03.12.2016

Acuma ce să zic şi eu despre Luiza Zan…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Joi, 7 martie 2013. În timp ce Rusescu dădea gol în poarta aroganţilor de la Chelsea, eu – un alt arogant de maximă anduranţă – eram executat dintr-un altfel de penalty, unul de ăla de nu am schiţat nici un gest de apărare. Căci, în timp ce Steaua reuşea performanţa istorică să bată ditai Chelsea, eu asistam la o mostră superbă de muzică românească de nivel de Champions League.

Să vă spun cum a fost. Ajung eu la locul faptei, adică la Teatrul de Artă (interesantă locaţie, chiar foarte interesantă), pentru concertul stimabilului Dan byron. Căci, recunosc semeţ şi neînfricat, eu pentru Dan am mers la concert. Aşteptam, desigur, să o aud şi pe Luiza Zan, căci m-a făcut să ridic masiv sprânceana când am auzit-o, într-un concert byron, cântând alături de Dan câteva bucăţi.

Ne aşezăm, apar cei doi corifei şi în aproximativ 14 secunde încrunt sprânceana. Căci Luiza începuse cu nişte vorbe dă cartier despre suporterii de fotbal şi de astea, de mi-au strâmbat feng shuiul meu de mare amator de sport şi, când religia mea personală şi autoimpusă mi-o permite, stelist. Cum sunt lovit corespunzător cu pucul, mi-am zis atunci în barbă „fato, trebuie să mă loveşti dur în coracon ca să îmi reglez la loc feng shuiul„. Şi Luiza a făcut-0. Nu doar că mi-am revenit, dar m-a făcut praf. Bucăţele. Pastă. Ca fularu m-a lăsat.

Nu mă pricep eu să analizez savant o voce. Dar nici nu mă interesează asta. Căci nu cu capul trebuie judecată o voce ca a Luizei, ci cu coraconul. Căci acolo te loveşte, dur şi fără concesii. O voce pe care şi-o controlează incredibil, indiferent că şopteşte ceva sau urcă până ea ştie unde în ceva ceruri doar de cei sărutaţi de har atinse. Nu le ştiu eu cu ambitus şi de astea, dar în momentul în care îţi ţii respiraţia ca să nu scapi nici o juma de decibl din vocea aia, în momentul în care ţi se strânge stomacul şi ţi se pune un nod imens în gât, în momentul în care simţi că – ce dracu, măh, bărbat eşti sau cârpă!? – o lacrimă de nici tu nu ştii ce vrea să îţi dea de gol emoţia cumplită care te-a cuprins, ei bine, când păţeşti de astea ia mai dă-l dracu de ambitus şi bucură-te că avem voci de astea lângă noi. Şi că tot ceea ce trebuie să facem este să mergem să ne bucurăm de ele. Atât.

Nu vă mai spun nimic. Cu excepţia următoarelor: mergeţi să o ascultaţi pe Luiza Zan. Căci obligatoriu prima voastră întâlnire cu Luiza trebuie să fie live. Şi apoi accept înjurături aruncate înspre mine cu cupa excavatorului dacă nu v-a plăcut.

522692_354047794709863_1254664894_n

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ce concerte vedem cu ocazia St Patricks Day în Bucureşti

Condamnat la viaţă, film de discutat în două registre

Un comentariu

  1. duminică, 17 martie 2013, 12:32

    […] nu reușește să o surprindă cu acuratețe. Ce zic eu aici despre ea este foarte stângaci. Chinezu a surprins un pic mai simpatic cum se aude […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *