05.12.2016

Despre Adrian Păunescu

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Momentele în care ascultam la radio Cenaclul Flacăra sunt printre cele mai vibrante (am folosit un termen care însemna ceva în perioada comunistă) amintiri din copilăria mea. Îmi țineam respirația când începea ”Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii” sau ”Odată am ucis o vrabie” și îmi dădeau lacrimile. Mi se părea o muzică incredibilă ce auzeam acolo. Căci eu asta ascultam atunci, muzică. Îmi aduc aminte că multă vreme habar nu aveam cum îl chema pe ”nenea” ăla care vorbește înainte cântăreților și mai zice el ceva pe acolo cu patria și poporul. Căci el nu mă interesa foarte tare. Mai apoi am aflat că îl cheamă Adrian Păunescu și că este poet.

Apoi am început să îi citesc poeziile. Era exact în perioada în care eu descopeream muzica heavy metal, când Judas Priest m-a lovit definitiv și ireparabil… Iar când am văzut că în una din poeziile sale (nu mai țin minte care…) era ceva de genul ”mi-e dor de tine și sunt trist/ascult când Rush când Judas Priest”, am zis că ceva se leagă aici. Mi-au plăcut enorm unele din poeziile sale. Altele mai puțin. Dar pe măsură ce citeam îmi dădeam seama că este un mare poet. Ceea ce cred și acum.

Apoi am început să îl văd implicat în politică. Nu prea înțelegeam eu care e faza, așa că nu m-a prea interesat. Dar când am ajuns în București, în 1993, la facultate și am fost la prima conferință de presă unde era și Păunescu (eram student la jurnalistică), plin de emoții că urma să îl văd pe marele poet, am rămas extrem de decepționat când l-am văzut spumegând împotriva nu știu cărui partid și vorbind urât de nu știu ce politicieni. Și dezamăgit de omul politic Adrian Păunescu am rămas de atunci.

Am aflat apoi din ce în ce mai multe lucruri despre ce a făcut el pe vremea lui Ceaușescu. Și m-a întristat. Și m-a revoltat. Rău de tot. Și trist am rămas până în aceste momente. De revoltat nu mă mai revolt…

Când a murit m-a scârbit valul de bucurie cu care au întâmpinat unii această veste. Pentru că indiferent ce a făcut rău Păunescu în viață, a te bucura când moare cineva spune mult despre viața pe care o trăiești.

Păunescu a fost un om care și-a trăit viața cu pedala de accelerație la maximum. A lăsat în urma sa lucruri memorabile. Și în bine și în rău. Iar controversele despre cine a fost Adrian Păunescu și despre ce a făcut vor continua multă vreme de acum înainte.

Astăzi ar fi împlinit 69 de ani.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Există filme indiene și există filme indiene

Trebuie să vedeţi faza cu Bobby McFerrin and Pentatonic Scale

2 comentarii

  1. vineri, 20 iulie 2012, 13:55

    Tot azi la Craiova trebuia sa se sustina un concert in stilul Cenaclul Flacara in memoria lui. A fost anulat pentru a se face un miting electoral…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 24 iulie 2012, 00:06

    Da, chiar! Pe 20 iulie! La moartea maestrului Adrian Păunescu am plâns mai mult decât la orice alt actor, poet, muzician sau persoană publică (după el a fost Jean Constantin). Asta e… Dumnezeu să-l ierte! O fi avut sau nu un trecut incert, dar operele sale contează cel mai mult pentru mine!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *