04.12.2016

Una din cele mai grele filmări din viața mea…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Zici că tu ești puternic, că doar ai trecut prin lume și viața te-a călit. Zici că nu te mai poate impresiona ceva chiar la fel cum te impresiona pe vremuri. Zici că doar la câte filmări ai făcut la viața ta, asta o să meargă repede, nu are ce să fie mare șmecherie.

Dar ajungi în fața Spitalului de Copii Maria Skłodowska Curie. Și simți că încet, încet ți se strânge inima. Și vezi niște părinți stând pe o bancă, ea încercând să îl liniștească pe el, care plângea în hohote. Auzi sunetul unei ambulanțe, vezi mașina intrând pe poarta spitalului și ți se oprește respirația când vezi că doctorul iese din ambulanța cu un ghemotoc de copil înfășurat într-o pătură.

Intri apoi în secția terapie intensivă nou născuți. Încă nu e funcțională. Mai sunt multe de pus la punct. Dar îți imaginezi toate aparatele acelea moderne, tăcute, sofisticate la lucru și brusc vezi niște prunci zbătându-se între viață și moarte. Ți se strânge stomacul, inima te avertizează și ea că ceva nu e în regulă, ai un teribil nod în gât.

Iar apoi încerci să te recompui, ca să faci filmarea. Și greșești. Emoția e teribilă. Și iar greșești. Într-un final reușești să spui ce ai de spus. Și pleci de acolo cu dorința teribilă de a nu te mai uita înspre banca aceea unde ea încerca să-l liniștească pe el, cel care plângea în hohote. Și să lași în urmă ambulanța din care doctorul a iești cu ghemotocul acela de om în brațe. Și să încerci să spui tuturor că acei 2 euro nu înseamnă bani, ci sunt bătăi de inimă de copil și lacrimi de bucurie pe obrajii unor părinți care stau pe o bancă în fața unui spital…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ia să trimitem noi o bloggeriță sau un blogger în Corfu

Știți care este cel mai bun restaurant din țară?

3 comentarii

  1. luni, 9 aprilie 2012, 23:10

    Este dureros sa privesti asemenea cazuri, dar durerea o simt doar cei care se pot cobora pana acolo sa simta putin din suferinta celor de pe banca.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 10 aprilie 2012, 07:17

    incearca sa te duci la un centru de plasament, la o gradinita speciala sau la un azil, cu siguranta vei fi la fel de impresionat si vei iesi plangand…o spun din experienta…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. marți, 10 aprilie 2012, 07:22

    @Calin Andreea Danila
    Am fost. Am trait. Inca mai simt emotie cand imi aduc aminte…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *