Acum pot spune că am scos faza cu ”tâmpit” și am rămas doar cu ”șofer”. Căci am vreo câteva sute de mii de km conduși (ceva gen între 200.000 și 300.000 nu prea i-am calculat la virgulă). Dar doar în ultimii ani am știu să mă bucur cu adevărat de ei. Să mă explic.
Dacă m-aș vedea acum în trafic pe mine care am fost acum vreo 10 ani aș înjura vreo 5,43 secunde și apoi aș clătina din cap, cu gândul ”sper să nu ți se întâmple nimic, măh…”. Circulam cu viteză (așa, ca termen de referință, făceam Baia Mare – București în vreo 7 ore, uneori sub…), mă enervam pe cei care îmi stăteau în fața și (credeam io în mintea mea bezmetică) mă opreau din drum, deși ei circulau regulamentar, le dădeam peste nas celor care (credeam io în mintea mea bezmetică) nu știau să conducă, deși ei circulau exact cât să simtă în siguranță, și mai credeam de astea, de bezmetic ce eram. Deși trebuie spus în apărarea mea, cum ar veni, că singura regulă de circulație pe care am încălcat-o a fost cea de viteză. În rest nu am depășit pe linie continuă (decât în cazurile în care aveam un camion care mergea cu minus 12 km/h), nu am trecut pe roșu, nu am făcut nimic altceva care să încalce legea. Căci, în ciuda bezmeticelii care era atotstăpânitoare, simțeam că dacă nu îmi impun niște reguli, o să iasă nasol.
Nu a ieșit nasol în toți acești ani. Am avut un singur mic accident, când am intrat ușor în spatele unuia pe Valea Oltului, dar într-un concurs de împrejurări cu o probabilitate extrem de mică. Adică, altfel spus, aproape nu se pune la socoteală. Dar știu că nu mi s-a întâmplat nimic pentru că am fost extraordinar de norocos. Cineva acolo sus m-a protejat. Și mulțumesc cui o fi acolo sus pentru asta. Că m-a adus sănătos acasă la copiii mei și la doamna sufletului meu. Deși eram un bezmetic. Mare bezmetic.
Când mi-am schimbat stilul de a conduce? Într-o zi când am văzut groaza din ochii lui Alex al meu, în timp ce mergeam spre Cugir. Am simțit că se rupe ceva în minte și mi-a venit să îmi dau singur un cap în gură. De ce fac eu de astea? De ce îmi pun viața în pericol? De ce pun în pericol familia mea? De ce? De ce? Mi-am promis atunci că nu voi mai vrea să văd niciodată privirea acea în ochii lui Alex. Și mi-am ținut promisiunea.
Ce am înțeles? Că ora/orele pe care le câștig ca timp mergând ca bezmeticul le pierd înzecit pe partea de relaxare, de împăcare cu mine, de croazieră râzând și discutând cu familia, adică să mă bucur de viață și de cei din jurul meu. Și așa o să fie de acum înainte. Căci e prea frumos să fii cu ceilalți decât să fii doar cu tine :)
Mi-am adus aminte de toate aceste lucruri (pe care nu cred că vi le-am mai zis sau nu atât de personal…) pentru că am fost la Zilele Siguranței Rutiere, eveniment organizat de Michelin. Și mi-a dat seama că aș fi avut mare nevoie în acei ani de bezemeticeală auto de care mă rușinez cum de cineva care să îmi pună mâna pe umăr, să îmi zâmbească și să îmi spună ”prietene, nu e bine ce faci, hai să îți spun de ce”. Căci foarte mulți șoferi conduc bezmetic pentru simplul motiv că nu știu la ce riscuri se expun și îi expun și pe ceilalți, cred, în mintea lor, că sunt foarte bine protejați de mașina lor bengoasă pe care au dat o căruță de bani, cred că sunt foarte buni șoferi, că doar așa îi laudă prietenii, cred că dacă cei care merg cu ei în mașină nu le spun cât sunt de speriați și că abia așteaptă să coboare asta este o recunoaștere tacită a valorii lor, de astea, nu o mai lungesc.
Încercați să găsiți pe cineva care să vă spună că nu e bine ce faceți. Și să îl ascultați. Mergeți la astfel de evenimente precum cea organizată de Michelin sau de oricine altcineva. Și o să înțelegeți mai multe. Și o să vă pună pe gânduri. Și o să vă înțelegeți pe voi altfel. Și o să fie mai bine pentru voi :)
16 thoughts on “În urmă cu vreo 10 ani eram un șofer tare tâmpit”
frumos pus in cuvinte…
Trebuie sa recunosc ca la mine schimbarea a venit in urma unor intamplari traite alatursi de un coleg care conducea ca un bezmetic si nu ma simteam deloc in siguranta langa el, drumul Bucuresti- Cluj devenind un cosmar. Eu sunt genul care conduce prudent, nu conduc nici ca un melc dar nici ca o racheta.
Te-ai maturizat in ceea ce priveste sofatul.. Toti cred ca ajungem sa ne maturizam la un moment dat in ceea ce priveste sofatul.. numai ca la unii dureaza mai mult la altii mai putin.. iar sunt si destui cei care nu se maturizeaza si conduc cu mare viteza..!
Bunicul meu a fost sofer.. si avea o vorba.. Pana la 80 de km pe ora conduci tu masina.. dupa 80 de km la ora te conduce ea pe tine.. NU prea intelegeam deloc …acum dupa multi km parcursi dupa multe accidente evitate.. o inteleg perfect!
@Bancul Zilei
Misto vorba bunicului tau, nu o stiam, e bine de tinut minte si de spus mai departe :)
@rocsanaB
Multumesc ca imi confirmi spusele :) Desi daca veneai cu mine cu ceva ani in urma… :))
Chinezule,eu declar public ca esti unul dintre cei mai calmi soferi cunoscuti de mine pana in acest moment. Stilul „croaziera” pe care il practici indica faptul iti respecti pasagerii pe care ii ai alaturi de tine la drum.
la inceputurile mele de sofat eram un fel de razboinic al soselelor, ma credeam invincibil, de neoprit si nemuritor asta pana cand intamplarea a facut sa ma dau peste cap cu un Logan, marele meu noroc a fost ca providenta si-a facut datoria si m-a scos din ghearele mortii ca prin urechile acului, acum am devenit de 1000 de ori mai responsabil, nu mai uit niciodata, cand ma urc la volan, sa-mi pun centura de siguranta, imi aduc aminte de fiecare data cat eram de aproape de moarte si gandul ca acasa ma asteapta cineva ma fac sa nu mai apas pedala de acceleratie pana la fund. Mai bine ajung cu 30 de min mai tarziu dect sa nu mai ajung deloc.
Am primit cu drag sfatul dumneavoastră, iar de acum o să fiu mai atentă. Vă mulțumesc!
Bunicu’ meu avea alta vorba: ”incet mergi – incet dai (lovesti) …”
@Ionut
Bine ca ai ajuns mult mai devreme decat mine la concluzia asta :) Sa nu iti schimbi, naravul, da? :))
@Mihaela
Daca ti-a fost de folos ce ai gasit pe aici, apoi nu pot decat sa ma bucur :)
@H.
True, true…
;))
sa inteleg ca e un barbat mai putin in grupul care ma clacsoneaza ca merg cu 60 pe splai :D.
acum nu stiu cat de bun sofer sunt, dar imi place sa merg catinel. si sa dau semnal cand schimb banda, cu 50m inainte de manevra. si da, ii injur de mama focului pe toti cei care se cred la jaloane si le scade potenta daca dau semnal din timp…
in afara… adica in afara localitatii in romania, dumnezeu cu mila, mi-e o frica de mor, de cand m-am trezit pe contrasens pe dealul negru, doar pt ca un tiris a considerat ca o femeie nu il poate depasi pe a doua banda. de atunci las toti nebunii sa se duca, n-au decat sa faca scurta la deget.
si… in afara, dar „afara” ala dinspre vest, e minunat, daca nu dai de romani. caci flashuri pe autostrada tot romanii nostri dau. :(.
@Cris
Daaaaaaa, ma enerveaza teribil si pe mine cei care semnalizeaza dupa ca au schimbat directia de mers sau, aia mai cu bun simt, cam cu 2 secunde inainte. Cat despre faza cu romanii pe autostrazile de dincolo dap, cam ei fac mizeria aia cu flashurile. Dar de multe ori o fac degeaba, ca nu inteleg nemtii, spre exemplu, ce vor de la viata lor. In fine, da-le pace, bine ca avem noi grija de noi :)
apropos de ..
iata unu’ care si-a pierdut 10 minute din viata, irosind tot atatea celor care au sperat sa vada si altceva decat un camion pe serpentine.
in conditiile in care nu se grabea deloc, nu era mai simplu sa opreasca pret de minut, apoi sa porneasca iar camera de filmat?!
http://www.youtube.com/watch?v=F940YDr9G7c
si eu am fost o soferita tampita pana acum 5 ani, care iubea viteza si intrecerile,dar se mai schimba omul…
Pingback: Găsesc ceva de vizitat în Stockholm? #aroganta • Chinezu
Pingback: Hands free pentru un blogger, de la Germanos • Chinezu
Pingback: Top 3 tipuri de şoferi nesimţiţi • Chinezu