Iniţial am vrut să cert, cum ar veni, jurnaliştii pentru că sunt ocupaţi cu ştiri despre sicrie şi despre moştenitori falsificaţi. Dar apoi mi-am dat seama că nu e corect să îi cert pentru că m-aş stresa degeaba. Este, dacă vreţi, echivalentul certatului pinguinului pentru că îi place banchiza. El asta ştie, asta face, acolo mănâncă, acolo defechează. Ar fi culmea să încerc să îl învăţ pe sărmanul pinguin să cânte la pian.
Aşa că mai bine renunţ. Aşa cum – încet, încet – o să renunţ nu doar la a mai consuma presa asta generalistă, ci la a mă mai gândi la ea. Ocazie cu care inclusiv apariţiile mele la televiziune pe alte teme decât blogging şi social media o să fie din ce în ce mai rare. E o promisiune pe care mi-o fac în primul rând mie. Şi apoi vouă, celor care îmi faceţi onoarea să mă citiţi, lucru pentru care vă mulţumesc.
Aşadar, nu o să mai cert presa pentru că alege subiecte năclăitoare. Dar spun doar că, în mintea mea, cu o astfel de ştire ar merita să se deschidă, măcar o dată pe an, orice ziar şi jurnal de ştiri. Căci este o ştire despre nişte oameni care au ales să fie excepţionali în bine într-o lume excepţională în rău. Este vorba despre oameni care ajută oameni pentru că pot, vreau şi pentru că au înţeles că în definiţia personală pe care o dau fiinţei umane verbul „a oferi” este sinonim cu „a trăi”.
Această ştire este pentru mine un motiv adevărat de breaking news. Şi ştiu că la fel simţiţi foarte mulţi dintre voi. Ceea ce îmi dă speranţă. Şi optimism. Şi energie.
Să fiţi iubiţi!
18 thoughts on “Aceasta este o ştire care nu va fi niciodată breaking news”
Presa asta de r… ofera ceea ce se cere. Boborul din tara noastra nu poate sa isi depaseasca conditia mizera, ma rog, majoritatea.Actiunile astea sunt apreciate in online, pentru simplul fapt ca marea majoritatea a populatiei tarii nici nu stie inca cu ce se mananca mai exact internetul. A fost o campanie faina, realizata de oameni faini. Asa ca prin Ardeal, plin de fainasaguri :)
Imi place mai mult ultima propozitie din comentariul tau, din ratiunile pe care le-am scris si in textul de mai sus :)
Este un cerc vicios. Presa prezintă mizerii pentru că mizerii se cer. Se cer mizerii pentru că ne-am obişnuit cu ele, fiind prezentate foarte des.
Mentionez ca as prefera sa discutam mai mult despre exceptionala initiativa ShoeBox, nu despre presa :) Dar, totusi, ca sa nu zici ca nu iti raspund, stii cum e, mizeriile sunt de mai multe grade. Si percepute altfel. Ce este mizerie pentru tine este aur curat pentru altii. Ideal ar fi sa avem un prag minim setat pentru ce inseamna „mizerie de presa” si sub asta sa nu coboare nimeni. Ideal, zic. Deci din parti :))
Sincer nu cred ca sunt cititori pe-aici care sa nu creada ca initiativa Shoebox este minunata. Ideala, sa continui tema :) Si daca sunt, statistic sunt insignifianti.
Consider ca titlul tau rezuma in egala masura mizeria si adevarata stire care nu este stire. In fond, stii cum se zice, daca am trai intr-o lume ideala am incepe sa ne sinucidem de plictiseala. E mai frumos asa, ardem calorii :) macar.
Totul este cam logic. Spunea cineva din trecut… paine si circ – este multi prosti – prosti da multi…asta inseamna de fapt o parte importanta din Romania. Romania este locul in care incultura si prostia primeaza. In Romania primeaza efectul de turma, nu trebuie sa insist caci stii prea bine la ceea ce ma refer.
Nu este in totalitate vina presei pentru ceea ce scriu, pentru ca ei scriu, si spunea cineva de mai sus, ceea ce se cere, ceea ce boborul cere.
Fiind o foamete acuta, fiind surmenati de grijile cotidiene, romanii cauta sa mai zambeasca si ei. Singurul lucru prin care stiu zambi esti aceasta mizerie de presa.
Lucrurile cu adevarat importante sunt efectiv scapate din vedere in goana asta dupa „succes”.
Alta parte proasta este ca deja multi oameni din online au luat-o pe aceasta aratura si au uitat sa mai scrie cu adevarat articole frumoase. Ei arunca cateva cuvinte despre chestii care sunt asa de sumare si subtiri incat…
ok… ma opresc caci o iau si eu pe aratura.
