08.12.2016

Greu să faci o versiune nouă pentru ”D'ale carnavalului”

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

M-am dus la ”D’ale Carnavalului” de Silviu Purcărete, la invitația nobositei Ruxa, cu niște rezerve. Căci și eu, ca mai toți cei de leatul meu, am crescut cu această piese jucată de niște distribuții fantastice, care ne-au lăsat pasaje memorabile în amintire și actori de care ”am lipit” anumite personaje. Deci, mai pe scurt, încercam să îmi imaginez cum o să reușească noua variantă să mă surprindă.

Ce am văzut pe scena Operei Naționale m-a surprins, însă. Într-un mod plăcut. Căci am văzut o ”D’ale Carnavalului” altfel. Cu totul altfel decât eram obișnuit. Și tocmai de aceea mi-a plăcut.

Purcărete stabilește clar intenția sa de ”altfel” încă de la început și setează așteptările spectatorilor în consecință. Căci piesa debutează cu spatele unui camion modern care intră în scenă, ghidat de cineva, și care lasă rampa jos pentru descărcare. Greu de găsit o deschidere de piesă mai prozaică și mai bună pentru a transmite mesajul implicit ”ați venit să vedeți Caragiale? Ok, dar cine știe ce o să fie descărcat din camionul ăla…”. Camionul stă, de altfel, pe scenă toată piesa și este poarta principală de intrare a personajelor.

Vă recomand să mergeți să vedeți piesa, dacă o prindeți. Căci mai multe nu are rost să vă spun, ca să nu vă influențez :D

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ce rost are să mai faci un film dacă poți să-l povestești?

Și-a revenit Robert Turcescu, zău așa

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *