He he, dragii chinezului, mare ruşine mi-am făcut singur… Dar trag nădejde că veţi găsi destulă apă în inimile voastre ca să mă spălaţi de nefăcuta asta, care mă chinuie de când ştiu că nu am făcut-o, cum ar veni :)) Căci în rândurile care urmează vă voi spune despre vizita mea la Cramele Cricova, în Republica Moldova. Asta e de bine, aţi putea spune. Şi aţi avea dreptate. Dar scriu aceste rânduri la vreo două luni de când m-am perindat pe acolo. Asta e rău, aţi putea spune. Şi şi de data aceasta aţi avea dreptate.
În apărarea ruşinii mele, aş vrea să spun că am tot vrut să pritocesc această postare, să fie una care să redea cât mai bine cum m-am simţit când m-am plimbat prin cotloanele splendide ale cramelor de acolo (deşi crame sună ca dracu, vă jur, având în vedere ce minunăţii sunt acolo!), aşa că ştiam că va dura un pic. Doar că, vedeţi voi, între o kooperativă şi o emisiune, cumva m-am pierdut în research (sanchi) şi uite că abia acum reuşesc să încropesc ceva, mă iertaţi şi mă citiţi, rogu-vă, dreaqu de simpatici care sunteţi :D
Hai să începem cu începutul, aşa cum se cuvine. Prin a vă spune că toată vizita mea în Republica Moldova, prima ever, a fost un şir de plăcute surprize, asezonate, fireşte, cu unele nu prea. Dar, per total, Chişinăul şi cât am apucat să văd din Republică nu sunt aşa cum credem noi de aici, din faţa tastaturii. Sau, mă rog, să nu vorbesc cu păcat, nu sunt cum credeam eu, cel pleznit de ceva ani de tot felul de clişee.
Încă de la trecerea vamei pe la Albiţa am avut surpriza că moldovenii au fost mai faini, din toate punctele de vedere, decât ai noştri. Apoi, pe măsură ce am cunoscut oameni şi, fireşte, am băut nişte beri :D, mi-am dat seama că mai vreau să ajung în Republică. Undeva mai pe la ţară, unde să simt oamenii cu adevărat. Da, ştiu, m-am tâmpit, aţi putea zice, dar acesta este un crez de-al meu, pe care, poate, o să îl detaliez cândva. Poate, zic.
No bun, să trecem la action, baby, ca să zic aşa. Şi să vă spun despre Cramele Cricova. Vă spun din start că, deşi mă documentasem cât de cât despre ce este pe acolo, când am dat nas în nas cu realitate de la locul faptei, ca să zic aşa, am căscat gura şi am ridicat sprânceana (aia dreaptă, care la mine e de bine). Căci, desigur, una este a citi pe net despre 140 km de galerii subterane şi alta este să te plimbi şi să simţi răcoarea pe la şale din doar vreo 3 km de galerii subterane.
Intrarea către podgorie se face dintr-un fel de drum european (ar fi la noi). Şi ţi se pare că, din momentul în care ai văzut ditai arcul de triumf (un fel de, nu i-am făcut poză, am uitat) din stradă, mai ai un pic până acolo. Îhî, un pic, câţiva kilometri. Căci Cricova este şi localitate, nu doar Crame, aşa să ştiţi :)
Îi dai seama că eşti aproape când vezi ditai sticloanţa şi un fel de turnuleţ de strajă taninului (permiteţi-mi această metaforă ratată, promit să nu mai fac :D), precum şi ceva monument #sauceva (eram prea curios să mă duc în galerii, nu am stat să văd ce scrie).
Vezi şi ceea ce pare a fi partea administrativă, adică de unde cumperi bilete, alea alea, chestiuni mai puţin poetice, fireşte, dar necesare. Apoi te urci în titicarul ăla, cu hăhăieli, cu glume care par cât de cât amuzante doar în acel context, ştiţi voi, aţi făcut-o şi voi :D
Şi intri pe cele galerii. Sigur că tu erai gigi duru afară, că e cald că alea, alea (eram în august), dar după câteva minute de pătruns în munte te cam ia un pic cu răcoarea. Dar ce frumoasă senzaţie să te plimbi prin tunelul ăla. Cu tot felul de butoaie, mai mari şi mai mici în tot felul de cotloane, camere şi cămăruţe.
Există şi străzi acolo şi semne de circulaţie şi treceri de pietoni. Dap, în tunel. Nu că ar fi traficul de să te rupă, dar aşa se organizează o treabă ca lumea, mă înţelegeţi.
După ce te dai un pic cu titicarul prin zonă, aşa ca să intri în atmosferă, intri în încăpărea unde vinurile sunt puse să doarmă un pic. Senzaţie de mare angajament, desigur, să vezi jdemii de sticle acolo şi tu să înghiţi în sec…
Vezi şi ceva linie de îmbuteliere, dar aia nu e prea interesantă, aşa că te urci din nou în titicar şi te duci să vezi colecţiile. Intri întâi într-un hol foarte frumos amenajat, ca un fel de mic muzeu al vinului şi al tradiţiei de cultivare şi prelucrare a vinului. După care intri în zona de colecţii. Şi ce colecţii… Adică mă refer şi la faptul că unele vinuri de acolo sunt chiar de colecţie, dar şi la faptul că sunt personalităţi care au vinul pus la păstrare acolo, în colecţia lor proprie. Are şi Băsescu ceva acolo, dar să trecem peste astfel de chestiuni mai puţin gustoase.
Acum mergem spre zona sălilor de protocol, ţi se spune. Te gândeşti tu că o fi ceva interesant, dar nu te aştepţi să vezi aşa ceva. Pe bune, sunt mai multe săli tematice, una de poţi semna sfârşitul tuturor războiaelor care o să fie de acum înainte (puşchea pe limbă!), una de parcă eşti într-o casă ţărănească, alta cu temă marină, foarte foarte frumos ce vezi acolo! Vă las cu galeria foto de mai jos, ca să vă faceţi mai bine o idee, că io degeaba vorbesc.
La ieşire din întunecimile frumoase ale cramelor, am văzut o uşă pe care scria restaurant. Aşa că, fireşte, m-am dus să văd care e faza. Iar faza este una exact cam cum e toată experienţa de la Cricova, adică brici. Căci restaurantul este făcut la mare, marea artă. Vă dau şi nişte poze să nu ziceţi că vorbesc avioane.
Cam asta a fost, tovarăşi, aşa pe scurt (dar bine că am reuşit şi aşa…) . Ah, eventual să vă spun că am găsit, cred, şi reprezentanţa Cricova în România. Pe google, fireşte :))
Ia uitaţi şi un simpatic filmuleţ, făcut de nişte colegi din Moldova şi care reface traseul pe care vi l-am prezentat mai sus.
12 thoughts on “Foto-reportaj de la vizita de lucru în Cramele Cricova”
Sa fii tu sanatos la cate sticle de Cricova am baut de cand ai fost tu acolo :) Auzisem si eu despre orasul subteran, dar acum l-am si vazut prin imaginile tale. Frumos de tot! Spor!
ETIMOLOGIE:
CRICOVA, soţia lui CRICOV, după o bautură straşnică,
în pivniţele pe care strălucit ni le-ai prezentat…
Faina varianta asta! Si plauzibila, la cum i-am vazut pe moldoveni ca presteaza la voiosie si paharosenie :D Desi eu am auzit alte doua variante etimologice. Caci, am inteles, nu este nimic sigur. Bine ca e fain acolo si ca vinul e bun, restul sunt detalii :D
Nu m-am aruncat la comentat de cum ai postat acest material, pentru că am aşteptat să-mi pot trage sufletul. Aşa locuri şi aşa postare merită toată atenţia cititorului şi a nestăpânitului comentator. Cuvintele nu-mi prea vin, am cam rămas fără ele, poate ar trebui să gust un pahar de vin, dar e clar că îmi promit să ajung acolo. Postarea asta pentru mine e ca şi cum am ciocni un pahar, la început de lună. Chiar aşa, bun început. Să o ţii tot aşa şi să ai mult spor la toate. Noroc. :-)
Totuşi, îmi cam vin cuvintele (am gustat un roşu sec), mi-au plăcut pozele. Nu-ţi putea scăpa firida aia cu nr 666. Oare ce era? Mă gândesc că acolo ai băut vin. Nu? Sunt curios, ce bere au ei pe acolo?
Ai lasat berea?!?!
Pentru prima ora am vezut cosi mult vin aide mine capu meu me pare satelit. Cine merita un ‘ aplaus? Bravo bravissimo Cinsinau esti mare mai mult mare asa cum mare negru nu pardon mare cum oceanu .pa Antonio da la Genova Italia
Ce tare, chear mai vrem foto de genu!
Ce de poze ai facut! Inseamna ca pentru degustare n-ai avut prea mult timp :)
Este delicios vinul!
As vrea sa iei legatura cu mine, ma intereseaza cateva detalii despre o excursie la Cricova. Multumesc
0761 62 72 80
Pot sa asigur transportul, pentru grup 15-16 persoane cu microbuz Mercedes Sprinter ,chiar cunosc pe cineva care lucreaza la Crivova din Bucuresti,
Pentru mai multe informatii sunati-ma la telefon: 0723195181