30.09.2016

Poți să ne spui cum a fost copilăria ta?

Când am început să discut cu Iulia de la Biochefarm International despre campania pe care o derulează BlogalInitiative.ro pentru a sprijini Salvați Copiii, mi-am dat seama că aceasta este o inițiativă la care aș participa cu mare drag și punând mult suflet. Dar apoi, mi-am zis eu în gândul meu de om matur (cu treabă, preocupări, chestii serioase) că nu am cum să mă bag să scriu că doar eu organizez campania. Dar copilul din mine (căci toți avem câte unul, vă rog să nu negați asta niciodată…) s-a strâmbat la mine supărat și mi-a scos limba. Moment în care am înțeles că a gestiona o campanie și a te implica în ea din tot sufletul sunt chestiuni care pot merge foarte bine mână în mână. Drept pentru care o să vă împărtășesc și eu o amintire din copilăria mea. Pentru că susțin și eu din tot sufletul proiectul ”Fiecare copil contează” al celor de la Salvați Copiii.

Bloggerii care se implică în promovarea proiectului pot câștiga premii în valoare de 500 de euro.

Aș vrea să le mulțumesc celor de la Biochefarm International, care au decis ca un procent din vânzările produselor NUK să meargă către Salvați Copiii. Și aș vrea să văd cât mai multe branduri care fac acest lucru. Pentru că 1% pentru ei nu e capăt de țară, dar pentru copiii pe care i-ar putea ajuta astfel poate fi…

Una din amintirile mele favorite din copilăria mea este cea în care… am căzut din prun :)) Încă mai am o cicatrice sănătoasă pe piept, pe unde s-a ”semnat” în timpul căderii mele printre crengi o creangă mai de angajament :D Am ales să vă împărtășesc această amintire pentru că are un anumit înțeles. Pe care sper să îl dibuiți voi printre rânduri :)

Prunul în care m-am urcat era în spatele casei la bunica din Târgu Lăpuș. Când i-am zis bunicii că vreau să mă duc să iau niște prune, mi-a zis să nu mă duc, pentru că nu sunt coapte încă. Dar io, de pe atunci, batman, batman și am început să fac scandal că io vreau și vreau. Bunica s-a supărat și mi-a interzis să mă duc la prun. După care a plecat prin vecini. Eu, firește, cum a ieșit din casă, m-am suit în prun. După care am executat căderea despre care vă spuneam. Iar prune nu am mâncat. Pentru că, desigur, nu erau coapte :))

Am venit plângând către casă, schiopătând și sângerând. Când m-a văzut bunica, a aruncat ce avea în mână și s-a repezit înspre mine. Abia atunci am văzut că ce căzuse din mâna ei era un vas plin cu prune. Coapte. Pentru că bunica de aia a plecat prin vecini. Să îmi facă mie rost de prune… :)

 

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cum vi se pare ideea unui audit 2.0 al orașelor din România?

Se angajează redactor pentru revista online retail-fmcg.ro

10 comentarii

  1. marți, 24 aprilie 2012, 08:53

    Impresionant!!! „ce căzuse din mâna ei era un vas plin cu prune. „

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 24 aprilie 2012, 08:55

    @vienela
    Sper ca nu o zici la misto… Ca e una din aminitirile mele cele mai dragi :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. marți, 24 aprilie 2012, 08:57

    Mi-a fost jena sa scriu, dar pur si simplu mi-au dat lacrimile. Mi-am amintit de bunica mea, cate sacrificii facea pentru noi.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. marți, 24 aprilie 2012, 09:00

    Apropo de bunica si de vremea cand eram mic. Am jucat ascunsa si am vrut sa sar un gard. Dupa isprava m-am ales cu 16 copci care sa-mi aminteasca de copilarie toata viata

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. marți, 24 aprilie 2012, 09:05

    eu am avut cea mai frumoasa copilarie, pe care inca o mai traiesc, cateodata.

    si eu am o gramada de cicatrici: am cazut din copac ( ca si tine), m-am lovit cu capul de poarta, ma bateam cu baietii ( de fapt, ii bateam:D:).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. marți, 24 aprilie 2012, 09:09

    @vienela
    Multumesc :)
    @gaby @loredana
    Cine nu are de urme de astea, apoi ala nu s-a jucat cum trebe cand era copil :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. marți, 24 aprilie 2012, 09:57

    Eu am avut multe ”accidente” în copilărie, am căzut de foarte multe ori din sa-u cu tot cu căruciorul, mă mai înpingeau copii şi nu erau atenţi la gropîle de pe drum, cărucioarele au roţile din faţă foarte mici şi picam direct în cap. Cel mai tare am picat pe beton de mi-am rupt nasul şi acuma se vede,( de aveam cască de motociclist scăpam :D ) Multă sănătate

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. marți, 24 aprilie 2012, 11:19

    Imi pare ca te preocupi mult de aceste campanii umanitare … Respect !

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. marți, 24 aprilie 2012, 16:20

    Respectele mele (si) pentru acest text, domnule! :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • miercuri, 25 aprilie 2012, 07:14

      @Alina Galeriu
      Va multumesc, stimata simpatica :)

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *