Puteţi zice ce vreţi. Că bloggerii sunt plini de fiţe, că se cred speciali, că aşa şi pe dincolo, dar în momentul în care în inboxul meu apare un mail care începe cu „dragi jurnalişti” îi dau delete instant. Chiar dacă ar fi să pierd ştirea anului, ceva gen a doua venire a lui Hristos. Cu permisiunea dumneavostră, încerc, pe scurtissimo, să mă explic. Adică nu să mă explic, pentru că nu am ce explica. Ci să pun un pic în context. Cu menţiunea că în rândurile de mai jos mă adresez PRiştilor care fac de astea.
Dacă tot lucrezi în comunicare şi crezi că te pricepi, atunci să ştii că, dacă nu îţi faci un folder separat pentru jurnalişti şi unul separat pentru bloggeri, nu te pricepi, indiferent ce îţi spui tu când te vezi în oglindă. Pentru că amestecăciunea asta de ţinte (ca să zic aşa) la care trimiţi informaţiile cu basculanta este doar un şpriţ comunicaţional leşinat pe care nu îl gustă nimeni.
Dacă tot vrei să trimiţi aşa la grămadă (să ştii că orice grămadă este frumoasă doar în rugby), pune data viitoare când mai trimiţi şi jurnaliştilor şi bloggerilor mesajul „dragi bloggeri„. Şi vezi cum o să reacţioneze lumea. Asta apropo de „vaaaaaai, dar ce sensibili sunt bloggerii”.
Dacă vrei să trimiţi doar ceva info, e ok să trimiţi la grămadă. Căci te gândeşti că ţi-ai făcut treaba, nu-i aşa? Doar că îţi recomand să calculezi conversia. Adică, dacă îmi permiţi să îţi traduc, către câtă lume ai trimis mailul ăsta îngrămădit şi câtă lume a recţionat/scris despre. Oh wait…
Dacă vrei să te bagi lumea în seama (fie că este blogger, fie că este jurnalist) ar fi excepţional dacă ai trimite mailuri personalizate. Nu doar pentru că nu mai rişti să ţi şteargă instant mailul şi să fii marcat ca spam, dar chir îţi cresc cu double digit şansele să ţi se răspundă.
Dacă vrei să stabileşti o relaţie mai lungă cu bloggerul sau jurnalistul (chiar nu contează în acest context calitatea celuilalt) ar fi excepţional dacă i-ai trimite un mail nu doar personalizat, dar care să şi conţină o propunere unică şi de nerefuzat special creată pentru bloggerul sau jurnalistul respectiv.
Dacă vrei să îţi scrii pe cartea ta de vizită ceva cu PR sau comunicare, te rog eu să nu o faci. Pentru că o faci degeaba când faci de astea cu „dragi jurnalişti”.
PS Întrebare: când trimiţi un mail apicultorilor, cum li te adresezi?
13 thoughts on “Greşeli de PRist: Dragi PRişti, iertaţi-mi #aroganţa legată de „dragi jurnalişti””
La apicultori ar merge ceva cu „dragi bâzâiaci” =))
In plus, mai sint unii care trimit ca atasament imagini de citiva mega fiecare care sint mult prea mari ca sa fie puse pe o pagina web. Mi s-a intimplat.de mai multe ori asta, o data cineva s-a suparat ca i-am atras atentia despre imaginile prea mare pe care le primemeam de doua sau trei ori pe saptamina de la ea… Cred ca se astepta sa cad in fund de admiratie ca ma baga in seama, sa le redimensionez si le public, chiar daca calitatea lor nu era foarte buna….
„Stimaţi albinuţi” ?
=)))))))))))))))))))))
Cata rautate, domnule, cata rautate. Dar ce buna este ea cateodata :)
Sa-ti raspund la intrebare: eu m-as interesa de numele lui si i-as adresa direct mail-ul.
Eu zic să simplificăm toată treaba pentru ei şi să ni se adreseze cu „dragi tovarăşi şi prieteni”. Comunist, scurt, la obiect, general, nu tu personalizare, nu tu empatie cu receptorul mesajului. O modalitate simplă prin care arăţi câţi bani dai tu pe om şi cât îl respecţi, cu un grafic conturat de curba lui Gauss, unde 68% tind spre zero respect, 13% tind spre mai puţin decât zero şi alţi 13% tind spre 1+ respect.
Noi suntem câteva bloggeriţe care ne-am unit forţele şi milităm spre combaterea incompetenţei din PR.
Nouă nu ni se adresează cu „dragi jurnalişti”, nouă ne trimit invitaţii la evenimente din alte oraşe, la evenimente irelevante şi cerşesc promovare gratuită. Ca şi cum bloggerul e obligat să primească pe orice străin în casa lui.
E de „bine”, văd că se poate şi mai multă incompetenţă. Eu mi-am tocit degetele explicând care-i treaba cu primul contact, de-acum le răspund de-a naibii tuturor cu link către articol.
Poate-poate se mai deschide lumea la minte prin agenţiile de PR.
In ultima perioada am citit asa de multe articole care dezbat modul de adresare al clientilor/PR-istilor catre bloggeri sau jurnalisti. Sunt de acord cu ce spune Cristi in articol, mi se pare o cerinta decenta…si totusi cred ca la orice mail ar trebui sa se raspunda, indiferent de decizia pe care persoana respectiva o ia. Poate ar tb anuntata direct acea persoana printr-un mail scris, asa cum a fost scris pe blog. Mi se pare ca si bloggurile au devenit prea incarcate cu articole publicitare, nu mai sunt atat de personale..si ce-am mai observat..sunt bagate in seama de cele mai multe ori doar brandurile cunoscute, desi in piata sunt atat de multe lucruri despre care merita vorbit..poate trebuie gasita alta formulare, dar totusi..eu propun sa facem o intalnire bloggeri/jurnalisti/agentii si sa mai vorbim de una alta. Poate ne ajuta, nu? :)
Unde e butonu’ „Like”???
Pana la urma, piarii astia ii avem,chiar daca unii nu sunt educati de scoli, sefi sau patroni, cu ei tra’ sa ne continuam drumul, asa ca… Dorina are dreptate: poate o intalnire ar fi buna pentru a stabili un anumit „protocol” intre cei implicati. Nu doar ca formulare „dragi ziaristi”, dar si in ceea ce priveste continute, asteptari etc…
Pingback: Greşeli de PRist: "mulţumim colegilor din presă" • Chinezu
Pingback: Despre bloggerii şi PRişti. Vezi AICI! • Chinezu
Dragi albinari…, prisăcari , stupari… :)
Luminați-mi și mie necunoștința și anacronismul vă rog : în afară de un formalism unanim și asemănarea cu ,,dragi tovarăși”,în ce ar mai consta hiba folosirii sintagmei : ,,Dragi apicultori” ?
Vă mulțumesc.
Pingback: Greşeli de PRist: brieful • Chinezu