vorba de neamul chiţăitorilor, devenim criminali feroce, în serie!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. Coca
    luni, 6 ianuarie 2014, 22:13

    Te rog,adauga si ,,pin it” pentru http://www.pinterest.com!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. sorin
    marți, 13 mai 2014, 14:14

    Trebuie gasita modalitatea prin care a intrat in casa, o gaurica probabil de la partile comune prin care trec tevile generale.

    Apoi tuturor taranilor care au venit in oras si au uitat de unde au venit (nu ma refer la autor) am sa le spun ca singurul remediu pentru rozatoarele mici si gandacii mari este pisica. Nu exista prafuri magice sau stiintifice sau superaparate care sa curete casa umana de aceste fiinte asa ca nu mai incercati.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. duminică, 19 octombrie 2014, 06:19

    Asa de mult ii iubesc si eu … nu am cuvinte sa va de scriu, am ajuns un adevarat killer, in acest domeniu. In comuna Grebenisiu de Campie, judetul Tg.Mures, la fratele meu german cu toporul ii omor si chiar nu exagerez, in doar 3 zile asa dexterite am, de numa numa. Vin la calda, in grajd cu vacile, „bucate” au, doar ce a clues fratele meu porumbul si graul, de faina nici nu mai aduc vorba macar. Va salut, si sper sa ii exterminati.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. Teodora
    joi, 18 decembrie 2014, 23:50

    O experienta similara am avut si eu zilele trecute cu o spurcaciune din asta. L-am gasit seara in casa cand am ajuns ; il pazea pisica :) . Singura acasă si cu fetita , nici prin cap nu mi-a trecut sa chem pe cineva sa pună otravă. Singurul meu gand era sa il extermin.Am chemat pe cineva pt. ca sotul nu era acasă și am întors camera fetei pe dos până l-am leșinat . Am tras toată mobila si am ridicat patul , am strâns toate jucăriile de pluș pe care jucase ţonţoroiul nemernicul cand s-a vazut încolțit .A sarit până si pe biblioteca langa televizor .O ora si jumatate l-am tot alergat sau ne-a tot alergat , dar pana la urma l-am leșinat . Am fost o criminala :) ,l-am prins intr-un colt dupa un dulap si i-am tras in cap cand cu farasul, cand cu teava de la aspirator pana cand nu a mai mișcat .L-am pus intr-un sac si până sa ies pe usa începuse sa gheraie sacul sa iasa . Mi-era frica sa nu mai fie vreunul si am lasat pisica sa asculte :) .Dupa ce a dat o raita prin camera unde fusese inculpatul si care arata ca un camp de lupta , s-a dus in camera cealaltă si s-a culcat .Abia atunci ne-am liniștit si noi si ne-am culcat. La mine a intrat pe gura de vizitare , usita pe care pisicul a deschis-o frecvent in ultima perioada. Si alaltăieri seara era deschisa . Cam asta e aventura mea .Acum mi-am luat si eu otrava : grâu roșu si pliculeț albastru,dar mi-e ca daca pun in gura de vizitare pe unde trec tevile ii atrag acolo pe toți .

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. Florina
    miercuri, 23 decembrie 2015, 01:23

    Eu tocmai am zarit unul in baie si mor de frica. Il aud cum misuna; l-am inchis acolo… Sper sa plece pe unde a venit pana dimineata…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. dialuise
    vineri, 29 iulie 2016, 14:00

    Nu pot sa-ti spun cu cata groaza am citit, chiar daca ai scris cu un anumit umor. Sunt doar 10 minute de cand am gasit un sobolan inotand in wc! Sunt asa de socata, ca n-am nici cea mai mica idee de ce ridicasem capacul wc-ului! Daca am avut vreo ncesitate a disparut ca prin farmec. Oi fi vrut sa arunc ceva in wc? Habar n-am! Am o fetita de 7 ani si ma gandesc cu groaza ca se poate intampla daca apare cand se duce ea la baie! In astea 10 minute am cautat pe net si desigur am vazut ca nu sunt singura care a patit asa ceva. Am gasit si o solutie care sper sa fie buna: valva antirefulare. Dar socul, groaza raman!

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • vineri, 29 iulie 2016, 14:03

      Ai de capul meu…

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
    • Melicutza
      luni, 26 septembrie 2016, 09:52

      brrrrrrrrrr. cautam „cum sa scap de soareci”. si uite ce am gasit. simpatic. si eu am gasit unul sinucis in wc, nu stiu cum si de ce, ca nu cred ca avea motive. al doilea aproape i-a provocat sotului meu incaruntire brusca sau atac de cord- incerca sa iasa din cosul de gunoi. iar al treilea se plimba aseara pe noptiera in dormitor. acum am vazut unul ce voia sa urce pe perdea. de ce? ca nu e nimic bun pe perdea. ma rog. la Baia Mare imi amintesc – acasa la mama mea- in baie – am avut un sobolan. mare . cazuse in cada. si cand ne-am vazut ne-am speriat amandoi. brrrrrrrrr. si azi ma ingrozesc. am plecat in fuga. tevile de la baie erau de vina. dar asta era acum mai bine de 30 de ani.
      simpatic blog

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  12. Vata Costin Silviu
    vineri, 5 august 2016, 02:52

    Exista solutie din fericire un caine de sobolani pus pe unde (umbla ei
    sobolanii)si sa fie cam flamanda eventual femela.Cateaua (inchisa acolo cam jumate de zi sa nu moara de foame,la sfarsit i dati mancare ca altfel cum traieste ea ?) Nu pot sa fiu sigur dar cateaua cand vin sobolanii se trezeste si i ucide,i lasa morti sau mai rar i manca.Am o catea de sobolani si mia prins un soboloan mare.Dar daca cel ce o prins sobolanii mai face glume,as vrea sa vad ce ar face la mine in podu cu porumb si antena tv unde is cam destui sobolani ? Cateaua sa fie tanara si praf i face.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  13. Bogdan
    marți, 16 august 2016, 11:45

    Fratilor si eu am unul in spatele peretilor de rigips nu l-am vazut dar noaptea de la 1 in sus cand se lasa linistea incepe sa misune,cred ca a urcat din pivnita pe la tevile de apa,nu sunt fricos deloc dar azi noapte nu am dormit deloc,este o senzatie foarte nasoala sa stii ca este acolo. Si nu stiu cum sa scap de el,daca il pun otrava mi-e frica sa nu moara in spatele peretilor si sa inceapa sa miroasa ,ca nu mai am cum sa il scot de acolo,Are cineva vreo idee?Multumesc

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • Teodora
      marți, 16 august 2016, 11:53

      Ai mare grija pentru ca daca e blocat acolo ar putea roade peretele de rigips si sa intre in casa. Daca nu e blocat, posibil sa se duca inapoi pe unde a venit.

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
      • Bogdan
        marți, 16 august 2016, 12:01

        L-am mai iauzit acum 2 saptamani intr-o noapte,iar de atunci si pana acum nu s-a mai auzit nimic,asta inseamna ca pleaca si revine uneori, ori nu face galagie mare intotdeauna,,mi-e sa nu roada firele de curent.Cred ca trebuie sa astup bine gaura pe unde vin tevile din pivnita dupa care sa il scot cumva din perete

        Thumb up 0 Thumb down 0

        Răspunde
        • Radu
          joi, 22 septembrie 2016, 13:05

          Salut Bogdan,

          Am aceeasi problema cu un sobolan (sau mai multi) in spatele peretilor de rigips.

          Ai gasit vreo solutie?

          Merci
          Radu

          Thumb up 0 Thumb down 0

          Răspunde
    • mircea barzanescu
      vineri, 28 octombrie 2016, 13:33

      am citit intr-o carte ca neamul soricesc nu agreaza mirosul de naftalina–verisoara mea avea in pod o echipa de sobolani,care toata noaptea alergau–se pregateau pt.RIO—si n-o lasau sa doarma—am cumparat citeva pungute cu naftalina,le-am taiat la gura si le-am aruncat in tot podul–de atunci n-a mai aparut nici un chitalau–poate nu-i rau ca din cind in cind sa mai citesti cite o carte….

