03.12.2016

Iertaţi-ne

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Iertaţi-ne pentru că suntem atât de puţini care vă respectăm dreptul de a nu muri şi de a mai avea speranţa că viaţa poate fi mai bună.

Iertaţi-ne că ne gândim mult prea puţin la voi şi doar atunci când cineva ne trage de mânecă.

Iertaţi-ne că ne pasă de atât de multe nimicuri încât uităm că viaţa fără să ne gândim la ceilalţi nu este decât o aşteptare a morţii.

Iertaţi-ne că nu strigăm mai tare în numele vostru, cei care nu mai aveţi puterea de a striga.

Iertaţi-ne că nu mai avem răbdare cu nerăbdarea voastră.

Iertaţi-ne ca să ne putem ierta şi noi…

Când ştii că mai ai luni, poate chiar ani de aşteptat până să poţi efectua un transplat de ficat, cea mai sinceră şi directă reacţie este chiar plânsul. Domnul Florea e speriat de stadiul în care boala sa, ciroza hepatică, l-ar putea aduce, până să primească un ficat sănătos.

Dl. Florea

Domnul Marcu îşi poartă suferinţa în priviri. Din când în cînd mai zâmbeşte, dar gândul la timpul în care va sta aşteptând să îi fie transplantat un ficat sănătos îl macină. E vorba de luni sau ani de zile, timp în care efectele cirozei hepatice devin tot mai grave.

Dl. Marcu

Anemia falciformă nu este deloc acea anemie obişnuită, cu care unii dintre noi s-au obişnuit să trăiască. Ea îţi taie toată puterea, inclusiv aceea de a mai vorbi. Acesta este şi cazul Alexandrinei, care nu mai are nici vârsta necesară pentru a aştepta tratamentul corespunzător.

Alexandrina

Elena se înconjoară de jucării, cărţi de colorat şi jocuri electronice, ca să nu simtă trecerea de la camera ei de acasă, la patul de spital unde talasemia o ţine permanent legată de perfuzie.

Elena

Florentina locuieşte de cinci luni la Spitalul Fundeni, iar mama ei spune că mai au mult de stat aici. La fel se întâmplă şi cu ceilalţi pacienţi cu leucemie, care sunt condamnaţi nu doar la o viaţă petrecută în spital, ci la una dependentă de pat şi de perfuzia cu citostatice.

Florentina

Efectele cirozei hepatice l-au ţintuit la pat pe Adrian. Nu mai vrea să mănânce, nici să meargă la toaletă, în timp ce organismul lui se slăbeşte tot mai mult. Înainte de a-şi trata boala, pacientul cronic trebuie să se trateze de deznădejde.

Adrian

Denis e prea mic pentru a spune cât este de trist, nu îşi găseşte cuvintele, dar în locul lui vorbesc ochii care îi ascund boala. Nici măcar el nu ştie că suferă, încă de la doi ani, de o boală cronică.

Denis

Maria are o abilitate neobişnuită. Ştie foarte bine să se ferească de lumina soarelui. Asta a învăţat-o boala cu care se luptă din copilărie: lupus eritematos sistemic.

Maria

Vladuţ nu are deloc astâmpăr. La fel ca şi prietenii lui cu boală renală cronică, transformă coridoarele şi saloanele din spital într-un imens loc de joacă imaginar, unde uită de dializa şi perfuziile zilnice.

Vladut

Nicoleta încălzeşte în palme perfuzia cu sângele pe care îl primeşte de mai multe ori pe lună, aproape îmbrăţişându-l. Pentru pacienţii cu talasemie, sângele pe care îl primesc în spital este vital, dar mai important pentru ei ar fi să îşi primească medicamentele de care au nevoie.

Nicoleta

 

Alianţa Pacienţilor Cronici din România (APCR) va invita la o expoziţie inedită, cu fotografii ale bolnavilor aflaţi în prezent în spital, care suferă de boli cronice precum talasemie, boală renală cronică, anemie falciformă, leucemie, ciroză hepatică, lupus.

Expoziţia ilustrează 10 bolnavi cu afecţiuni cronice grave pentru care este nevoie de tratamente de ultimă generaţie şi cuprinde fotografii în format natural.

Fotografiile sunt realizate de tineri artişti fotografi – Cristina Bobe şi Radu Oprea – şi vor fi expuse în perioada 04 – 18 decembrie în cadrul galeriilor World Trade Center din Bucureşti. Anul viitor expoziţia mobilă să fie reluată şi în alte zone din Bucureşti.

Fotografii expozitie

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Stimate domnule Claudiu Săftoiu, măi Pufulică

În atenţia celor care vor nişte credite de sărbători

5 comentarii

  1. marți, 10 decembrie 2013, 11:49

    Ar fi dragut ca la final sa se scoata la licitatie aceste poze ca sa fie stranse fonduri pentru ei.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 10 decembrie 2013, 11:54

    Daca si artistii vor, da, fotografiile pot fi scoase la licitatie, pentru a ajuta cumva si financiar.
    Emotionant….

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  3. marți, 10 decembrie 2013, 12:14

    Cuvintele mi s-au topit în lacrimi involuntare şi s-au oprit într-un nod imens în gât, înainte să mai pot rosti ceva… e un amestec de tristeţe, de empatie faţă de semeni în locul cărora fiecare dintre noi poate să ajungă la un moment dat, de revoltă împotriva unui sistem emdical bolnav el însuşi… E cumplit… Poate că astfel de expoziţii ar trebui făcute pe holurile parlamentului şi prin cabinetele celor care scriu din condei destine ale unor astfel de oameni nevinovati… (a vorbit revolta din mine, cred…) Sau poate că noi, ceilalţi, ar trebui să dăm o palmă destinului şi să facem ceva, cumva… (şi uite că între timp o lacrimă s-a desprins din nod…)

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
  4. marți, 10 decembrie 2013, 12:32

    Daca ministerul sanatatii nu face mai nimic poate ca-i rezolva „desteptul” de la ministerul culturii.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. marți, 10 decembrie 2013, 13:14

    Din pacate anul acesta am ajuns sa fiu luni de zile prin spitale. Am ajuns la al patrulea. Ma sperie nu atat bolile si suferintele prin care esti nevoit sa treci ci birocrația sistemului. Ne plângem ca nu avem suficient buget pentru sanatate, dar a avut cineva curiozitatea sa se uite la schema de personal de la CAS? In fiecare luna, mama mea la cei 72 de ani pe care ii are trebuie sa treaca pe la trei birouri ca sa depuna un dosar: unul pentru numar, altul pentru o stampila si in final biroul unde se depune dosarul. Si asta in era informatica unde toate datele despre asigurat pot fi stocate si accesate din orice birou fara sa mai plimbi oamenii. Asa ca din pacate nu ma mir ca mor oamenii cu zile in spitale asteptând.

    Thumb up 3 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *