07.12.2016

Istoria lecturii de Alberto Manguel – o carte minunată

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Nu e cea mai bine scrisă, adică sunt alte cărţi (multe altele, aş putea spune) în faţa cărora simţi că ţi se strânge stomacul de cât de bine sunt scrise. Nu e cea mai înălţătoare, adică sunt alte cărţi care te ridică pe culmi livreşti (dacă îmi permiteţi forţarea lingvistică). Nu e nici cea mai uşor de citit, adică trebuie să buchiseşti la ea, nu e genul de citit pe terasă între două beri. Nu e aia, nu e aialaltă, dar, totuşi, Istoria lecturii de Alberto Manguel este o carte minunată.

Am găsit-o din întâmplare în timp ce mă plimbam prin Alba Mall, înainte de Paşte. Şi mi-am spus în gând „o carte care se numeşte aş ori e excelentă, ori un rateu excelent„. Şi mi-am cumpărat-o. Foarte inspirat am fost. Pentru că lectura Istoriei lecturii mi-a prilejuit câteva ore de maximă plăcere. Pentru că, repet, este o carte minunată. Pentru cei pentru care a citi înseamnă nu doar un hobby, nu doar o ocupaţiune de timp liber, ci o parte din fiinţa lor. Pentru ceilalţi e doar o carte.

Munca de documentare pe care o face autorul este una de excepţie. De altfel, această documentare este unul din punctele forte ale cărţii. Adică partea de „istorie”. Cu menţiunea că Manguel reuşeşte să „traducă” acele date istorice seci şi să le interpreteze într-un context modern, alt punct forte al scriiturii sale. Referinţele istorice la personalităţile care s-au remarcat ca mari cititori sau care au contribuit, într-un fel sau altul, la dezvoltarea cărţii (termen generic, desigur) şi implicit la cea a lecturii sunt remarcabile şi o sursă de informaţii la care ştii că vei reveni de fiecare dată când ai nevoie.

Împărţirea cărţii este una foarte inspirată, din punctul meu de vedere. Pentru că, deşi foloseşte istorie la greu, cartea este structurată pe anumite concepte care te ajută să înţelegi mai bine referinţele istorice şi să le „digeri” cu mai multă uşurinţă. Avem capitole despre cărţi furate, despte cititorul- traducător, despre cărţi interzise, toate constituind „episoade” cu identitate proprie, care alăturate consitutuie un „film” excelent.

Recomand cu mare căldură Istoria lecturii de Alberto Manguel. Este, din punctul meu de vedere, o carte de colecţie.

Dacă nu mă credeţi, puteţi să citiţi ce au scris cei care se pricep mult mai bine decât mine la astfel de chestiuni: Mihaela1traducător, yorick, Sorin.

30117_56009

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Pe 21 mai, byron, Omul cu şobolani, Viţa de vie şi alţii cântă la Grădina Boema în Cluj-Napoca

A înnebunit Marius Manole…

4 comentarii

  1. marți, 14 mai 2013, 12:23

    Chiar este un subiect pe care nu l-am mai abordat până acum într-o carte. Cred că o să o pun în wishlist, mai ales că se apropie și Bookfest. :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • marți, 14 mai 2013, 13:31

      O recomand cu maxima caldura. Si dupa ce o citesti te astept sa imi bati obrazul daca nu e asa cum am zis :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
    • marți, 14 mai 2013, 13:31

      O recomand cu maxima caldura. Si dupa ce o citesti te astept sa imi bati obrazul daca nu e asa cum am zis :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  2. marți, 14 mai 2013, 13:31

    ce recomandare frumaosa!
    eu am primit’jurnal de lectura’, pe care nu am citit-o inca.

    multumesc pentru info.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *