Stați liniștiți, căci nu o să vă plictisesc mult cu acest subiect. Pe care, de altfel nu l-aș fi abordat dacă nu mi-aș fi adus aminte de vorba ”din față zimbru, din părți timbru”, pe care mi-a spus-o, cu ceva ani în urmă, o colegă, referindu-se la niște parlamentari :)) Și care îmi pare de mare angajament și cu aplicabilitate sporită în absolut toate sectoarele și domeniile și ramurile de activitate.
Să luăm, par egzxamplî, social media astea ale noastre. Îi știți pe cei care pe twitter, pe blogurile lor, în comentarii și pe unde mai apucă își bag și își scot (bine, nu prea au ce, dar asta este altă poveste, pentru oameni mari) și te fac și te rezolvă și te amenință și te %^&#%!&#% ”băăăh, dacă te prind te ()*^&&$$#^ și apoi te %^@$%$@ și la final ^&^#&%&, băăăăă”. Toate astea pe net, firește. Și în cât mai deplin anonimat, frește. Un astfel de specimen este, dacă îmi permiteți, un zimbru 2.0. Care copitează, cornutează și băleghează doar pe net. Căci în realitate…
Ei bine, cam tricky chestiunea asta cu realitatea aia adevărată, de offline, în care zimbrul 2.0 viețuiește. Căci el, firește, nu trăiește, el viețuiește, maximum ființează. Realitatea lui imediată (adică aia de lângă el, cel mai proxim gen proxim, ca să zic așa să nu înțeleagă zimbrul 2.0 nimic și să creadă că fac mișto de el, ceea ce, firește, se întâmplă) este una dureroasă. Cu o viață neîmplinită, cu eșecuri succesive și ratări consecutive.
E de o tristețe înfiorătoare lumea din jurul lui. Dar este lumea pe care el și-a creat-o. Nu lumea a venit și a zis ”măh, uite de aici până aici te miști, ăsta este locul tău”. Lumea (de fapt, viața, dar nu aș da-o și mai tare în filosofie de asta ieftină de peluză), nu face niciodată așa. Căci nu viața te trăiește pe tine, tu trebuie să o trăiești pe ea. Tu alegi lumea cu care te înconjuri, tu alegi să fii propriul temnicer și propriul întemnițat în închisoarea care nu s-a construit singură (închisorile nu există decât dacă vrem noi să existe), ci pe care ai construit-o tu. Uneori fără să îți dai seama ce faci. Iar aceste ziduri înalte, groase, impenetrabile sunt ziduri doar din partea din care te uiți tu și ți se pare că ești protejat și că nimeni nu te vede. Doar că din partea cealaltă, din care ne uităm noi, aceste ziduri sunt niște ferestre înalte, subțiri și transparente prin care vedem o ființă chinuită și cu care nu reușim să comunicăm nicicum pentru că de cealaltă parte sunt niște ziduri…
Of, iar am scris prea mult… Dar mai bine mă opresc aici, că iar m-am întristat…
19 thoughts on “Pe net zimbru 2.0, în realitate timbru minus zero”
Toata lumea face si drege din spatele monitorului. Am avut ceva experiente dintr-astea.
De parca chiar mai poti fi anonim … cine vrea cu adevarat sa-si piarda putintel timp iti gaseste si cosurile pe care le-ai avut la pubertate :) dar „prostul, daca nu-i fudul, parca nu e prost destul” indiferent ca-i zimbru sau timbru.
@d-petre
Pai de ce as pierde io timp sa gasesc cine e personajul? Ca doar am altele mai bune de facut :) Daca el alege sa vietuiasca asa, apoi eu pot doar sa ma intristez din cand in cand si in rest sa imi vad de ale mele. In rest, ai dreptate :D
Hai ca m-ai intristat cu articolul asta… Pana sa iti spun de ce, iti spun ce cred eu despre „articulatii” 2.0 (ii numesc asa pentru ca majoritatea cuvintelor folosite sun articulate cu articol hotarat „a”). Cred ca sunt niste personaje destul de simple, cu minim de cunostinte 2.0 dar fara cunostinte in 2.0. El, personajul, nu a ajuns sa cunoasca pe nimeni din online, iar cuvintele articulate reprezinta, de fapt, un strigat al tristetii si singuratatii lui. Asta daca as vrea sa-l compatimesc si sa-i plang de mila. Dar nu vreau. Asa ca spun: acest personaj este un incult si antisocial care nu a realizat nimic in toata viata lui si care se „hraneste” cu ura nascuta din el insusi; ce mai! egoism maxim.
Acum sa-ti spun de ce m-am intristat: cand am citit ca o prietena spunea despre politicieni… am crezut ca, in sfarsit, vad primul articol din seria de politicianisme. Ramane sa mai astept.
@Catalin
Neee, la mine tot tristetea este cuvantul de ordine cand ma gandesc la ei. Poate pentru ca sunt de stanga si in viata, ca sa trec la urmatorul raspuns :)) O sa scriu si politicianisme, doar sa ma eliberez un pic de cate am pe cap :)
ha, cand administram chaturi le dadeam si adresa, unu nu venea a dreaq sa’i indoi un ciomag pe carca
@Frozenideas
Imi ziceau unii pe care ii invitam sa vina la o bere sa ne rezolvam disputa ca barbatii: ”nu ma cobor eu la nivelul tau”. Ma intelegi, tot eu eram ala din noroi, desi el spurca precum balega =))
ma’ la cat de mare esti nu’i condamn =))
„”măh, uite de aici până aici te miști, ăsta este locul tău””… pur si simplu frumos, poezie :)
Omul injura cel mai bine in anonimat, hehe :)
Chestia e ca teoria conspiratiei din capul meu (deci nu e litera de lege) zice ca n-am fi chiar atat de anonimi pe internet.. Ca daca chiar ai vrea sa scoti untul dintr-unul, chiar cred ca l-ai putea gasi :P
Parca era si un film nascut la Hollywood cu Gene Hackman, parca, legat de teoria conspiratiei.. sau visez eu.
Hai ca am deviat mult :)) Zic, sa fie ei sanatosi, sa injure :P
ii trist, ca prostia nu poate decat sa intristeze, nu?
iar tu ramai un cretin
@chinezu totusi cei ca @alexander te citesc. Si de ce sa ii plangi de mila?
il citesc pentru ca are idei bune, opinii valabile, il consider cretin pentru ca se crede pe un fel de piedestal asemanator multor alti a-listeri sau b-listeri si desconsidera orice opinie contrara cu a lui, il mai consider si un profitor pentru ca a castigat milioane pe spinarea blogosferelor locale care n-au luat din toata afacerea decat mici atentii in sensul unor firave mentiuni prin articole, dar desigur nu neg inteligenta in a se lansa in astfel de activitati ce aduc bani.
Chinezu e un paradox.
Daca va considera in marinimia lui sa acorde spatiu si unor opinii contrare atunci cand e cazul, fie ca le dezbate sau nu, cu alte cuvinte cand va accepta si comentarii non-pupincuriste, atunci va avea si de la mine o consideratie mai mare, nu pentru ca as fi eu cine stie cine, cum nici tu Catalin nu esti mare branza, ci asa din fair play bloggeristic , din fair-play-ul transmiterii de idei care ar trebui sa fie bidirectionala.
Uite fie, il respect pe Chinezu din singurul punct relativ la toata afacerea asta si anume ca nu mi-a intors niciodata insultele si atunci retrag si eu cuvantul cretin si imi cer scuze, asa sunt eu mai agresiv, hai sa-i spunem in alt fel mai potrivit. Eu il vad ingamfat, e mai potrivit pentru felul in care il vad eu si daca ma insel , asta e, opiniile sunt in general personale deci trecute printr-un filtru mai curand subiectiv. Si daca gresim , gresim. Una e cel care greseste sa fie admonestat, si alta e sa-i bagi pumnul in gura si sa-i stergi comentariile cu totul , si crede-ma mi-au fost sterse si atunci cand nu insultam.
Alexander, cum ai tu o parere despre China sa stii ca am si eu una. Mi se pare ciudat, dupa modul cum vorbeste. Vreau sa spun si faptul ca nu-l vad prea mandru. I-am cerut recent ajutorul si sa stii ca l-am primit. Daca il crezi mandru pentru ca da blogosferei locale doar mici atentii da-mi voie sa am o parere si despre tine: esti ipocrit. De ce? Pentru ca nu are legatura cu faptul ca e din Bucuresti si pentru ca multa lume ar face asemenea. Sa facem diferenta intre bussiness si fundatie caritabila. Poate e doar vina filtrului meu pragmatic.
Cat despre neacceptarea parerilor contra… eu gandesc la fel: esti la mine pe blog, in casa mea virtuala, si pot sa imi permit luxul de a nu te asculta, de a nu te lasa sa vorbesti ce si cum vrei in prezenta musafirilor mei. Totusi, nu te opreste nimeni sa mergi la tine acasa (blog, site) si sa spui ce vrei.
E clar: e viziunea fiecaruia despre ce considera a fi blogul propriu.
Eu cred ca nu e bine sa traiesti intr-o lume in care sa consideri ca doar tu ai dreptate si sa mai si creezi aceasta falsa impresie ca si ceilalti sunt de acord cu tine, stergand comentariile celor care nu sunt de acord cu tine. Cam la asta se rezuma.
E blogul tau dar mediul virtual e public , la fel de public cum e si un ziar sau o televiziune. Cand tu crezi ca ai ceva de spus si niste idei de transmis, ar fi bine sa admiti ca pot fi atat persoane care nu sunt de acord cu tine dar si persoane care au dreptate sa nu fie de acord cu tine. Schimbul de idei sau analiza echilibrata a unor puncte de vedere din toate partile pot sa-ti ofere chiar pe blogul propriu o imagine mai reala asupra considerentelor pe care le transmiti. Pentru ca toti avem si idei gresite, conceptii morale si practice defectuoase si poate ca nu-i tocmai rau ca altcineva sa ne spuna „uite eu nu cred asa” tocmai pentru ca atunci cand transmiti idei public ar trebui sa admiti ca nu esti detinatorul adevarului absolut.
Acum tu faci cum vrei. Daca accepti doar comentariile „wow ce tare” „total de acord cu tine” eu cred ca in curand vei dezvolta o imagine complet gresita asupra persoanei proprii.
Am auzit multe opinii in sensul asta si ele sunt fie corecte strict in folosul persoanei care le aplica, fie corecte in sensul fair -play-ului, fiecare actioneaza asa cum crede de cuviinta. Insa adevarul ramane – comunicarea trebuie sa fie bidirectionala si nimeni nu detine adevarul absolut.
Desigur, cand cineva e mai agresiv si insulta ca mine din prima, poate ca e mai bine sa nu iti bati capul. Dar ceea ce l-a determinat sa faca asta poate sa nu fie foarte clar pentru toata lumea. Asa ca, domnule Catalin, faci o mare greseala in a ma considera limitat la un anumit nivel. Permite-mi o libertate de opinie si respectul va fi mai mare decat adversitatea fata de ideile tale.
Pentru a nu acapara discutia, spun atat: sunt de acord cu tine… dar, caci exista si un dar, atat timp cat totul e fair-play din punct de vedere al comunicarii. Totusi, articolul era despre zimbrii 2.0 – sau despre articulati, cum ii numesc eu – despre cei care scriu cu @#%&/*&%#.
Vezi, putem avea idei contrare si sa nu ne facem cretini.
PS: o fi spatiul virtual public, dar blogul este total personal.
@alexandru
Iti accept scuzele. Si ma bucur sa vad ca atunci cand nu injuri si nu spurci lumea (ceea ce chiar nu inteleg la ce te ajuta, zau…) vii cu argumente foarte solide. Chiar daca nu sunt de acord cu unele din ele, accept ca poti argumenta. Doar ca atunci cand injuri si jignesti, dialogul cu mine se opreste brusc si iremediabil.
Cat despre partea cu milioanele pe care le-am facut pe spatele blogosferelor locale, da-mi voie sa zambesc si sa nu comentez nimic :)
@Catalin
Presupun ca nu mai trebuie sa iti zic nimic :)
@Chinezu pai eu o luasem logic , cu un exemplu – orice companie investeste in promovare, corect? BCR a avut un buget pentru campania pe bloguri, si desigur ca a fost acel concurs si o parte din buget a fost alocata premiilor. Si adica tu fiind coordonatorul proiectului nu ai fost platit cu ceva milioane vechi? sute de lei na daca vrei in bani noi. Zic si eu ….la asta ma refeream .
In plus stii bine ca mi-ai sters multiple comentarii care nu te jigneau cu nimic, doar pentru ca nu erai de acord. Si m-am enervat si am gresit pentru ca tu n-ai raspuns cu aceeasi moneda, si poate ca alta data voi putea comenta si eu in contradictoriu, desigur daca e cazul.
In fine eu chiar mi-am cerut scuze pe bune ca ma pripesc cu apelativele.
@Alexander
Aaaaa, aia da, milioane de lei vechi da :)) Si inca multi :D
Ti-am sters comentariile alea pentru ca jigneai. Dar io zic sa lasam asta la o parte, caci vad (cu mare placere, recunosc :D) ca poti fi un partener de discutie foarte bun, chiar daca adversar, atunci cand mergi pe argumente si nu pe alte de alea :)