08.12.2016

Acest film românesc nu este românesc

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Asta a fost reacția mea după ce am văzut, alături de câțiva bloggeri, filmul ”Tatăl fantomă”, cu Marcel Iureș și Mihaela ”Papi” Sîrbu în rolurile principale. Pentru că deși actorii sunt români (cu excepția lui Barry Gifford, care apare într-un mic rol, așa, de culoare), deși s-a filmat mai mult în România, filmul nu este românesc. Sau, mă rog, nu e ”românescul” ăla cu care am fost obișnuiți. Și poate tocmai de aceea mi-a plăcut foarte mult.

”Tatăl fantomă” este un film despre ceva-uri. Știți voi, chestia aia pe care o simțim, dar pe care nu o putem explica, la care ne gândim, dar pe care nu o putem rosti, la care visăm, dar nu știm la ce să ne așteptă, acel ”ceva” personal, unic și, de cele mai multe ori, irepetabil. Care când ți se întâmplă trebuie să make the best of it, ca să zic așa, în stilul americano-român al filmului. Iar când ”ceva”-ul tău înseamnă ”ceva”-ul celuilalt și viceversa, atunci totul se schimbă într-o mare oportunitate de a-ți oferi singur motivul să te înțelegi mai bine.

Asta este cheia în care au am văzut ”Tatăl fantomă”. Cu două personaje impecabil jucate de Iureș și de Papi, ale căror ”ceva”-uri debutează timid, dar care, atunci când se întâmplă triggerul excepțional reprezentat de piesa ”Breakfast un America” a celor dela Supertramp*, devin, la comun, o linie de forță a filmului.

Aș menționa castingul. De nota 10. Toate personajele sunt jucate de actori cărora rolul li se potrivește la marele fix. Aș menționa muzica realizată de Johannes Malfatti, superb integrată în film. Aș menționa… dar să lăsăm alte menționări pentru viitor. Căci mai vreau să scriu despre filmul ăsta și despre cum a fost făcut :)

Până una alta vă spun doar atât: mergeți să vedeți filmul. Și, dacă nu o să vă placă, să veniți să îmi arătați obrazul. Promit să îl întorc și pe celălalt :)

*Secvența când cei doi descoperă că le place foarte tare această piese este formidabilă și reprezintă adevăratul început al filmului, ca să zic așa :) Plus că piesa are o poveste… ca o poveste: a fost o improvizație a celor doi mari actori, care s-a lăsat cu cumpărat de drepturi și cu un generic final care face toți banii :)

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Iar am ajuns să scriu despre Teatrul Masca…

Citește pentru doi, o idee pe care o salut

8 comentarii

  1. marți, 6 martie 2012, 13:14

    E ciudat ca mie imi plac de obicei filmele romanesti. Si asta nu mi-a placut, desi am mers la cinema convins ca o sa fiu incantat.

    Mi s-a parut prea multa improvizatie si un pic de lipsa de logica in dialoguri si anumite intamplari.

    Recunosc ca vreau sa il mai vad o data, pentru ca aflu de la foarte multi ca e un film fain. Ma mira, fiindca eu eram de obicei in rolul celor care laudau un film contestat de ceilalti. :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • Chinezu
      marți, 6 martie 2012, 13:18

      @tunaru
      Pai tu imi dai apa la moara cand zic ca nu e un film romanesc :) Tocmai pentru ca este multa improvizatie mi-a placut mult. Si ca nu regasesc feelingul ala de sa iti tai vena din filmele cu care romanii trag la premii dincolo si care nu imi place de nici o culoare :)

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  2. Adriana
    marți, 6 martie 2012, 16:47

    Mie nu mi-a placut deloc, dar deloc! Scenariul este nul, actiunea penibila, personajele fara consistenta, saracul Marcel Iures a trebuit sa zambeasca cam stupid tot filmul. Ca sa nu mai zic de clisee peste clisee, mai rau ca in filmele de Hollywood. Pe de alta parte mie mi-au placut acele filme romanesti cu „feelingul ala de sa iti tai venele”, in caz ca te refereai de exemplu la 432 sau la Din dragoste cu cele ma bune intentii. Alea mi-au transmis o emotie, daca vreau entertainment pur ma duc la club nu la cinema. Plus ca Tatal Fantoma nici macar nu ma putea amuza sau distra, am fost de-a dreptul exasperata de cat de neinspirat a putut sa fie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • Chinezu
      miercuri, 7 martie 2012, 06:28

      @Adriana
      Ok, inteleg ca ai pareri ferme si foarte bine ca esti asa. Dar te rog sa folosesti cuvinte mai putin dure. Poti sa spui aceleasi lucruri fara sa folosesti cuvinte de astea marete de mahala. Considera ce am zis un avertisment. Blogul acesta este, totusi, casa mea si ma enerveaza cand intri aici si improsti cu chestii de astea. Multumesc de intelegere.

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  3. miercuri, 7 martie 2012, 07:18

    […] March 7th, 2012 | Categorii: Oameni | Lasa un comentariu V-am spus că mi-a plăcut foarte tare filmul ”Tatăl Fantomă”. Am văzut, însă, că alții l-au considerat mai puțin reușit. Drept pentru care, pe motivul […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. miercuri, 7 martie 2012, 08:53

    Am inteles ideea, nu o sa mai intru in cazul asta.Nu de alta dar eu nu te-am jignit pe tine, mi-am spus doar parerea despre film, chiar daca nu coincide cu a ta. In schimb sunt acuzata ca folosesc cuvinte de „mahala”, ceea ce eu chiar nu am facut. Care erau acele cuvinte de mahala, cumva penibil sau stupid? Ca altele nu am folosit.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. Chinezu
    miercuri, 7 martie 2012, 11:21

    @Adriana
    Daca ti se pare ca e ok sa folosesti cuvinte precum penibil si stupid, atunci da-i inainte. Dar nu la mine. Caci eu sunt cu naturelul mai simtitor si ma otfic atunci cand aud asa ceva.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. vineri, 22 februarie 2013, 08:38

    […] 5. Tatăl fantoma […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *