Later edit: Cu mulțumiri pentru toți cei care ați postat comentarii, vă anunț că Anca este cea care va primi cartea :)
Trebuie să precizez din start că nu sunt prea mare fan al cărților de genul ”How to…”, cum este și ”Cum să câștigăm timp – Simplify Your Life”, de Marion Kustenmacher și Werner Kustenmacher, apărută la Editura ALL. Zic că nu sunt mare fan din două motive mari și late: 1. sun fanul lucrurilor practice și, ca atare, al învățării pe sistemul datul cu capul în grindă (ca să ții minte cucuiul să nu mai faci altădată) și 2. mi se pare mult prea mult ”zen”, ca să zic așa, în cărțile de genul acesta, unde totul e optimist, totul e luminos și ți se promite ca după ce dai ultima pagină, problema e rezolvată. Ceea ce, firește, nu este așa.
Pe de altă parte, însă, trebuie să zic și de părțile bune pe care o astfel de carte le transmite. Nu pentru mine, recunosc, căci, după cum spuneam, nu ai cu cine :D Dar pentru cei care vor să apuce de undeva, de la un capăt problema cu managementul timpului, e ok să răsfoiască măcar cartea. Sigur că soluțiile pe care ți le prezintă autorii sunt cele la care poți ajunge și pe varianta mea, aceea cu capul în grindă, dar nimic nu te împiedică să eviți cucuiul, dacă ești în stare să înveți fără el :D
Acestea fiind zise, lansez o provocare celor care vor să citească această carte. Și anume să îmi spună care este cea mai marte problemă pe care o au cu gestionarea timpului și cea/cel care mă va convinge că are cele mai mari probleme :)), primește din partea mea și a Editurii ALL această carte :)
14 thoughts on “Cum câștigăm timp – Simplify Your Life”
liceu+scoala de sofer+curs de engleza+curs de informatica cu astea nici timp de citit cartea nu as mai avea
Problema identifica la mine si la cei din jurul meu care poarta doagnosticul „workaholic” este legata direct de timpul personal. Da, ne place sa muncim, ne place ce muncim, nu ne gandim deloc la cat muncim si cat timp investim. Vine apoi un moment in care viata profesionala iti ofera o pauza (cateva zile, o saptamana sau chiar cateva ore pe zi) si ne dam seama ca ne simtim singuri si ca prietenii nostri nu ne mai suna sa ne invite in oras, la un tenis, la o bataie cu bulgari. Ii invinuim pe ei si le zicem ca ne-au uitat. Da fapt, e vina noastra, a workaholicilor, ca o perioada lunga de timp am refuzat si iesiri in oras si invitatii la cafea.
Problema mea, ca workaholic, ar fi sa gasesc un echilibru intre ceea ce lucrez si timpul acordat prietenilor.
Paradoxal, am probleme cu timpul de cand am inceput sa ma ocup de organizarea lui. Imi ia asa mult timp organizarea incat efectiv ziua mea e mai scurta cu vreo 2 ore.
cea mai mare problema a fost ca am crezut ca nu am timp (iar asta e marea capcana in care cad toti, crezand ca timpul e problema, cand de fapt ei sunt problema, sunt ineficienti, nu au scopuri si nu prioritizeaza)
iar asta rezida din faptul ca nu aveam scopuri clare si prioritati
in momentul in care am definit exact ce vreau si am prioritizat totul in acest sens, ca prin minune am inceput sa am timp pt TOATE lucrurile importante
deci: scopuri clare si prioritizare
Marea mea problema e ca imi propun mult prea multe lucruri pe care, bineinteles, nu am timp sa le fac. Prin urmare, sfarsesc prin a nu face mai nimic. E clar vorba de organizare aici sau, mai degraba, de incapacitatea mea de a-mi stabili prioritatile.
Cea mai mare problema legata de timp este ca am prea multe idei si nu le pot stabili importanta. Toate le consider importante. De multe ori mi se intampla sa nu termin nici una pentru ca le incep pe toate sa le fac si ajung sa nu mai am timp sa le finalizez.
Cea mai mare problema pe care o am, in acest sens, este cea legata de faptul ca, de cele mai multe ori, nu reusesc sa fiu punctuala. De cand ma stiu am problema asta… Iar, ca o consecinta, proiectele pe care le am de facut le fac aproape mereu pe ultima suta de metri. Nu-mi place asta, din cauza stresului mare acumulat pe o perioada scurta de timp. Sunt constienta ca e vorba de o prioritizare, in primul rand, dar pot fi si alte solutii (cred). Chiar imi doresc o gestionare mai buna a timpului.
Hoții de timp reprezintă principale mea problemă în managementul timpului. De la un răspuns întârziat, la un coleg cu chef de vorba, de la un bancul zilei, la un răspuns pe un blog toate astea îmi consumă timpul arhi-suficient în condiții normale.
PS: @Bogdan: problema important vs urgent http://sidsavara.com/personal-development/nerdy-productivity-coveys-time-management-matrix-illustrated-with-xkcd-comics
@waven hotii de timp iti fura timpul pt ca tu le permiti
problema nu e la ei, ei sunt doar scuza la indemana ;)
Timpul devine o problema atunci cand nu stii sa te organizezi, sa prioritizezi si cand nu-ti stii limitele. Limita e greu sa o stabilesti, insa iti dai seama atunci cand esti foarte aproape de ea. Timpul este acelasi pentru toti, insa nu toti reusesc sa-l organizeze intr-un mod benefic. In cei 20 de ani ai mei (stiu, nu foarte mult) am cunoscut o singura persoana despre care pot spune ca nu se bate deloc cu timpul si care m-a socat efectiv.
Totusi nu vreau sa bat campii aiurea, pentru ca nu asta era scopul comentariului. Personal, imi place sa nu am timp, imi place sa nu stau intr-un loc si sa fac „ceva”, imi place tot ce fac, imi place sa muncesc, imi place aglomeratia mea din fiecare zi. Profit de tinerete.
Problema apare atunci cand toate aceste lucruri ma forteaza sa nu am timp de odihna.
Asta cred ca este marea mea problema cu gestionarea timpului :) Faptul ca imi rezerv timp pentru toate lucrurile pe care le fac sau vreau sa le fac, insa nu prea imi rezerv timp pentru odihna si stim cu totii ca lucrul acesta nu e deloc benefic pentru sanatate :)
Pfu, ce mult am scris.
@Stefan Murgeanu: și dacă ai o problemă de rezolvat dar informațiile necesare nu-ți sunt furnizate la timp?
Sau dacă neconcediatul șef îți cere un raport în 3 ore și 2 dintre ele tot el te ține într-o ședință pe alt subiect?
Sau dacă trebuie să ajungi la o întâlnire și nimerești într-un ambuteiaj nefericit?
Asta nu-i tot hoție de timp?
@waven pe scurt: nu ;)
pe larg: e prea mult de explicat :)
Buna!
Timpul.. eterna problema a oamenilor, o problema care da atatea batai de cap, stress si neliniste.
Eu, la 18 ani, pot spune ca timpul nu este chiar cel mai bun prieten al meu.. ‘Programul’ meu incepe la 7 dimineata si continua teoretic pana la 2 la pranz.. Doar teoretic. Caci a fi in clasa a XII-a in zilele noastre nu este nici pe departe usor. Teme, pregatire, BAC, stress, drumuri peste drumuri, o iesire nevinovata la cumparaturi.. Si PUF a trecut ziua.. De unde plimbari prelungite, de unde navigare intensa pe Facebook mai mult de 5 minute, de unde somnul de frumusete de la pranz care imi lipseste cu desavarsire.. Toate acestea sunt practic imposibile. Timpul mi-e dusman si stim amandoi asta.. Este o lupta continua, apriga, in care eu mereu pierd.
Poate si perfectionismul meu exagerat imi ‘mananca’ timpul, insa prefer o treaba foarte buna, de 3 ore, decat una de mantuiala de 15 minute.
Inca nu am depistat ‘buba’ mea in organizarea timpului, dar poate aceasta carte, ‘Cum să câștigăm timp’ ma va lumina!
Acum doua lucruri imi mai doresc.. Sa castig cartea si sa am TIMP sa o citesc! :D
Glumesc. O sa-mi fac TIMP sa o citesc, deoarece am mare nevoie de un ajutor..
O seara placuta!
@Stefan Murgeanu: clar n-am avea suficient timp să dezbatem problema :)