29.09.2016

„Frumoasa şi bestia” pe stil blogosferic – poveste cu happy end. Sau ceva

Există momente în viaţa unui blogger care nu trebuie ratate. Căci nu prea te mai întâlneşti cu aşa ceva de prea multe ori în existenţa fiinţei complexe şi pe alocuri speciale numită blogger :D Momente în care poţi să dai sfaturi unora care deja sunt, pentru mulţi dintre voi, nişte nume de legendă. Sau ceva. Despre un astfel de moment vă vorbesc în rândurile care urmează.

Chestiunea văzută de la peluza 2.0 unde îmi place mie să stau este un fel de „Frumoasa şi bestia” pe stil blogosferic. Drept pentru care îmi permit să execut un spoof (bine, măh, ok, nu aşa se zice…) după celebra poveste. Vag după celebra poveste. Exagerat de vag chiar. Să începem aşadar…

A fost o dată ca niciodată, un zmeu care era un fin sculer matriţer al Hotarului Plenitudinii Blogosferice, un geniu modelator al materialului numit termopan. Nu exista nimeni în toate cele patru zări care să se priceapă mai bine la mânuirea acestui material, iar ferestrele pe care le zămislea zmeul erau deja obiecte de adoraţie şi, pe alocuri, chiar de decor pe holul care duce înspre baia de serviciu. Zmeul se cam plictisise de o vreme să tot facă ferestre pe care să nu le cumpere nimeni, aşa că tânjea după o provocare. Tânjea rău şi suspina agale…

De cealaltă parte, prinţesa cu pricina, pe drept moştenitoarea tronului Regatului Plăcerilor Simple ale Vieţii, stătea ea închisă toată ziua în turnul de fildeş al solitudinii imperiale şi numai ce se gândi că tare ar vrea să nu mai aibă ferestre. „Parcă ar fi mai duioasă aşa închisoarea asta„, îşi spunea ea, încercând să rupă cerceveaua. Dar nu reuşi nici măcar să ciobească aceste ferestre, zămislite de mari făurari din vechime… „Oh, dacă ar putea veni cineva în zbor să mă ajute să dau jos aceste ferestre„, suspină ea.

Şi zmeul veni (nu ştiu cum, poate era văru lu Picardu, nu ne interesează). Şi demontă ferestrele în cam 27,45 secunde. Prinţesa era fericită că nu mai are ferestre, zmeul era fericit că a reuşit să biruiască o provocare nouă, happy end sau ceva.

Dar nu! Căci cerul se întunecă, norii se adunară ameninţători, fulgerele scăpărau, ce să mai, măcel atmosferic. O voce tună: „Sunt Gealan, Zeul Termopanelor de Calitate! Aţi comis un sacrilegiu ferestristic! Aşa că vă condamn la mai multe zile de trăit fără ferestre! Atââââââât!„. Şi, brusc, zmeul se trezi în castelul lui, fără ferestre, condamnat să petreacă nuş câte zile fără, fireşte, ferestre. Iar prinţesa nu se trezi nicăieri, ea tot acolo a rămas. Şi tot aşa cum o lăsase zmeul, adică fără ferestre.

The end. Sau ceva.

 

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Recomandări din online (şi nu prea), aşa, de vineri, cu :)

Săptămâna bloggerului chibzuit – Jurnal, ziua 4

2 comentarii

  1. Marian
    sâmbătă, 28 septembrie 2013, 04:42

    „On a hot summer night, would you offer your throat to the wolf with the red roses?” – Meatloaf.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. sâmbătă, 28 septembrie 2013, 14:16

    Deci happy en-u’ e cu ferestre sau fara ? Afara, la joaca – sau inauntru, la munca ?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *