Later edit: Pe scurt, că avem treabă, vă spun că tovarăşul Sorin se Biloxiază la spectacol :D Cu mulţumiri tuturor pentru participare.
Nu îl cunosc personal pe Tudor Chirilă. Pentru că 1. nici nu mi-am făcut un scop din a-l cunoaşte şi pentru că 2. încă mai am nişte reminiscenţe legate de ultima dată când am scris despre el. Aşa că v-aş ruga să înţelegeţi provocarea de mai jos în această lumină: nu am treabă direct cu Tudor (deşi, recunosc, curiozitatea mă îndeamnă să merg să beau o bere cu el să văd cum e omul, nu vedeta), dar vreau să văd spectacolul pe care mi l-a recomandat foarte multă lume în care am încredere. Menţionez că decizia de a merge să îl văd a venit după un ghiont corespunzător din partea fetelor de la Agenţia de Vise, pentru că altfel eu eram în faza de – ştiţi voi – nu am timp să îmi găsesc timp ca să mă duc să văd spectacolul :D
Bun, acestea fiind spuse, vreau să iau o blogeriţă sau un blogger cu mine la spectacolul Biloxi Blues de la Palatul Naţional al Copiilor din 22 octombrie, de la ora 20.00. Este vorba despre o invitaţie dublă (adică bloggeriţa/bloggerul mai vine cu o persoană, nu doar cu mine :D) pe care o pun la bătaie pentru acest spectacol.
Provocarea este următoarea: ce aţi face dacă aţi fi în armată, comandantul vostru ar fi Tudor Chirilă şi el v-ar ordona să vă închideţi blogul/contul sau pagina de facebook/contul de twitter? :D Aştept comentariile voastre până pe 18 octombrie, ora 23.59. De prisos să vă spun că voi alege acel comentariu care mă va face să îmi tremure mouseul. De râs sau de plâns…
12 thoughts on “Am o invitaţie dublă pentru o bloggeriţă/blogger la Biloxi Blues”
Doamne dumnezeule te rog stai langa mine in platou
Nu ma lasa sa apas tragaciul sau sa adorm
Conturile imi sunt amenintate de un bou
Bine ca nu a scris Chirila „eu vara nu dorm!”
That’s deep, man! LOL
Cu privire la Tudor, abordeaza un stil prea dramatic, dupa parerea mea, insa cred ca orice stil are its followers.
ar fi un sut in c** dat cu emotie – pentru ca Tudor e o armata intreaga de emotie – sa public o carte cu tot ce merita tiparit din ce am scris pana acum. si, probabil, mi-as soca parintii si prietenii expati cu scrisori in plic.
ma mie chiar imi place chirila
am citit un articole scris de Tudor acum ceva timp , cred ca il stiu multi despre care vorbesc : Femeile au nevoie de atentie , interesant articolul si daca joaca teatru la fel cum scrie cred ca o piesa cu el ar fi plina de explozie si emotii . Iar legat de intrebarea ta sincer as refuza as spune un nu hotarat pt ca viata mea din afara cadrului armatei nu ar trebui sa il deranjeze pe el atat timp cat eu imi respect obligatiile .
:) Tudor Chirila e foarte chill. Am avut oportuitatea sa vorbesc cu el si n-are figuri, din contra. Pe de alta parte, este direct si se vede ca traieste pentru arta lui.
No, acuma:
… pentru ca, Tudor zice de mine ca-s o rebela, eu îi zic așa, cât este el de Colonel:
Să trăiți, domn’ colonel! Permiteți-mi să raportez!
Sunt soldat, Ivan și puțin îmi pasă de ordinul dat. Știți cine sunt eu?
Eu fac parte din compania 2.0 a Generalului Chinezu și ordinul suprem zice : „Soldați, vă ordon să faceți isprăvi 2.0, indiferent de alte ordine primite! Sunteți soldați instruiți în regimentul Blogalinitiative și nu degeaba am răgușit și mi s-au bătucit degetele, să vă învăț să trageți!
Așa că, eu voi scrie în online si dacă aveți orice opinie, sugestie, reclamație, vă rog să mergeți la General Chinezu. Cu o bere, daca vreti sa ii vedeti fata. Mai mult, știți că sufăr de „o epidemieeeeee de iubiiiire”!
Vă multumesc! A raportat, soldat Ivan.
:D
Domnule, comandant Chirila, permiteti-mi sa raportez § Permiteti-mi sa fac flotari in fiecare seara si dimineata ! permiteti-mi sa va cant atunci cand sunteti trist si v-ati dori sa comandati un pluton in Cuba, nu in Romania, ca sa puteti crea seara, in hamac ! Permiteti-mi sa va citesc macar cateva randuri din ce-mi trece mie prin suflet si apoi mai ganditi-va daca ordinul e definitiv. Permiteti-mi, va rog ! Vreau sa ajung macar un soldat ca Tudor Chirila…
Dl comandant: S-auzim, soldat !
„…o sa vina si momentul ala in care o sa iau nisip in palma si o sa il las sa mi se scurga printre degete.
o sa vina si clipa cand o sa ma intep in picior din cauza unei scoici care imi zice ca se bucura ca ma vede.
o sa fiu iar bronzata si frumoasa si cu rochie de in, uda.
si cu buze sarate. si cu piele arsa de soare. si cu sandale de munte la mare. si cu buzele tale.
o sa vad iar rasaritul din cort. o sa beau iar spritz pe canicula la Micul Golf.
o sa ma imbat iar in mijlocul zilei si o sa ne aberam iar pe la Stuf cu straini necunoscuti doar calatori prin tara asta si prin Vama Vece.
o sa am iar nisip prin toate orificiile. si ce-o sa-mi mai placa.
o sa-mi placa iar tare pentru ca la mare toti oamenii zambesc si marea te uda si te sareaza…”
http://macinpar.blogspot.ro/2011/07/rasete-in-cascada-si-piele-sarata.html
La cum știu eu că sunt șefii în armată, nu cred că ar ști să se dea pe net. Dar trecând pe lângă aspectul ăsta, aș bloca în routerul lui site-urile mele dacă nu l-aș convinge că blogul meu e un exemplu pentru Armata Română (sau irlandeză)… problemă rezolvată.
PS: Nu pot veni la spectacol, așa că chiar dacă soluția (răspunsul) mea ar fi cea mai bună, mai bine invită alt blogger.
Pingback: Cum adică ce fac eu la Oradea??? • Chinezu
Aş spune că nu vreau şi-apoi aş scrie pe toate conturile păţania; asta între plantoane, tranşee, spalat podele cu şireturile de la bocanci şi altele pe care le-aş primi drept ‘răsplată’.
Multumesc Chinezule pentru invitatie. A fost tare… am ramas placut impresionat de cele vazute ;)
Pingback: Biloxi Blues… in teatrul romanesc | Alege Liber