Nici nu știu cum să abordez acest subiect. Așa că mă apuc să scriu cum îmi vine. Căci indiferent cum înncerci să scrii despre problemele cu alcoolul, tot e de rău.

Cred că fiecare știm pe cineva care are sau, în cel mai bun caz, a avut probleme cu alcoolul. Probleme mari, căci ele sunt întotdeauna mari, nu există probleme mici sau medii când vine vorba despre alcool. Unii am văzut chiar în familie, zi de zi, pe o perioadă lungă de timp cum alcoolul a distrus omul, a distrus familia, i-a distrus pe cei din jurul celui pentru care paharul de ceva la începutul zilei era în loc de bună dimineața.

Partea parșivă a problemei cu alcoolul este că nu îți dai seama exact când începi să ai o problemă. Sau, mai rău, nu accepți că ai o problemă. Și atunci ai nevoie de ajutor. Pentru că în mizerabil de puține cazuri se întâmplă să îți dai singur seama că ai o problemă și în și mai puțin de mizerabil de puține cazuri faci și ceva, singur, să încerci să rezolvi această problemă.

Cel mai greu, (cred, așa spun specialiștii) în a încerca să scapi de dependența de alcool este să treci peste rușinea pe care o simți în momentul în care conștientizezi (mă iertați că o spun așa direct, dar așa e stilul casei) că ești un bețiv. Mulți nu suportă o astfel de realitate și intră în faza de negare. Știți voi ”mă lași, măh, adică dacă beau și eu păhărel să mă simt bine înseamnă că sunt alcoolic?”.

Dar pentru cei care vor să primească ajutor există centre precum ALIAT. Care oferă asistență din toate punctele de vedere pentru cei care sunt în astfel de situații. Și o fac la modul cel mai confidențial, dacă îmi permiteți acest grad de comparația forțat. I-am cunoscut pe câțiva care activează acolo și mi-a plăcut foarte tare cât de implicați sunt în ceea ce fac (pare atât de firesc să fie așa, dar, din păcate, în enorm de multe cazuri se face doar munca la program, fără să pui și suflet în ce faci). Statisticile pe care le-am auzit de la ei m-au făcut să încrunt rău sprânceana. Și nu neapărat cifrele în sine, ci contextul, căci România nu este nici pe departe pregătită să îi ajute pe acești oameni.

Sistemul medical este, din acest punct de vedere, inutil și, în unele cazuri, face mai mult rău. Căci atunci când vine un om cu probleme de dependență de alcool la doctor, se întâmplă să fie miștocărit și trimis acasă. Ceea ce face enorm de mult rău, căci, hai să o zicem altfel, un om cu o problemă vine cu mâna întinsă și cu inima deschisă la tine și tu îi scuipi în față. Singurele oaze, dacă vreți, pentru acești oameni sunt organizații precum ALIAT.

Mai sunt și alte organizații și inițiative de acest fel. V-aș ruga, dacă le știți, să le spuneți în comentarii. Ca să facem un fel de listă aici, pentru că știu că unii din cei care îmi fac onoarea să mă citească au probleme chiar ei sau știu pe cineva care are astfel de probleme. Iar primul pas în a gestiona așa ceva este să aibă informații.

O abordare mult mai profi decât cea subiectivă pe care am făcut-o eu aici găsiți la Sorin.