Daca vorbesti cu romani care stau in SUA de ceva vreme, o sa ii auzi spunand ca americanii sunt cei mai tembeli din punctul asta de vedere. Daca vorbesti cu niste bulgari, sa iti spuna ca noi suntem mici copii si ca ei sunt brici pe partea asta de ghertoism. Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile si cat de buna punere in context reusesti sa faci. Eu chiar nu cred ca doar romanii sunt asa cum spui tu. Doar ca asta este impresia, caci noi aici traim si pe ei ii vedem.
Este logic ceea ce spui tu, dar noi discutam acum despre Romani. Fundatiile si evenimentele caritabile peste ocean in schimb sunt ceva obisnuit si adanc impregnat in minte oamenilor de acolo.
Shoebox este o initiativa extraordinara, cum multe altele sunt dar care nu au parte de mediatizarea cuvenita. Din pacate anul trecut nu am reusit sa particip si eu ( oricum prima data cand am auzit de ea a fost le Blogal) dar cu siguranta incepand de anul acesta, I`m In!
Ai dreptate e o știre de prima pagină.
Dacă-mi permiți, îmi rezerv dreptul de a critica pentru că o astfel de campanie (ca multe altele de altfel) consumă resurse în a rezolva un simptom al societății. Problema rămâne acolo, ba chiar îi încurajează pe oameni să-și păstreze condiția – pentru că cineva îi va ajuta.
Este mai bine să previi decât să tratezi și un medic trebuie să trateze boala, ci nu simptomele.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt împotriva acestor campanii, sunt o briză de aer curat, dar, sunt doar atât – după ce trec problema e tot acolo.
Teoretic ai dreptate, stiu parabola cu undita si pestele. Doar ca cele mai multe dintre cadouri au ajuns la niste copii aflati intr-o situatie pe care statul nu vrea sa o schimbe din ratiuni ca „merge si asa”. Atunci era mai bine, in conditiile in care nimeni nu ar fi facut altceva pentru ei, sa stam degeaba? Plus ca era vorba de niste cadouri de sarbatori, nu de o pomana pe care sa o dam zilnic sau ceva de genul. Asa ca nu m-as duce atat de departe pe cat duci tu subiectul.
Multumesc frumos Cristi de propunerea de Breaking News. Poate ca ar fi "break"-uit niste cruste de ridicol care vad ca in primele zile ale lui 2013 s-au asezat peste am tot ce inseamna presa (on si offline), dar nu am trimis-o spre nici un media outlet. Sincer nu am simtit ca le-ar pasa, dar poate ca incerc totusi, poate poate…
Stilul de mesaje pe care l-a postat si Adrian7 aici le-am primit inca de la prima editie ShoeBox. Vin si acum, insa mult mult mai rar.
Asa este, nu tratezi problema prin campaniile ShoeBox. Nici nu cred ca am avea cum.
Cum sa pot eu sa redau parintii unui copil care nu a fost dorit si a fost lasat in seama "strazii"?
Cum sa pot eu sa scot din saracie lucie o familie cu 6 copii a caror tata e bolnav si mama a murit de cancer, pentru ca, din nou, nu au avut niciodata bani destui sa ajunga l amedic regulat, deci nu i s-a descoperit un amarat de cancer la san, care altminteri ar fi fost operabil?
Cum as putea eu sa dau o lege care sa mareasca amarata alocatie pe care o primeste un copil dintr-un "camin" (au transformat prin lege numele din "orfelinate" in "camine de plasament" tocmai ca sa mai cosmetizeze "problema")?
Spuneam intr-un interviu ca una dintre fetitele pe care le-am intalnit intr-un astfel de camin, isi sarbatorea 18 ani chiar in ziua cand am ajuns noi cu cutiile. Sti cum arata camera aia?
Asa: 4 scaune, o masa, O PIZZA, O STICLA de cola de 2L si … o foaie pe care scria "La Multi Ani Dana!". Am intrebat cine e Dana si cati ani a implinit. Una dintre ele, s-a ridicat, ne-a intins mana si a zis "Eu sunt Dana, astazi implinesc 18 ani, stati cu noi la o bucata de pizza?"
Imi dadeam seama deja de situatie si am intrebat de unde e pizza, ca sa nu intreb de ce doar pizza. Mi-a zis ca de 4 ani (!!!!!!!!) isi strange alocati alunara ca sa isi poata "permite si ea ca toti copiii, sa-si cheme la majorat colegele" de camin, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere.
Nasul meu cu care eram acolo, un barbatoc de 120 de kile a zbughit-o pe usa afara si eu eram cu ochii incetosati de lacrimi.
4 ani sa strangi banut cu banut sa-ti poti permite sa iei o pizza mare si o cola…..
Cand a intrat inapoi pe usa Adi cu un plasoi plin cu sucuri si alte dulciuri sa sarbatoreasca fetele cum trebuie un majorat chinuit de situatia in care oricum se afla Dana (urma sa "iasa" in lume, la 18 ani li se da drumul in societate), am plans toti: si noi si ele.
Nu, nu stiu cum sa "repar" un sistem de stat stricat ca asta, nu stiu cum sa repar inimile acestor copii care nu plang cand mergem la ei (uita-te la ai nostri ca plang din orice, tocmai pentru ca sunt invatati sa-i cocolosim) si ne fac semn ca totul e "ok", dar stiu ca momentele alea cand isi primeste cutia cu cadou de Craciun "ca toti copiii" e unul magic, pe care te invit cu toata sinceritatea sa vii sa o experimentezi cu noi.
Eu am pornit proiectul asta tocmai in idea ca "de la mic la mare", lucrurile se pot schimba. Facem asta deja, cu crestere exponentiala, de 6 ani. Nu stiu unde vom ajunge in urmatorii 6 ani, dar cu siguranta nu ma voi opri.
"Problema" pe care o atac eu nu este saracia, mizeria, lipsurile sau exagerarile cu nasterile sau mai stiu eu ce am tot auzit ca "nu pot schimba" cu ShoeBox. Eu atac indiferenta legendara a romanului fata de roman. Acel nivel de nepasare in care "sa crape dracu ca nu e copilul meu sau din familia mea".
Ma bucur enorm ca in acesti ani, cand exclusiv cutiile vin de la romani pentru romani, am vazut ca legendele pot fi si mincinoase, ca romanii AU INIMA pentru alti romani si continui sa vad asta cu fiecare an care trece.
Pentru sutele de emailuri si telefoane care le primesc de la romani din tara si mai noi si din diaspora, care vor sa participe. Nu stiu nici ei cum, cer detalii, vor indrumari, vor SA AJUTE. Pentru asta, NU ma voi opri si voi merge mai departe. Stiu ca am in spatele meu zeci de voluntari care administreaza centrele de colectare ShoeBox (sunt fancy "centre" – cele mai multe sunt sedii de firme, cabinete medicale, camere de camin studentesc etc) si am mii de romani care invata sa daruiasca tot mai mult, de la an la an.
ASTA daca castigam ca popor, suntem un pic mai aproape de a fi salvati: darnicia.
Sa fim sanatosi!
Felicitari tuturor celor care au participat intr-un fel sau altul la ShoeBox!
Cred ca Vali a sumarizat foarte bine si pertinent ce inseamna campania aceasta. Cel mai probabil campania viitoare va mobiliza si mai multi romani, care nu vor sa schimbe lumea, ci vor sa se „imbogateasca” sufleteste printr-unn gest.
Cel mai probabil campania va continua fara spriijin prea mare din partea presei….si poate sprijinul presei nici nu ar fi atat de benefic pentru a determina si alti oameni sa se implice. Cum spunea si Vali, cei care au particiat la o editie, continua in fiecare an si prin ei „conving” si alti prieteni, fie offline la o seara in oras sau online cand fac share la info despre campanie.
All in all, chiar daca lucrez in PR, am convingerea ca aceasta campanie va avea in continuare succes si va creste fara ajutorul presei.
Felicitari din nou Vali si sotiei tale si la mai mare, dragi romani darnici.
ştii, chinezule, se spune că cine se aseamănă, se adună şi că bulgării de zăpadă au la bază fulgi de zăpadă. poate că nu vom reuşi să facem ca ştiri despre shoebox să ajungă la breaking news, dar este mai important la câte inimi ajung. deci, ţelul nostru ar trebui să fie: cât mai multe inimi.
sunt realmente impresionată de ceea ce s-a realizat cu acest proiect, de răspunsul pozitiv al oamenilor (deşi mă implic frecvent în campanii ce au legătură cu copii, cu oamenii şi nevoile lor, curând am de gând să scriu pe blog despr eun proiect la care lucrez) şi sper ca de paşte să se repete povestea darului din cutia de pantofi. pentru că nimic nu este mai frumos pe pământ decât chipul unui copil pe care înfloreşte un zâmbet.
îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să aflu despre shoebox.
Pingback: Scurtissime (228) | Diverse | Robintel
Pingback: Despre necesara dar deloc uşoara punere în context • Chinezu
Pingback: ShoeBox 2012: raport final, cifre si simtaminte | shoebox.ro