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  14. Anca
    luni, 3 octombrie 2016, 17:12

    Hmm ,2 sapt un sobolan mi.a ros tot la 2 zile scurgerea de la vana am tot pus pliculete 2 pungi le.a luat si nu l.am.putut prinde cu nimic:cusca speciala de sobo..lipici special nik…mie frica sa nu moara sub vana ca am.astupat posibilele intrari ale lui si vana e lipita cu ciment pe boltari si nu pot sa vad in spatele ei.Acuma ca am tot citit am si gresia pusa pe rigips si in spate e loc de facut casa pt ei.Intrebarea mea e cum miroase bestia daca stie cineva sa imi zica .

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  15. Marian Cioc
    sâmbătă, 22 octombrie 2016, 15:20

    Draga Cristian Chira Birta,
    Sunt absolut impresionat atat de idea ta extrem de bonoma de a comunica celorlalti oameni prin ce ai trecut, pentru a-i linisti si a incerca sa depaseasca sau sa rezolve aceasta situatie aparent comica, dar reala, cat si de stilul tau caragelian care realmente m-a impresionat si care mi-a adus aminte ca romanii au ceva deosebit, un spirit latin, in a face haz de necaz, dar si un spirit anglo-saxon practic de a rezolva o problema pe care ti-o serveste natura, prin fiintele ei, nu numai societatea romana si internationala, care ne da si ea atatea batai de cap, care ne face „sange rau” reflectat in analizele pe care, daca le-am face, ar reflecta cel putin o boala a unui organ intern.
    Dupa aceasta introducere pe care eu am considerat-o necesara ca sa dovedesc ca blogul tau se justifica din punct de vedere social, de aceea te felicit, si care intr-un fel imi da dreptate cand afirm ca, atunci cand ai un necaz (o problema), numai banii, internetul si Dumnezeu pot sa te faca sa scapi de el. Sa trec la subiect: azi-noapte mi-a intrat un sobolan in bucatarie, cred ca pe usa de la baia mica. Azi dimineata sotia mea l-a vazut (avand dimensiuni cam de o doza de bere); acest infractor s-a ascuns dupa aceea din nou in bucatarie; l-am servit cu niste slanina asezata langa cosul de gunoi, de care nu s-a atins decat dupa ce sotia mea a parasit bucataria (era normal ca in jurul orei 12-13 sa isi serveasca masa de pranz). Eu nu am nimic impotriva ca, canalia sa-si manance pranzul (caci nu saracesc dintr-o bucata de slanina) dar de ce se face nevazut si nu imi da posibilitatea sa il evacuez civilizat, ca de la om la sobolan, din apartament, mai ales ca de la bucatarie pana la usa de iesire din apartament este o distanta asa de mica…
    Poti sa ma ajuti cu un sfat? Iti multumesc anticipat, ba chiar sunt dispus si material, in termeni rezonabili, ca sa profit de experienta ta pe care ai avut-o in acest domeniu (ai cheltuit foarte multi bani fara sa ai rezultate imediate).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  16. dora b
    luni, 28 noiembrie 2016, 17:29

    Buna ziua!
    M-am distrat teribil citind articolul. Mi-a prins enorm de bine sa rad putin dupa ce m-am luptat vreo 2 ore cu balaurul din bucataria vecinei. Caine, maturi, bate, tras mobile si electrocasnice de la loc, ca la Rovine. Bineinteles ca degeaba. Saraca femeie s-a inchis in camera si ulterior in baie… ‘Dora, pot sa ies??’ – zice dupa o bucata buna de timp.
    Anyway… deocamdata s-a ales doar cu un brat de plicuri de ceai si capcane cu lipici puse strategic…. (si cateaua cu biscuiti primiti de la biata femeie)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *