08.12.2016

Părerea mea despre „Branding pe frontul de Est” de Aneta Bogdan

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

A scrie despre ce spune Aneta Bogdan este un act de oareşce curaj, parol. Căci vulcanul acesta de idei care este mereu încruntata şi degrabă reproşătoarea Aneta nu poate fi analizat, căci este într-o continuă mişcare, într-o perpetuă pendulare între zenitul şi nadirul antreprenorial. Tot ce poţi să faci este să asculţi atent ce are de spus şi, după ce ai sta o lecuţă să ieşi din buimăceala pe care orice întâlnire cu Aneta ţi-o livrează la pachet, să îţi dai şi tu cu părerea despre ce a vrut sau, mai degrabă, ce crezi tu că a vrut să zică.

Branding pe frontul de Est” este o carte pe care am citit-o oarecum timorat. Căci am văzut-o de multe ori pe Aneta in action pe la diverse conferinţe şi am avut ocazia să stau de câteva ori de vorbă cu ea. Aşa că citeam rândurile scrise de ea cu vocea ei în urechi şi de parcă imediat ar fi apărut în spatele meu să îmi dea o smetie după ceafă că nu am înţeles ce vrea să zică :))

Pe scurt: este o carte care trebuie să existe în biblioteca unuia care o arde corespunzător pe zona de comunicare.

Pe lung: aveţi mai jos.

Aneta Bogdan este una din acele (puţine) persoane care au scris istoria brandingului profesionist din România. Aşa că, evident, iei aminte la ce spune ea. Căci ai de învăţat dacă înţelegi cât de cât ceva. Aşa că orice întâlnire cu ea trebuie să fie motiv de luat notiţe şi de băgat la cap. Inclusiv această carte. Pe care vă recomand să o citiţi cu markerul în mână sau cu fişa de lectură lângă voi sau cu lap topul de luat notiţe, fiecare după feng shuiul lui. Căci aveţi de notat, trust me.

Linia de forţă a cărţii este contradicţia dintre plăcerea cu care Aneta vorbeşte despre branding şi despre cât este de important şi dezgustul (să ştiţi că nu e un cuvânt dur, citiţi cartea şi apoi veniţi să îmi bateţi obrazul) pe care îl simte faţă de modul în care se înţelege brandingul la noi. Dacă ar fi să zic un singur lucru care nu mi-a plăcut la ce a scris (dar, recunosc, altfel nu era „rotundă” cartea, nu era scrisă cu adevărat de Aneta…) este că a stat cam mult în zona reproşului degamăgit la adresa clasei politice. Sigur că îi înţeleg atitudinea, dar tocmai de aceea eu aş fi vrut să abordeze această zonă la modul mai relaxat, mai detaşat, căci tumultul îndelungat cu care se răsteşte la politiceni (cărora li se rupe, oricum; plus că sunt maximum 3 care au citit cartea) ne face pe unii dintre noi să strâmbăm sprânceana şi să vrem să sărim câteva pagini mai încolo unde se vorbeşte din nou despre branding. E drept că ăştia trebuie înjuraţi şi aş fi mai mult decât dispus să citesc ce are de spus Aneta DOAR în chestiunea asta. Într-o altă carte, însă :)

Cu excepţia de mai sus, cartea este de referinţă. Nu în sensul de manual, ci de resursă de la care poţi să pleci înspre alte resurse şi la care poţi să te întorci permanent. În sensul de „asta am păţit, asta vă spun„, care este – după umila mea părere – cea mai bună modalitate de a înţelege cam ce ar trebui să faci în lumea asta. În sensul de „vă spun mai mult ce să nu faceţi decât ce să faceţi„, ceea ce este aur în cazul unora care se cred mult prea înţelepţi pentru ceea ce realitatea le aruncă în freză în fiecare zi.

Aş putea să vă dau multe citate din ce a scris Aneta în „Branding pe frontul de Est„. Căci mi-am făcut multe sublinieri (mă rog, eu am obiceiul să fac „urechi” la pagină, cu colţul foii în dreptul pasajului care îmi place). Dar vă dau doar câteva dintre ele. Fără comentarii. Căci e mai bine aşa.

„Cât despre Google, Facebook, Twitter şi alţii, mi-am propus să mai aştept zece ani pentru a vorbi despre ei” – apropo de ce înseamnă valoare unui brand.

„Am de o mie de ori mai multă încredere într-un profesionist inteligent decât într-unul imaginativ”. 

„Vă propun să ne întrebăm dacă există o formă de branding care să NU aibă o finalitate de valoare comercială? Branding for the sake of branding? Răspunsul este: nu, nu există”.

„Brandurile personale nu sunt ca să ne simţim noi mai bine, noi cu noi înşine prin lumea largă! Sunt pentru a genera business. Business pentru dumneavoastră înşivă şi business pentru cei pe care brandul dumneavoastră îi va angaja pentru a vă face managementul”. 

PS Când am văzut în această carte de brading scris greşit numele unei localităţi (era Sighetul Marmaţiei în loc de Sighetu Marmaţiei, nearticulat, aşa e corect) m-am încruntat. Dar apoi m-am gândit că brandingul este şi despre asta, despre atenţia la detalii cu care – în cazul de faţă – o localitate reuşeşte să transmită mesajele care să ajute să se fixeze în mintea „consumatorului”. Iar Sighetu Marmaţiei ratează decisiv, din această perspectivă, în vreme ce Sighetul Marmaţiei scorează (oh, ce cuvânt…) la fel de decisiv…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ce vă urez eu de Anul Nou?

Recomandările zilei din blogosferă – 05.01.2013

5 comentarii

  1. miercuri, 2 ianuarie 2013, 22:36

    Salut

    Este un punct de vedere potrivit de inceput de an. Pot incepe cu o intrebare retorica, dupa ce am citit si eu cartea: cate din brandurile din Romania se bazeaza pe valori si integritate ? Cat de mult constatam ca brandurile promit marea cu sarea si cand ajungi la raft sau la after sales constati desertaciunea promisiunii ca esti clientul cel mai iubit ? Criza pe care o traim nu este una a valorilor, a faptului ca publicului i se promite mult ambalaj dar putin continut ?

    Cred ca „firul rosu” in cartea „Branding pe frontul de Est” este brandingul si anume brandingul serios intemeiat pe valori si integritate. Cu alte cuvinte, brandurile trebuie sa vanda nu fictiuni (sa zic vrajeli) ci sa vanda continut. Cred ca asta propune Aneta Bogdan si echipa ei, prin toata activitatea lor. Atunci cand muncesti ca echipa Brandient, pentru branduri care sunt sustinute de lucruri concrete si vezi in societatea romaneasca cum se creeaza branduri care nu au nimic in spate, dupa un timp, suferi. Brandient nu este singura echipa care a vazut asta inca de acum cativa ani. Este un fenomen social in prezent, oamenii nu se mai simt reprezentati de cei pe care ii aleg sa faca si sa puna in practica politici publice. „Aneta Bogdan” (mai sunt si altii) este doar un nume pentru cei care vad in societatea romaneasca o dominanta a lipsei de valori. In cazul Brandient, imi permit sa extind, este vorba de o deformare profesionala. Daca valori nu sunt, nimic nu este. Ca atare tocmai critica adresata clasei politice, este justificata in cartea Anetei Bogdan. Poate si din urmatoarea cauza: sunt prea multi oameni, prea multe persoane, care performeaza in viata privata, in activitatea profesionala, sociala dar nu isi pun pielea la bataie in dezbaterea publica privind felul cum merge societatea. De aceea apelul unilateral la schimbarea clasei politice. Pentru pe foarte multi, prea multi, ii doare in cot. Atunci apelezi la clasa politica sa se schimbe. De aceea o consecinta este necesitatea ca fiecare dintre noi, ce cred ca facem parte dintre cei care au cuvant de spus in societate, sa luam atitudine cand politicienii gresesc. Si sa o spunem deschis, cu argumente civilizate. Cine sa ii critice si sa ceara accountability alesilor, decat noi cetatenii ? Mai ales cei care au o pozitie publica. Sigur ca ne putem salva de prabusire, individual, ca in timpul dictaturii comuniste. Dar nu ar fi pacat sa facem doar atat ? Ce lasam copiilor nostri ?! A rotten society ?! PS: Aneta Bogdan si Bogdan Naumovici si altii, au incercat sa lanseze o noua miscare politica in anul trecut, de tip contra-sistem. PS1: Nu am fost angajat si nu sunt angajat al Brandient. Doar un sustinator al meritocratiei, printre altele.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  2. joi, 3 ianuarie 2013, 11:27

    Chinezu, multumesc , chiar ma gandeam sa incep anul cu o lectura „grea” si articolul tau mi-a dat deja o idee :).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. vineri, 4 ianuarie 2013, 14:00

    Hai, mai intai sa-ti zic: La multi ani!…s-apoi multam de recomandare !

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. sâmbătă, 5 ianuarie 2013, 04:06

    Acum vreo doi ani, cand a aparut cartea, incepusem sa ma duc cu cartea in mana pe la clientii pe care incercam sa-i curtez cu propuneri de promovare. Ca sa inteleaga ca ideile mele nu vin de pe strada, ci ca ar avea o baza (oarecum) teoretic. Cam toti clientii (mici si prosti, pot spune asta acum :D ) imi ziceau ca habar n-au cine-i Aneta Bogdan. Si chiar daca pareau sa schitez vreo urma de recunoastere, adaugau ca ei stiu mai bine ce si cum, pentru ca business-ul e-al lor, nu al Anetei. Trist, dar adevarat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. duminică, 14 iunie 2015, 12:51

    […] mele de a oferi şi a cere profesionalism pe partea de branding, am citit cartea Anetei Bogdan (Branding pe frontul de est) şi mi-am dat seama că nici pentru acest domeniu nu este prea mult loc de profesionalism în […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *