04.12.2016

RCC la OST Fest – ziua III

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

METROCK

Cea mai bună fomație de pe scena mare. Cea mai bună formație românească de acolo, normal. Zăpadă a venit și a dat clasă. Care căldură? Care metal nou? Old-school interpretat ca la carte, cu o voce păstrându-și și azi calitățile pe care le știam și mare păcat de un public atât de restrâns. Oricum, dacă e vreun concert Metrock prin zona voastră, săriți pe bilete că băieții sunt în formă de zile mari.

LAKE OF TEARS

Cam comerciali, din punctul meu de vedere, dar și-au făcut treaba fără probleme. Au dat tot ce au putut, nu au sunat deloc rău, aș spune că i-aș vedea și a doua oară, dar de data asta ceva mai extins. Deși soarele nu ne lăsa nici să mai transpirăm, s-au pus pe treabă, au lăsat lac de sudoare pe scenă, iar publicul a fost alături de ei. Un recital aș spune agreabil, bun, chiar dacă nu sunt neapărat pe gusturile mele. Repet, i-aș vedea și a doua oară.

W.A.S.P.

Blackie Lawless. Sau, mai bine zis o epavă care s-a prezentat pe scena de la OST Fest cu niște cizme cu franjuri, habar nu am din ce material erau făcute, dar parcă era lână. O epavă fizică, dar o voce absolut demențială, ACEA voce după care-l recunoaștem imediat. Cum asta este tot ce mai are, a dat clasă, multă clasă, deși o tăia în spate mai la fiecare piesă, să mai ia o gură de aer. Și a băgat un The Idol de zile mari, de zile mult mai mari decât mai are trupa. Sunt curios cât mai rezistă și ar fi păcat să scăpăm de el așa repede, că vocea aia îndoaie.

MEGADETH

Dave Mustaine e întotdeauna aparte. Așa a fost și de data asta, când s-a dovedit mult mai comunicativ decât de obicei, lăsând deoparte că a fost singurul fără ceva negru pe el. Cămașă albă și blug, frate, ca să se știe că el e ĂLA. Altfel, pe primele piese au existat suficiente probleme tehnice pentru a nu-l auzi, că voce oricum nu are el cine știe ce. După rezolvare, trupa a mers brici și hai să-i mulțumim lui Lars că l-a făcut să vrea revanșa. Buni, și regret că nu au cântat mai mult. Meritau, meritam și noi, că lumea se încinsese de pe la prima piesă, chiar dacă suna ca naiba.

MOTORHEAD

Lemmy is God. Cu probleme de sănătate și tot a reușit să ofere oamenilor vreo 80 de minute de demență muzicală cum numai el poate scoate, că doar are pălărie. Motorhead a urcat pe scenă pentru că lumea dorea metal brut și exact asta le-a oferit tuturor. Cineva de prin public era nemulțumit că Lemmy nu se mișcă foarte mult. Nu e nevoie, că se mișcă boxele, când au dat sonorul mai tare am zis că ne trezim cu ele în brațe. Energie pură, show de zile mari și siguranța că se va întoarce. WE ARE MOTORHEAD AND WE PLAY ROCK AND ROLL trebuie să se audă din nou. Fără probleme, cel mai bun show al serii, cu toate că a fost mai scurt decât dorea oricine din cei prezenți acolo.

RCC la OST Fest – ziua II

Câte rujuri o fi vândut Elvis Presley cu campania asta?

2 comentarii

  1. brontozaurel
    miercuri, 20 iunie 2012, 14:04

    Poftiiim? Cand s-a miscat Lemmy mult pe scena? Si cum ar vrea sa faca chestia asta, ma rog? A avut mereu microfon fix si basul in brate. Care-s doua la numar, ca nu-i caracatita. Cel mult facea niste pasi in fata microfonului pana pe marginea scenei pe vremea cand n-avea nevoie de dracia aia care ii trimite aer rece in fata…

    Ai tu ce ai cu toalele lu’ Mustaine :)) Si eu cu ale lu’ Blackie – nadragii aia intra intr-un top personal al ororilor de la OST, alaturi de cum au sunat Motley si de pretul apei…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • bogdan
      miercuri, 20 iunie 2012, 14:07

      Eu de Lemmy știu, doar că e greu să le explici și altora. Cu țoalele lui Mustaine normal că am ce am, că el e special și merită atenția =)) Iar Blackie a fost final cu stâna aia în picioare =))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *