Tovarăşa Andra Iacob este cea care a câştigat invitaţia la filmul „The Hobbit”. Şi ia uitaţi ce cuvinte alese a prestat mai jos, special pentru această superbă Republică Culturală Chineză :D
Nu am mai fost atât de entuziasmată și nerăbdătoare să văd un film de … Stați, nu cred că am fost vreodată atât de entuziasmată și nerăbdătoare să văd un film! Ca să înțelegeți, sunt mai mult decât subiectivă cu privire la acestă ecranizare deoarece Hobbitul a fost cartea preferată a copilăriei mele. Am citit-o de două ori și, acum după ce am văzut prima parte a filmului, voi merge acasă să o mai citesc o dată. Așa că rândurile următoare sunt aprecierile unui fan care știa ce se întâmplă și cum va decurge acțiunea (stați liniștiți, sunt fără spoilere).
Acestea fiind zise, să o luăm cu începutul, care într-adevăr poate nu a fost cel mai dinamic sau antrenant. Ceea ce trebuie să știți este că în carte durează și mai mult până începe acțiunea propriu-zisă. Rolul acestui început lent, care e mai clar în carte, este de a pune în evidență caracterul lui Biblo Baggins (personajul principal) de dinainte de „mare aventură” în care pleacă cu Gandalf și cei 13 gnomi. Este important să înțelegem cum era viața în comitat și ce fel de hobbit era Bilbo pentru a vedea mai târziu modul extraordinar în care acesta se dezvoltă și dobândește curaj și încredere în sine. Termenul pentru astfel de povești, dacă își mai aduce cineva aminte din generală, e bildungsroman.
Partea bună e că, după ce intri în acțiune, totul începe să fie un adevărat roller coaster de întâmplări care te țin constant cu sufletul la gură. Din acest motiv, am ales să fiu mai indulgentă cu ecranizarea primei părți din Hobbitul, știind ce urmează în carte și ce ar trebui să urmeze și în continuările filmului (bine, puteau să se rezume la două părți în total, dar cred că au speculat potențialul de marketing).
Nu voi nega, povestea este mai degrabă pentru copii și conține foarte multe „învățăminte”: să te bucuri de lucrurile mici, să nu judeci după aparențe, să știi să fii îngăduitor, să ai încredere în tine, să fii un bun prieten, să nu lași orice lucru rău să te doboare, să nu-ți pierzi speranța etc. (unele din care le puteți dibui și în film). Dar, ca orice carte/film pentru copii, conține lucruri din care pot învăța și adulții, așa că recomandarea mea ar fi să vă găsiți un pic de timp să citiți și romanul.
Dacă vreți să vedeți un film care tratează la nivel profund niște problematici sociale sau psihologice, Hobbitul nu e de voi (deși, dacă sunteți foarte atenți, veți sesiza anumite referințe la astfel de lucruri). Hobbitul este un film de aventură și trebuie să fiți un fan al genului ca să-l puteți aprecia ca atare. Din punctul meu de vedere, cu toate micile sale neajunsuri, merită văzut – mai ales dacă ați fost sau sunteți fani ai seriei Stăpânul Inelelor :D
Ce nu mi-a plăcut: Filmul a fost, de fapt, la 24fps și am resimțit asta la unele cadre foarte dinamice (oricum mai merg să-l văd o dată în 2D și la 48fps).
Ce mi-a plăcut: S-a respectat în mare povestea din carte.
6 thoughts on “Câteva cuvinte despre filmul "Hobbitul"”
Pingback: Recomandările zilei din blogosferă - 12.12.2012 • Chinezu
„Bilbo Baggins” nu Biblo. (al 2-lea paragraf dupa poza, randul al 4-lea)
Cu toate ca aseara am fost putin dezamagita de ecranizare, acum astept cu nerabdare urmatoarele doua filme. Pana atunci, pun clar mana pe carte sa imi reinprospatez povestea in minte.
Fana Tolkien (LOTR, The Hobbit, Silmarillion) aici, care abia asteapta sa vada filmul. Nu vreau sa ma antepronunt asupra filmului, mai ales ca am citit pareri si pareri, dar simplul gand ca o sa reintru in atmosfera aia de basm ma face sa sar in sus de bucurie. :D
Filmul ca filmul, dar cum este cartea :)
Cartea e cam plictisitoare. Poate pt picii de 10 ani e mai interesanta.