Uneori se întâmplă ceva, se leagă nişte lucruri. Nu le programezi, nu le pregăteşti, nici măcar nu te gândeşti că ai putea „păţi” aşa ceva, dar uite că se întâmplă. Şi îţi pun un zâmbet mare pe buze şi un brânci de ceva cald şi pufos (of, sunt un perpetuu romantic… :D) în coracon, ca să nu zic suflet :) Când păţesc de astea, nu mă întreb de ce se întâmplă, ci le iau ca atare. Sunt acele momente în care regret că nu sunt o făptură religioasă, căci aş fi tentat să spun că undeva, acolo sus, cineva are grijă ca lucrurile să se lege într-un anume fel şi destinele să se împletească într-o splendidă ţesătură de vieţi, oameni şi zâmbete.
Unul din aceste momente (de fapt o înşiruire de momente, despre care vă povestesc mai jos) a venit foarte firesc, aşa cum vin astfel de isprăvi, ca o combinaţie de oameni, htaguri şi dorinţa de a face ceva. Căci, dragii mei, una din condiţiile esenţiale este să îţi doreşti să faci ceva şi chiar să faci.
Întâi noi am acceptat provocarea lui Val Vesa de a ne ocupa de excelenta iniţiativă ShoeBox2012, am pus mult suflet în această ispravă (în special Loredana, fără de care nu ar fi avut o asemenea amploare) şi cadourile au început să vină. Încă mai vin. Iar oamenii care le aduc încă ne mai aduc zâmbete pe faţă şi căldura aia în suflet :) Victor a pus şi el umărul la această iniţiativă.
Între timp cei de la Colgate-Palmolive au venit cu o idee pe acelaşi spirit, anume să ofere posibilitatea celor cu inima mare de a fi Moş Crăciun în cadrul #suntMosCraciun. Claudiu Ciobanu, pretenarul din DreamTeamRO, a acceptat provocarea, iar eu am anunţat că îl sprijin. Acelaşi Victor Kapra (un sentimental de mare angajament sub barba lui de dur şi acerb :D) a făcut joncţiunea dintre cele două htaguri – hai să le zicem aşa, ca să mi se pupe cu titlul :)) – #ShoeBox2012 şi #suntMosCraciun şi uite că cei de la Colgate-Palmolive au decis să sprijine şi ei iniţiativa ShoeBox2012. Respect!
Trăgând linie, câteva zeci de copii vor primi nişte cadouri pe care altfel nu ar fi avut cum să le primească. Pentru că toţi cei care am vrut ca aceşti copii să primească de sărbători nişte cadouri am pus umărul şi a ieşit ce a ieşit. Am acceptat provocarea Colgate-Palmolive şi chiar am mulţumit acestui brand pentru implicare. Şi aşa vom face de fiecare dată. Căci mulţumirea noastră nu este că am făcut ceva, ci că nu am stat degeaba. Ceea ce vă doresc şi dumnneavoastră :)
9 thoughts on “Despre bloggeri, htaguri, oameni faini şi lucruri care se întâmplă dacă vrei să se întâmple”
Multumesc Cristi, Victor, Golgate pentru nemarginitul ocean de posibilitati 2.0 al Social Media, atunci cand oamenii din spatele cuvintelor au inimi adevarate!
Tu Cristi, si despre oamenii care fac, fara sa se bage nici un brand, cine scrie? Despre cum o mana de femei au facut 150 de pachete uriase cu cadouri pentru copiii de la Fundeni, acum de Mos Nicolae. Sau cum aceleasi femei strang in mod regulat, cheama ajutoare si trimit masini intregi de donatii, targetate pe nevoile fiecarei familii in nu stiu cate sate.
Ultimul catre care se duc toate astea este satul Gogosari. Sau o alta mana de femei care ne-am agitat (mai mult pe uscat ce e drept) si am strans intr-o singura zi 4500 de lei pentru un copil. Si am facut mult mai mult in trecut. eu una m-am mai oprit ca nu mai pot duce. Nu in ritmul in care am condus anul trecut cazul lui Bibi.
Treaba este ca daca ne-am duce la o companie de genul C&P am fi ignorate. Nu suntem nici cu mega cititori, nisa de parenting e slaba ca nivel al traficului, dar iti spun ca facem treaba (acum pe bune, mai arata-mi tu o campanie umanitara pornita si desfasurata aproape exclusiv online care a strans cat am strans noi anul trecut pentru Bibi: 1,1 milioane lei noi) si ca am avea mare nevoie de suport in plus, ca nu putem sa ducem toate astea din bugetele noastre proprii. Deci ne baga si pe noi cineva in seama? Proiecte si cazuri avem din plin.
1. Mega felcitari pentru tot ce faceti.
2. Nu inteleg de ce ma certi pe mine, chiar nu inteleg.
3. Eu am scris despre ce facem noi cu ShoeBox ca sa auda cat mai multa lume, nu ca sa ne laude cineva. Stim ca ce facem este foarte bine si asta este de ajuns, nu ne trebuie alta expunere sau nu stiu ce.
4. Ai fost vreodata la o compania precum P and G si ati fost ignorate? Si noi am patit de astea, dar pana la urma tot am gasit variante.
5. Nu inteleg de ce aveti nevoie sa fiti bagate in seama. Daca stiti ca ce faceti este bine si uite ce lucruri minunate faceti, daca nu va baga cineva in seama inseamna ca nu mai sunt minunate?
6 Imi pare rau ca la o postare de asta pe care am scris-o mai din coracon ai pus un comentariu care mi-a stricat feng shuiul.
of, nu asta am vrut sa intelegi, iarta-ma! hai ca il sterg, of.
vroiam sa spun ca cu totul altceva si mi-a iesit… stii ca nu te-as certa in nici o situatie
Stiu ca nu asa ai vrut sa sune. Dar asa pare. Si zau daca imi place sa vad un fel de competitie intre ispravi faine. Adica pe genul a mea e mai frumoasa dar nu e bagata in seama.
Hai sa iti zic altfel: Val mi-a propus sa ma ocup eu cun Blogal Initiative de ShoeBox pe Bucuresti. Altfel nu m-ar fi dus capul, caci am jdemii de chestiuni care imi par ca ard mai tare. El doar m-a tras de maneca, atat. Restul am facut noi.
Caci uneori este de ajuns doar atat pentru a iesi ceva fain. Doar un tras de maneca :)
nu pot sterge, asa ca macar incerc sa rectific ce nu s-a inteles, in fine ce am scris eu aiurea:
1. nu te cert! nu o sa te cert ever, tu cred ca esti ultimul din lumea asta pe care sa il cert! sincer!
2. vrem sa fim bagate in seama pentru ca e singura varianta prin care putem face si mai mult. nu are nici o legatura cu sa ne simtim minunate sau altceva. nu este despre ego aici. dam rezultate ->lumea le vede-> vrea sa ni se alature ->dam si mai multe rezultate and so on.
3 da am fost pe la companii. interesul in unele primeaza in fata csr-ului de orice fel. variantele le-am gasit si noi, alternative de compromis.
4. iarta-ma inc o data daca intr-adevar ti-am stricat feng shui-ul, nu asta mi-a fost intentia
Nu ca sa il „apar” pe Cristi, ca el e fengshuist batran si „duce” mult si ii multumesc ca ne-a scos dintr-o situatie deloc placuta.
Locatia din Bucuresti a devenit indisponibila brusc cu cateva zile inainte de inceperea campaniei si am avut nevoie sa ma ajute cineva din Bucuresti care sa aiba locatia, putere de creat awarness si … inima. Da, doar atat.
Cristi a raspuns pozitiv a doua zi dupa ce i-am scris. Nu am scris epopei si nici romane, am zis doar: „Ajuta-ma ca nu am locatie in capitala”.
Toate centrele de colectare ShoeBox s-au deschis nu la initiativa mea, ci a oamenilor care m-au sunat sau au trimis ei email si au zis „Vrem si noi sa deschidem o locatie la noi!”.
Nu iti ascund faptul ca peste an trimit sute de emailuri si ma vad cu jde mii de oamnei in evenimente si orice circumstante posibile, ca sa mentionez si campania asta.
Din 100 de oameni daca 50 zic da si 12 chiar trimit o cutie, iar inca 2 zic ca vor sa deschida locatie, se merita. Din plin.
Pentru ca o poza din asta face de o mie de ori mai mult decat orice efort depus: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=201496333284063&set=a.201495679950795.32034.148779248555772&type=3&theater
Nu pot sa iti zic decat atat: apeleaza la oameni sa te ajute sa ajuti mai departe, nu acuza ca nu te ajuta, cand de fapt ei nu au de unde sa stie ce faci tu.
Spor la ajutat!
Ii clar, iar am pierdut ceva de suflet. Pacat.
Pana intr-o zi cand o sa scot brisca sa impart timpul asta cumva.
Nu ai pierdut nimic, ca mai poti pregati cate cutii vrei pana in 15.