Ce vedeţi în titlu este ceea ce mi-a spus gmail zilele trecute. Cum nu văzusem niciodată anunţul ăsta, am crezut prima dată că mi s-a bulit contul de mail sau ceva. Pentru că eu nu citeam cu adevărat cuvintele alea, ci receptam faptul că nu mai pot să îmi văd mailurile necitite, deci mi se părea că era o eroare de sistem. Căci, fireşte, în capul meu, a nu avea nici un mail în inbox era ca în poezia de o impregntană valenţă caducă foaie verde de batistă, nu se poate, nu s-există :)) Abia când am înţeles că imposibilul se întâmplase şi că era adevărat că, pur şi simplu, nu mai aveam nici un mail necitit, am rămas cu gura căscată. Şi m-am simţit tare mândru de mine că am reuşit să ating o asemenea performanţă :D
Bine, e drept că am fost ajutat de context, căci mi s-a întâmplat întâmplarea vineri, adică ziua liberă dinaintea unui weekend în care toată lumea a spus joc cam cu o zi înainte, dacă mă întrebaţi pe mine. Iar eu eram la birou, trâgând tare ca să termin ce mai am şi să mă focusez pe lansarea splendidului Gift Shop din cadrul Campionatului Naţional de Blogging. Deci contextul a fost potrivit ca să primesc acest mesaj de la gmail. Dar surpriza tot a rămas.
Primesc pe zi câteva zeci de mailuri. Şi răspund la toate. Nu mă refer la spamuri sau mailuri de alea colective pe care nu le bag în seamă tocmai pentru că am lucruri mult mai bune de făcut. Vorbesc de mailuri care mi se adresează direct, cu tot felul de chestiuni, de la oameni cu care nu am povestit niciodată până la oamenii cu care am o colaborare de ani de zile, de la chestiuni personale (foarte puţine, e drept, căci, în timp, i-am învăţat pe ai mei că prieteniile se ţin altfel, nu cu mailul…) la chestiuni de business. Pe scurt, mailuri la care reacţionez. Activitate care îmi ia enorm de mult timp. Dar care, dacă vreţi, este în fişa postului. O fişă a postului pe care eu mi-am făcut-o, fireşte, dar pe care tocmai de aceea trebuie să o respect cu stricteţe.
Mi-e greu să îi înţeleg pe cei care nu răspund la mailurile care li se adresează personal. E ciudat, poate, să fac precizarea asta cu „care li se adresează personal”, căci pentru unii pare tautologică de-a dreptul, dar realitate este asta: că mulţi nu răspund la mailuri. Şi când te întâlneşti cu ei şi îi întrebi de ce nu ţi-au răspuns, au tot felul de răspunsuri. Dintre care cel mia jignitor – şi am grijă mereu să le spun asta, uneori cam dur, recunosc… – este ăla cu „ştii, am foarte multă treabă şi nu am apucat să îţi răspund”, adicătelea ce aveai tu să îi transmiţi era fix albina faţă de chestiunile interplanetare pe care le avea de rezolvat. A le spune că cele 34 de secunde pe care le pierde să răspundă că e tare prins sau – direct – că nu este interesat sau orice răspuns este un act de minimă decenţă îmi pare, în acest context, suavă pierdere de timp.
Mai sunt cei care îţi spun „păi nu ţi-am răspuns pentru că oricum nu aveam cum să vin” sau „să facem aia” sau „eram oricum plecat în perioada aia” de parcă asta ar putea înlocui un răspuns scurt şi la obiect gen „merci, dar nu…”, absolut fair pentru toate părţile implicate. Şi de o minimă decenţă, repet.
Veţi spune că nu sunteţi obligaţi să răspundeţi la mailuri şi că „am viaţa mea, lasă-mă, chineze, cu de astea, să mă tot fredoneze lumea la email”. Aveţi perfectă dreptate. Viaţa voastră personală este a voastră şi doar a voastră. Şi nu lăsaţi pe nimeni să vă spună altceva. Numai că, vedeţi voi, în momentul în care viaţa asta a voastră personală are o componentă mai mică sau mai mare de relaţionare cu ceilalţi pentru a obţine beneficii, atunci ar trebui să ai o anumită conduită (cam pretenţios cuvânt, dar mă ajută să mă fac mai bine înţeles) în dialogul cu ceilalţi. Pentru că – trust me – modul în care comunici cu ceilalţi inclusiv prin email spune multe despre tine. Şi lumea îşi creează o imagine despre tine, în timp, pe care cu greu o vei putea schimba. Nu spun cuvinte mari precum „modul în care vorbeşti cu lumea pe email contribuie la brandul tău personal”. Căci, dacă ai înţeles ce am vrut să zic până aici, le spun degeaba. Iar dacă nu ai înţeles le spun şi mai degeaba…
No bun, hai să încheiem această postare, muuuuuult mai lungă decât mi-am propus să fie :) Dar nu înainte de a vă ruga să îmi spuneţi dacă există ceva tool cu care să îmi monitorizez activitatea pe care o prestez pe mail. Ceva gen câte mailuri trimise pe o anumită unitate de timp, câte primite, care este topul oamenilor cu care corespondez, de astea. Sigur că sunt, doar că mi-e nu ştiu cum să caut eu atâta vreme cât ştiu că voi deja le cunoaşteţi şi că abia aşteptaţi să le recomandaţi :D
9 thoughts on “Woohoo! You’ve read all the messages in your inbox.”
Pai nu pot decat sa recomand o citire si insusire a filtrelor din gmail. Adica astea: http://support.google.com/mail/bin/answer.py?hl=en&answer=7190
Vezi bucatica cu after: before: size: etc…
Cu un pic de Sapaturi, ai putea sa scoti destule date de acolo, pe care apoi sa le pui intr-un excel si sa iti faci calcule pe ele :-)
Pingback: Your mail inbox is full | CeMerita.ro
Este o performanta, desigur.
Si eu impartasesc aceeasi idee cu tine, privind modul in care multi trateaza „mailurile personale”. Iar cei condusi de ideea ca a nu raspunde inseamna a da un raspuns negativ chiar merita batuti. Poate nu toti, dar majoritatea :)
Cristi, incearca http://www.gmailmeter.com/. Merita.
Daca folosesti interfata Gmail, sus langa Settings ai si Account. In submeniul Account Settings activezi optiunea sa primesti periodic statistici ale contului de email in cauza: care emailuri date/primite, cu cine te conversezi cel mai des… si alte surprize pe care le descoperi tu singur :)
De aia cu „Hopa! S-a dus!” de la Chrome nu ai avut parte?
Pai mai Chinezule! Daca zici ca primesti atatea mailuri, inseamna ca sarmanul cont rasufla usurat! De aia atâta WOOHOO!
Pingback: Aştept un răspuns de la tine • Chinezu
Pingback: Chintesenţa zilei: ştim să folosim emailul pe care îl folosim? • Chinezu
Pingback: Hai să învăţăm 2.0 împreună: semnătura din email • Chinezu