10.12.2016

În momentul în care nu credem în cineva sau ceva, atunci s-a terminat…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

„Să crezi în ceva este cel mai greu lucru, pentru că asta înseamnă că mai întâi trebuie să crezi în tine”, mi-a spus, cu mulţi ani în urmă, un poet (nici nu mai ştiu cum îl chema, eu eram prea mic să mă intereseze astfel de chestiuni), cu care m-am intersectat la nici nu mai ştiu ce adunare literară, la care mă întâmplasem şi eu, din nici nu mai ştiu ce motive. Atunci mi s-a părut o vorbă de duh, simpatică. Şi atât. Căci nu aveam cum să o înţeleg la vârsta aia. Dar acum, când imediat bifez pragul de 40 de ani, înţeleg foarte bine ce a vrut să spună.

Există, după mintea mea, două tipuri de a crede.

Există a crede în ceva sau în cineva fără a crede în tine, caz în care credinţa în acel ceva sau în acel cineva înseamnă doar o delegare a responsabilităţii pentru ceea ce eşti tu ca fiinţă umană. În termeni de peluză, ai pasat mingea destinului tău altcuiva pentru că tu nu ai fost şi nu te simţi în stare să tragi la poartă. Adică eşti în joc, dar nu joci cu adevărat. Căci a nu crede în tine, în ce poţi să faci este echivalentul intratului în teren cu gândul „ăştia ne bat oricum, ce rost mai are să jucăm?”. Iar credinţa în acel ceva sau acel cineva seamănă mai mult cu aşteptarea fluierului de final al arbitrului înainte ca meciul să înceapă.

Există a crede în ceva sau în cineva după, întotdeauna după ce crezi în tine. A crede în tine înseamă, în primul rând, a te cunoaşte. Iar a te cunoaşte înseamnă, în primul rând, a avea puterea de a crede. În ceva, în cineva. Adevărata credinţă în tine înseamnă să ai resurse să poţi crede în alţii. Pentru că ai nevoie de multă energie sufletească pentru a reuşi să crezi, mereu şi mereu, în ceilalţi. Iar această energie vine de la credinţa în tine, în ce poţi face tu. În termeni de peluză, atunci când poţi şi ştii să tragi la poartă, atunci când ştii că eşti în stare să marchezi, abia atunci dai cele mai bune pase de gol coechipierilor tăi.

Am scris rândurile de mai sus pentru că vreau să trăiesc într-o lume în care din ce în ce mai mulţi oameni să aibă din ce în ce mai multe motive să creadă. Să creadă îi ei, să creadă în ceva, să creadă în cineva. Pentru că atunci când doar o persoană crede în ceva, este bine pentru persoana în cauză. Dar atunci când mai multe persoane cred în ceva, este mai bine pentru mult mai multă lume. Iar când toată lumea va ajunge să creadă în ceva, atunci ne putem opri, căci, pentru început, este de ajuns :)

Aş vrea să aud motivele voastre pentru a crede. În ceva. În cineva. Pentru că deja ştiu că în voi înşivă credeţi :)

Mulţumesc, Coca Cola, pentru o foarte frumoasă provocare :)

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Recomandările zilei din blogosferă – 12.11.2012

Ce fac antreprenorii în perioada de criză. Sau ce spun că fac…

3 comentarii

  1. luni, 12 noiembrie 2012, 09:25

    Eu cred ca cineva, undeva, are grija de mine caci atunci cand am trecut printr-o incercare mai grea, sau pur si simplu nu vedeam solutia unei probleme, am primit ajutor sub diferite forme. Cred intr-o lume mai buna deoarece ajutorul/sfatul primit a venit de la oameni.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • marți, 13 noiembrie 2012, 13:23

      Cata dreptate ai… Si cand ma gandesc ca e atat de usor si de firesc sa ceri un sfat cuiva si totusi atat de putina lume o face… Cred ca e un fel de mandrie de asta ca nu vreau eu sa intreb pe nimeni, a descurc eu :)

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  2. miercuri, 14 noiembrie 2012, 07:05

    […] Cristian China – În momentul în care nu credem în ceva sau în cineva, atunci s-a terminat […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *