09.12.2016

Muzica de atunci şi muzica de acum (memoriile unui metalist)

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Scurtă punere în perspectivă, ca să nu zic aducere aminte. În liceu ascultam cam 95% metal. Eram metalist, cum se zicea atunci (nu ştiu cum se zice acum…). Şi pentru că a face rost de muzică imediat după 1989 era o întreagă aventură (era perioada casetelor şi, un pic după aceea, a CD-urilor), ascultam tot ce prindeam, nu ne  puteam permite mofturi. Căci, spre exemplu, în Baia Mare, oraşul unde am crescut, muzica venea pe un circuit din Ungaria. Şi când prindea unul dintre noi un album nou, atunci îl copiam pe mai multe casete şi îl dădeam şi celorlalţi să îl asculte. Adică era de muncă, nu ca acum. Şi zic „acum” gândindu-mă doar la faptul că intri într-un magazin de muzică şi ai sute de titluri, dacă nu mii la dispoziţie, pe suport fizic. Căci dacă intrăm în zona de mp3 şi torente şi alea alea…

Exsită teorii cum că muzica ascultată acum nu este la fel de respectată. Tocmai pentru că acele „costuri de achiziţionare” ale respectivei muzici sunt foarte mici. Mă refer aici nu doar la bani (oricum atunci era mai scump să faci rost de muzică, raportat la puterea ta de cumpărare, zic), ci la investiţia sufletească (ne treceau toate căldurile şi chiar lăcrimam când puneam mâna pe un vinil Deep Purple, spre exemplu), la nerăbdarea cu care aşteptam să ne vină ultimul album Judas Priest de la prietenii din Szeged (cu vreo 3 zile înainte să vină caseta ascultam integrala Judas Priest să ne pregătim mai bine pentru audiţia noului album), la extraordinara desfătate dacă albumul era ce ne aşteptam să fie sau la teribila dezamăgire dacă era altceva…

Acum totul este extrem de simplu. Poţi să faci rost de muzică, de orice fel de muzică instant. Şi cu costuri minime (spre zero dacă o descarci de pe net de pe torente and shit). Doar că a dispărut total partea aia despre care vorbeam mai sus. Şi care conta enorm în apropierea noastră de muzică. Enorm.

Nu ştiu dacă teoria asta este bună sau nu. Şi nici măcar nu are importanţă. Atâta vreme cât, totuşi, ascultăm muzică, astea sunt discuţii la o bere. În fundal cu o muzică faină, de aia de pe un vinil care scârţie a nostalgică privire în viitorul pe care începem din ce în ce mai mult să îl înţelegem ca pe o din ce în ce mai deasă întoarcere în trecut :)

PS În timp ce scriu aceste rânduri ascult ultimul album Distruction – Spiritual Genocide. Ca o ilustrare a ce zic aici. Pentru că pe vremuri dacă primeam un astfel de album îl ascultam, nu eram mofturoşţi. Acum genul ăsta de muzică, în condiţiile în care aş fi putut alege din jdemii de alte albume şi trupe, nu îmi mai spune mare lucru. Ba chiar mă face să zâmbesc :)

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Părerea mea despre "Emoţia", de Mirela Stănciulescu

acoustic bloggers, de la Piaţa Unirii

9 comentarii

  1. duminică, 25 noiembrie 2012, 12:01

    îmi amintesc şi serile în care-i ascultam la radio pe Naftanailă sau pe Marcel Platon, pentru a descoperi muzică nouă.
    Nu-i suportam pe cei de la Pink Floyd şi după ce am dat peste un concert de-al lor la una dintre emisiunile astea, m-au cucerit pe loc.

    Da, acum e mult mai uşor de făcut şi de obţinut muzica şi, ca orice lucru care se obţine uşor, şi-a pierdut din valoare.
    Păcat că nici radiourile nu mai sunt despre muzică, ci au ajuns un fel de zgomot de fundal.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. duminică, 25 noiembrie 2012, 18:49

    Eu am inceput inca de mic cu Europa Libera. Stiu acolo am auzit Europe pentru prima data si am ramas ca traznit. Nu credeam ca exista muzica atat de frumoasa… Noi avem sambata, parca, 15 minute de „formatii vocal-instrumentale romanesti”…â’
    Apoi da, ai dreptate, Naftanaila a pus ca lumea caramida, ca sa zic asa. Iar apoi am fost mega fan de Pitis Show, mega fan.
    Ehe,vremuri…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. luni, 26 noiembrie 2012, 11:50

    De curiozitate, mai ai acele case de acum 20 de ani ?
    Ţin minte ca erau la un moment dat nişte walkman -uri care îţi permiteau sa asculţi muzica precum un cd player mobil.
    Mai ai astfel de gadget-uri?
    Te întreb pentru ca acuma sunt bune pentru colecţie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. luni, 26 noiembrie 2012, 14:37

    Imi amintesc cun ne adunam la cate unul care avea pik-up mai pricopsit ca sa ascultam un vinil Deep Purple si ce castane iti luai in capatana daca indrazneai sa scoti vreun sunet si sa deranjezi audienta :)
    Nostalgige vremuri …

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • luni, 26 noiembrie 2012, 15:10

      Ehe, tataie… :)) Auzi, pe langa berea aia pe care trebe sa o pui la rece cand vin pe la tine, sa scoti si pick upul de la naftalina. Ca vin cu un vinil sa ne dedam la alea nostalgice :D

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  5. luni, 26 noiembrie 2012, 16:05

    Haideti sa imi dau si eu cu parerea la acest topic, care este foarte interesant de altfel. In primul rand tin sa mentionez ca muzica de astazi nu se compara in nici un fel cu muzica care se asculta candva. Inainte cand auzeai muzica simteai cu adevarat un sentiment foarte placut. In ziua de astazi artistii (nu toti bineinteles) fac muzica numai pentru bani…nu este gresit logic, trebuie sa castige ceva din munca lor care nu este usoara mai deloc. Old muzic RULEZ !

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • duminică, 3 martie 2013, 02:59

      Great blog! Is your theme custom made or did you download it
      from somewhere? A design like yours with a few simple tweeks would really make my blog shine.
      Please let me know where you got your theme. Appreciate it

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
    • joi, 27 iunie 2013, 12:11

      多くの病院で欧州と主張するどのように制服スクラブ通常ですやすく良いよりも、古い看護師の制服。さらには世界中の推定私たちが知っていることができますその靴は、最も大切なとアクセサリーの必要の男性と花嫁。

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *