04.12.2016

Dark Tranquillity, de sărbători

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

eyeSEEred

Trupa de deschidere l-a inclus la voce pe câştigătorul X-factor 2012, Tudor Turcu. Aş spune că a fost cea mai slabă prestaţie românească pe care am văzut-o vreodată. Joc de scenă, inexistent, dialog cu publicul, inexistent, repetitivi, obositori, neinspiraţi…adăugaţi voi orice alte cuvinte doriţi. Una peste alta, discutăm de o formaţie înfiinţată în 2002 şi care are ca unică apariţie discografică…un demo. Demo care vine din anul 2007. Cred că asta spune totul. Ce am apreciat la Tudor a fost modul în care se chinuia să dea din plete. Mă rog, nu are plete, dar o să-i crească, dădea din ele preventiv, să se obişnuiască. Ei bine, cum partea cu capul nu e chiar la îndemâna oricui, Tudor se ţinea cu mâna de ceafă când îşi mişca tigva în regim de jos-sus. Nu vreau să comentez a ce aducea asta, vă închipuiţi şi singuri.
În clipa când şi-au anunţat plecarea, am auzit multe, dar foarte multe voci care şi-au exprimat, sub diferite forme, bucuria.

Dark Tranquillity

Death melodic din manuale, aşa au sunat suedezii la Bucureşti. Ani de concerte, multe albume şi furia este încă acolo, năvălind peste publicul adunat în faţa scenei pe care sunt urcaţi ei. S-au auzit cât se poate de bine chiar şi în condiţiile în care au cântat fără basist. A fost un recital precis, spectaculos, în care publicul a avut locul său bine determinat, fiind implicat de multe ori de către Mikael, care ştie foarte bine să şi-l apropie, şi asta nu face decât să aducă un plus de spectaculozitate recitalului. Au fost piese mai vechi şi mai noi, unele dintre ele au fost cântate vers cu vers de către public. La final, Dark Tranquillity le-au oferit o surpriză celor care s-au înscris la faţa locului în fanclub-ul DT: cel mai nou videoclip al lor, la piesa Uniformity, în premieră mondială. Ce să ceri mai mult? Sper să-i mai văd la Bucureşti, de data asta în faţa unui public mult mai numeros.

Amănunte

Organizării nu am ce să-i reproşez. Totul a funcţionat perfect. Cozi la zonele de reîmprospătare nu au fost, dar asta se poate pune pe seama prezenţei reduse la concert. Apropo de asta, nu ştiu câte persoane să spun că au fost, dar cortul părea gol. Poate fi considerat însă normal, era început de mai, erau sărbătorile, rocărul are şi alte probleme, nu doar să participe la concerte. Personal nu aş fi instalat cortul, mai ales că a fost o seară caldă, dar aceasta este alegerea organizatorului.

 

Pentru mai multe cuvinte, puteţi apela cu încredere la cronica realizată pentru Rockstage.

Despre Văru Săndel, Elling şi cum se mai schimbă oamenii

Patria Records

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *