Multă lume zice că e fiţă să dai unui copil de 7 sau 8 ani telefon mobil să aibă permanent la el. Da şi nu. Discuţia – mi se pare mie – ar trebui purtată mai mult pe tema mâinii, ca să zic aşa, care oferă copilului telefonul. Căci, dacă o face doar pentru că aşa vrea copilul (ştiţi voi, echivalentul fazei cu trântitul de pâmânt şi ţipatul isteric), atunci nu e bine deloc. Dar, dacă o face pentru că ajută să comunice mai bine cu odrasla sau pentru că ar putea contribui la stima de sine cam scăzută a copilului (nu ridicaţi sprânceana, căci discuţia despre statutul social al copiiilor în zilele noastre este una pe care s-ar putea construi televiziuni întregi), atunci parcă mai venim acasă. Sigur că subiectul este extrem de amplu şi nu îmi propun de nici o culoare să îl dezvolt aici. Doar făcea, dacă vreţi, un fel de mini-recapitulare. Să purcedem, deci.
Ai decis să dai copilului tău un telefon mobil pe care să îl aibă tot timpul la el. Câtă libertate îi dai? Este evident, desigur, că odrasla poate suna de pe telefoul cu pricina de fiecare dată când vrea asta, căci de aia i-ai dat telefonul, să poată suna în caz de ceva. Şi nu ai cum să vezi dacă tu eşti sunat după încă vreo 4353534 de telefoane sau după doar vreo 3. Dar ăsta este riscul. Posibilitatea ca fiica/fiul să te poată suna când vrea este nenegociabilă.
Dar ce te faci cu alte chestii pe care le poate face de pe telefonul mobil? Căci, fireşte, nu i-ai luat ultima gioarsă, ci este un smartphone, chiar dacă nu ultimul răcnet. Adică are acces la net, poate să descarce jocuri, aplicaţii, alea alea, deci – cel puţin la nivel teroretic – poate face exact ce faci tu, ca om mare, cu deviceul. Uneori chiar mai mult… Poţi să nu îi dai acces la net. Adică să nu aibă abonament 3G plătit. Dar staţi liniştiţi că oricum găseşte wireless pe undeva. Poţi să faci ceva setări din telefon ca să nu poată accesa sau descărca nu ştiu. Dar pentru asta trebuie să te pricepi, iar tu – hai, recunoaşte – nu te prea pricepi. Deci e cam derdeluş…
Aici apare în schemă o aplicaţie gen Vodafone Guardian. Care exact asta face, adică te ajută, dacă vrei, să faci un pic de curăţenie în ce poate face copilul tău cu telefonul. Aveţi mai jos câteva chestii la care puteţi folosi aplicaţia. Cu menţiunea că este disponibilă gratuit în Google Play doar pentru telefoanele care folosesc Android.
Cu ce te ajută aplicaţia:
– poţi bloca anumite contacte si apeluri
– poţi stabili un interval specific de timp în care apelurile pot fi primite sau efectuate, iar aplicaţiile pot fi accesate (cu intervenţie pe fiecare aplicaţie în parte)
– poţi bloca sau restricţiona accesul la net, fie prin 3G, fie prin wireless
– poţi bloca sau restricţiona conexiunea la Bluetooth
– poţi controla camera foto a telefonului (tu decizi când se poate fotografia cu ea)
– pentru mai multe detalii intraţi aici
Aş mai zice doar atât: înainte de a vă gândi să restricţionaţi tot ce puteţi pe telefonul copilului, încercaţi să înţelegeţi că şi el are nevoie de acces la tehnologie. Şi, înainte de a înţelege că şi el are nevoie de acces la tehnologie, încercaţi să îl respectaţi ca mic om ce este. Şi, înainte de a-l respecta ca mic om ce este, încercaţi să vedeţi dacă aveţi o relaţie cu adevărat parinte-copil. Căci aici, dragii mei, stă tot. Restul sunt chestiuni tehnice, de aplicaţii şi alte alea, care nu valorează nimic dacă sufletul tău de părinte nu îmbrăţişează sufletul său de copil şi dacă cele două suflet nu îşi zâmbesc :)
14 thoughts on “La ce vârstă le cumperi copiilor telefon mobil?”
Cat mai tarziu posibil.
Pana ce tehnologia mobila nu va presupune generarea unor probleme de sanatate pentru utilizatori, ar fi bine sa amanam cat mai mult utilizarea mobilelor de catre copii.
Nu stiu ce sa zic la faza cu sanatate. Pentru ca inca nu am vazut nici un studiu lovitor care sa spuna clar ca e nasol sa folosim telefoane mobile. Ma rog, cel putin sa spuna ca e mai nasol decat sa folosim masina de spalat sau ceva de genul.
Nimic nou sub soare. Ca acum 150 de ani.
La vremea respectiva orice barbat musai trebuia sa aiba o brisca in chimir. Cu cit mai lunga si mai ascutita, cu atit mai barbat, logic.
Copchilandrii si ei primea o brisca inca de la 7-8 ani. Una mai miticuta dar adevarata, ca sa nu le cauzeze la stima de sine. Evident, impreuna cu brisca respectiva puteai cumpara un tocitor special. Folosind tocitorul brisca raminea suficient de ascutita pentru taiat ata, pinza, brinza, feliat marul si autoprovocat rani superficiale (stima de sine!). Feliat pisica vecinilor doar daca pustiul era tenace si sadic din nascare.
De ce nu facea producatorul brisca gata tocita? Pai cine o mai cumpara!?
Innteresanta comparatia cu brisca. Doar ca e un pic cam sadica pe acoluri, din ciclul bancurilor cu Alinuta :))
Citind am citit acest post pe telefon ca nu ma lua somnul făcusem scrisul mai mare ca eu mis mai sarac şi nu vreun Galaxy S3 ca să citesc like a boss. Începutul parea interesant şi am zis….iar o postare mişto. Cand dau cu degetul pe ecran mai jos…ce să văd, Vodafone a lovit şi aici. Am închis instant ca n-am săturat să TOT văd asta. După 1 minut imi părea rău de introducerea făină şi am zis să citesc până la capăt, să nu adorm de curiozitate. Cu ocazia asta vreau să te felicit pentru cred cea mai bună „postare” din câte am TOT citit zilele astea. Îţi dai tu seama ce probleme existenţiale aveam eu la 3 noaptea citindu-ti blogul :)
Iti dai seama ca ar fi fost de un penibil absolut daca nu as mentionat Vodafone, ca doar ei sunt cei care au facut aceasta aplicatie si au dat-o la liber. Serios acuma, cum as fi putut sa fac asa ceva, cat de ciudat ar fi fost?
E de prisos sa spun ca nu e vorba de nici o campanie sau ceva de genul pe bani. E doar faptul ca mie chiar mi s-a parut interesanta aplicatia.
Cat despre problemele tale existentiale de la ora 3, in afara de a-ti multumi ca imi faci onoarea sa ma citesti eu nu mai zic nimic :D
Chestia cu camera foto e cea mai faina, de celelalte auzisem ca sunt posibile (caci na, va sosi „acel moment” si pentru noi). Dar cum n-am chef sa fiu chemata cumva la scoala ca odrasla mea a pus pe youtube filme de la ore, sau imagini, mai bine mai stam nitelus pana facem pasul.
Si pana atunci isi face foarte bine treaba o nokia de muzeu, cu cartela neincarcata. „Te sun eu la ora X, nu e nevoie sa ma suni tu”. „Mami, dar nici n-am curaj sa-l scot din ghiozdan in clasa!”-„Atunci nu-l scoate, pentru mine e ok sa nu stie toata lumea ca ai telefon”.
Si Mara mea cea minunata , la 7 ani jumate, are un telefon Nokia din secolul trecut :)) Dar isi face treaba pentru care i l-a dat, adica sa putem comunica usor cu ea. Iar Alecu meu, la 13 ani, deja are scula desteapta, dar vorbim despre o alta varsta aici :) Oricu, revin, toata faza asta cu controlul tine de relatia pe care o ai cu copiii tai. Ca daca nu o ai pe asta, nici o aplicatie facuta de cel mai mare sfant din ceruri nu te ajuta decisiv.
Exista telefoane pt copii de gradinita. Cu patru taste cu numere preconfigurate, mama, tata, etc. Vezi iBaby. Plus facilitati de monitorizare, etc.
Adica telefoane special pentru asa ceva? Unde? Da niste detalii, ca suna interesant.
Eu am luat din China, gasesti pe dealextreme.com cu livrare gratis. Singura problema care am avut-o cu el, a venit cu meniul in rusa, dar istet cum sunt am gasit sa schimb limba pe bajbaite. Costa cam 40 de euro. Eu am nimerit unul care merge impecabil. Daca nu gasesti pe dealextreme fa o cautare pe Google dupa ‘ibaby phone’ si cred ca primesti multe siteuri ai grija ca unele te tarifeaza la livrare. Daca nu ar mai fi fost inca un bebe pe drum ti-l dadeam pe al meu… ;)
Interesant, am vazut ca mi-ai dat si pe twitter. Nu stiam de ele, dar au o logica :)) Eu unul nu le-as folosi, ca io am alta teorie despre relatii cu copiii, dar nici nu as zice ceva celor care le-ar da copiilor :)
Merci.
Fi-mea il foloseste in relatia cu bunicii cand pleaca in concedii si din cand in cand o sunam si noi pe el de la munca. Nu vrea sa-l ia la scoala pt ca ii e rusine cu el, deja copiii de clasa 1 au cu touch screen. E ideal daca vrei sa monitorizezi spatiul in care se afla telefonul, trimiti un cod prin SMS si telefonul te suna pe blat fara sa afiseze nimic….
Si copilului meu (8 ani) i-am luat telefon din acelasi motiv, sa putem comunica usor. Nu ca as fi o mama terorista, din contra, pentru a ma suna el cand este cazul. Un telefon simplu, fara camera sau alte fitze.