Rândurile de mai jos au apărut aşa brusc, precum nişte nori cumulus pe un cer senin de vară, brăzdat doar de – după caz – păsări sau dâre lungi sau – după caz – mai scurte lăsate tot nişte păsări, doar mai mari şi cu motor, de regulă nişte avioane. Căci eu aş fi vrut să scriu despre faptul că ne căutăm coleg sau colegă la blogdebere.ro. Şi că o să fie o perioadă de probă (se poate spune şi internship) pe care o să o plătim. De unde, v-aţi prins, ideea de internship plătit.
Bun, până aici totul ok. Dar în momentul în care trei (3, TREI) oameni mi-au arătat obrazul – în diferite modalităţi, desigur – pe motiv că „stric piaţa de internship„, am făcut ochii mari, apoi am ridicat sprânceana dreaptă (pe aia stângă nu o ridic, căci mi se strâmbă feng shuiul şi apoi e grav), apoi am încleştat degetele pe mouse, am pus ochiul (şi ăla drept, de sub sprânceana de mai sus, şi ăla stâng, de sub sprânceana care nu se ridică din cauză de feng shui) şi am purces a scrie aceste rânduri.
În esenţă, părerea mea este următoarea: fiecare face pe tarlaua lui cum crede că e mai bine pentru el şi pentru tarlaua lui. Nu o să îi înţeleg niciodată pe cei care au grijă mai mare ce se întâmplă pe tarlaua altora decât pe tarlaua lor. În fine.
Noi am decis că o să plătim cu 100 de euro (da, ştiu, este o sumă nici prea prea, nici foarte foarte) perioada de 1 lună de internship pentru că – nu ştiu cum să zic mai direct de atât – aşa am vrut noi. Şi pentru că cea sau cel care va trece prin această perioadă va lucra efectiv cot la cot cu noi, adică nu va face copii xerox sau nuş ce. Altfel spus, am vrea ca cea sau cel care termină internshipul să fie ready to go pentru jobul efectiv. Aşa că, mă înţelegeţi, o să avem pretenţii, iar pentru asta trebuie recompensată activitatea.
Pe de altă parte, aş vrea să precizez foarte clar: salut cu mare drag toate iniţiativele companiilor, agenţiilor sau instituţiilor care au legătură cu ideea de internship. Pentru că – aş vrea, la fel, să fie clară chestiunea – cei care fac acel stagiu de internship câştigă. Nu bani, ştiu, dar experienţă, relaţii, o punere în perspectivă şi, de multe ori, un fel de oglindă proprie şi personală în care se uită şi îşi dau seama că mai bine ar face altceva în viaţă. Deci, pe scurt, oricum ies câştigaţi.
Sigur, există şi cazurile alea nasoale când internshipul este doar o scuză pentru a rula cât mai mulţi oameni, neplătiţi, care să facă nişte treburi care altfel trebuiau plătite. Dar nu intrăm în detalii aici, că nu vreau să stric feng shuiul postării. Mergeţi la Andrei pentru asta :))
În rest, dă-i dracu de nori cumulus? Păi ce, să nu zboare avionul meu din cauza lor şi să nu triluleze păsările agale?
12 thoughts on “Chintesenţa zilei: Despre internship plătit versus internship neplătit”
Felicitari Chinezu pentru initiativa. Un intership trebuie renumerat; si o suma simbolica e binevenita. Daca suntem tineri nu inseamna ca suntem scavi pe plantatie. Nu o sa crezi ce ochi marin a facut un prieten suedez cand a aflat de la mine ca in Romania perioada de trainee( sau intership) a crescut de la 1 luna la 3 luni, si e tot neplatit. Apoi a schitat o figura socata spunand: ”Unpaid??? Oh my God?. In Sweden that;s not posible. You see, in our country it all about life balance.”
Te rog sa nu mai faci comparatii cu Suedia, ca ne strici feng shuiul. Baga si tu ceva Bulgaria sau Ucraina, maximum Ungaria in ecuatie, sa ne simtim si noi bine :))
Pardon, sa ne simtem bine :) Ca sa se mai involbureze apele blogosferice :)))
Internship,wow, ce cuvant.Poate se poarta prin Bucuresti.Pe la noi prin Ploiesti, e perioada de proba.Na..poate tine de cultura companiilor.
O mentiune : si compania castiga nu numai candidatul.Pentru ca indiferent ca omul cara dosare, face copii xerox sau munceste,poate, in productie, omul face o treaba de care compania aia are nevoie la un moment dat.
Am fost si eu in perioada de proba 3 luni.Dar pe urma am fos angajat.Deci n-a fost teapa.Chiar au fost seriosi oamenii.
Mai e si un proverb care zice cam asa :
Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia!”
Proverbul e pentru cei trei (3 TREI)
O iniţiativă lăudabilă.
Categoric, fiecare poate face orice îi trece prin cap pe blogul lui (în limitele decenţei, fireşte).
Conceptul de internship si perioada de proba sunt total diferite, cel putin in mintea mea. Stundenti sunt obligati sa faca practica in anul 3 si 4 de facultate (parca) si atunci e ideal sa faci un astfel de internship neplatit.
De asemenea poate eu vreau sa imi deschid o afacere cu mobila, nu stiu nimic despre mobila si ma duc 3 luni sa muncesc gratis intr-un internship la o fabrica de mobila pentru a invata mai multe despre asta.
As intra instant in concediu fara plata sa stiu ca 3 luni car „hartiile” lui Marius Ghenea si invat de la el despre anreprenoriat. Doar un exemplu.
Cand e vorba de perioada de proba in care esti angajat e cu totul altceva.
Asta n-am suportat niciodata ! Ce-i f,te pe altii grija ce face fiecare in gradina lui ?
Mie mi se pare OK si ideea de internship neplatit, iar daca este platit, atunci este superOK. Asta cu stricatul pietei este o prostie aruncata in ograda celorlalti pentru a ascunde frustrari interne. Si pentru ca se refera la un fel de salariu, poate avea si un revers. Asa oricine poate bate obrazul celorlalti ca dau salarii prea mici si asa strica piata. Si a propos de spranceana ridicata si de feng-shui, imi aduci aminte de o vorba pe care nu mai stiu pe unde am auzit-o: E loc pentru toti sub soare, dar unii nu-l vad pentru ca stau cu sprancenele incruntate :)
Nu am fost internship-ist niciodata. O fi bine; o fi rau, voi vedea cand am sa cresc.
Totusi, eu sunt de acord doar cu internship-ul platit. De ce? Pai e simplu: vine X si lucreaza pentru compania Y. Munca lui valoreaza A dolari, ca daca n-ar fi valorat nimic nu exista postul in organigrama (de internship-ist sau angajat sau consultant extern sau…). Plata se face astfel: o parte (mai mare sau mai mica) in natura, prin transfer de experienta, si o alta parte prin bani. Nu! Nu exista posibilitatea ca intreaga suma sa fie platita in natura, caci nu intreaga munca este un transfer de experienta.
Practica studentilor e altceva. Sau ar trebui sa fie. Ar trebui sa existe un contract intre Universitate/Facultate si companie. Ar trebui ca practica sa se faca in baza unui plan educational, sa existe un „caiet de practica”. E lunga discutia.
Pingback: Studiu de caz: cum am ales 8 oameni din cei 39 care au aplicat pentru internshipul plătit • Chinezu