După ce primele 3 învățări împreună, ca să le zic așa, au avut oareșcare succes (aici, aici și aici), am zis să trecem un pic și pe zona financiară. Căci și noi, viețuitorii din 2.0, ne lovim de astfel de chestiuni. Așa că vă propun spre discuție un subiect oarecum delicat, acela al relațiilor contractuale dintre părți, una din părții fiind noi, bloggerii, desigur.
Am anunțat în urmă cu câteva zile că în 2012 nu voi mai accepta colaborări de nici un fel care presupun termene de plată mai lungi de 60 de zile. Iar reacțiile au fost de două feluri: cei care ziceau ”oooo, dar ce lung e termenul acesta de plată…” și cei care ziceau ”00000, dar ce optimist ești…”. Motiv pentru care am decis să vă provoc la o discuție.
Se dau următoarele:
– ai firmă sau PFA (sau orice altă entitate care emite facturi)
– te-ai lovit de mai multe ori de întârzieri de plată și de câteva luni
– ai decis să nu mai semnezi contracte care să stipuleze un termen de plată mai mare de X de zile (aici voi știți ce vi se potrivește)
Se cere:
– ce le spui celor care spun că termenul e prea lung sau prea scurt?
– ai mușchiul necesar să renunți la niște contracte importante numai pentru că respectivii clienți nu acceptă noua ta condiție legată de termenul de plată?
– te ții de această decizie indiferent de modul în care îți afectează businessul (adică dacă e principiu, nu îl negociezi)?
Ia să vă văd…
16 thoughts on “Hai să învățăm 2.0 împreună. Astăzi despre facturi”
In cazul meu e simplu.Daca e primul voi accepta indiferent de termenul de plata.Nu de alta, dar poate imi va dauna pe viitor.Dupa mai multe, ma voi gandi mai bine daca voi mai accepta sau nu
La un termen de plata mai mare de 60 de zile incepem sa ne transformam in banci de creditare nu in beneficiari si prestatori. Si nu, nu accept un termen mai mare, si asa 60 de zile mi se pare destul de mare in conditiile in care facturile de intretinere, chirie, curent, leasing etc. vin lunar si nu de 4-5 ori pe an.
Pai depinde mult de situatie. Daca traiesti numai din blogging si 90% din clientii tai au temen mai mare de X, atunci mai negociezi. Nu poti sa renunti la cea mai mare parte din contracte. In schimb, daca lucrezi deja cu cateva agentii care platesc in termen rezolnabil si crezi ca te poti lipsi (macar un timp) de contractele celorlalti, te tii de promisiune.
Trebuie sa pui piciorul in prag la un moment dat. Doar ca „momentul” ala depinde de atat de multi factori incat raspunsul la intrebare nu poate fi decat: „depinde”.
Depinde şi de sumă. Dacă ai firmă plătitoare de TVA (cazul meu) emit factura cu TVA cu tot. Până se trezesc domnii, eu trebuie să plătesc TVA-ul la stat, că aşa ne-a recomandat şi Iisus. [dă-i Cezarului ce-i al Cezarului]
Avand in vedere ca in offline termenele sunt ceva de genul „banul inainte” sau cel mai tarziu la sfarsitul lunii cu un instrument de plata (de preferat cec, dar se accepta si bilet la ordin avalizat de administratorul firmei) cred ca un termen de plata intre 15 si 30 de zile este rezonabil. Cine nu se poate incadra e evident ca vrea sa faca ce zice vorba aia veche: „ar f**e si n-ar plati”.
Problema emitentului de factura este ca din momentul emiterii datoreaza TVA-ul la stat (daca e platitor de TVA). Daca nu-l plateste in luna aferenta emiterii facturii ajunge sa adune si penalizari, care sunt mai mari in cazul darilor neplatite catre stat decat in cazul sumelor neincasate de la clienti.
Practic devine mai rentabil sa te „imprumuti” astfel de la furnizor, decat sa o faci de la banca… Deci: cine nu poate sa dea banii pe serviciul prestat in 30 de zile (fie 45 daca e vorba de sume mai mari) de la data facturarii, de fapt nu are bani. Iar de creditat nu mai e nimeni dispus pentru ca o face pe lichiditatea lui.
cumva nu prea are importanta daca munca pe care o prestezi are legatura sau nu cu 2.0
adica, eu am firma din 2006, si cel care nu imi plateste la timp, il atentionez… atentionarea se face pe maxim 3 facturi (sa ne intelegem, pana nu imi plateste o factura, nu ii emit factura cu nr 2), daca dupa 3 facturi, nu isi schimba meteahna il iau la o discutie… daca nu ne intelegem ii dau contacte de la concurenta.
sincer, am luat-o in freza cu o firma care pe langa ca nu mi-o platit, mi-o luat si marfa (printre altele am o firma de acvari) si am avut de plata si la stat… eeei, asta e, toate au un inceput.
Discutia despre facturi este cel putin interesanta
Tocmai de aceea trebuie sa plecam de la obiectiv.
Ce iti doresti? Sa iti pastrezi acel client pentru proiecte viitoare sau vrei sa pui punct.
Unele facturi iti pot omori business-ul daca vin prea tarziu si nu esti acoperit de un contract bun.
Eu propun ca metoda de a exista si de a iti creste business-ul: selectivitatea. Cu unii poti fi foarte taios pentru ca iti permiti sa ii pierzi, iar cu altii poti sa ii ajuti sa gaseasca solutii pentru plata facturii(plata in rate etc).
Ce conteaza inca de la inceput este entitatea/persoana cu care incepi business-ul. Depinde de ce speta este. Nu tot ce este frumos pe dinafara este la fel si pe dinauntru, deci mare grija la selectarea clientilor.
Nu mi se pare foarte deontologic sa zici „Gata, eu nu mai lucrez cu termene de plata mai mari de X zile”. Termenul de plata depinde de mai multi factori, cum ar fi:
1. Valoarea contractului. Daca prinzi un contract cu o valoare foarte mare, iti permiti sa lasi clientului un termen mai mare decat cel „de lista”
2. Client care ia des. Chiar daca nu este un client care cumpara de o valoare foarte mare, poate fi un client care cumpara des si in cantitati mai mici. Un termen de plata mai extins iti poate consolida relatia cu el, un fel de fidelizare.
3. Vrei un avantaj competitional. Poate or fi alte companii sau in cazul asta, alti bloggeri care vor sa se ia la tranta cu Chinezu, dar nu dispun de toate atuurile lui Chinezu. In cazul asta, un termen la plata mai mare ca a lui Chinezu poate fi un avantaj.
Ma rog, sunt si dezavantaje. Tre sa ai un captial pe care sa-l rulezi, un termen prea mare la plata iti poate bloca fluxul de numerar, in cazul unor clienti mici sau care cumpara rar nu se justifica, dar asta este frumos la economie, te joci cu lucrurile astea in functie de situatie. Regulile stricte si absolute nu cred ca sunt sanatoase…
Ciudat, dar noi, care suntem institutie bugetara :) platim pe loc (!) artistilor colaboratori sau o data pe luna atuci cand e evorba de actorii coalboratori din spectacole. Sa fie din cauza ca si noi la randul nostru pretindem plata la timp? (Avem si martori: persoane cunoscute :) in 2.0; specificam: artisti, asta ca nu cumva sa inteleaga cineva altceva! )
Era pe vremuri o vorba, spusa prima data de actrita si cantareata Anda Calugareanu – Dumnezeu s-o odihneasca! un talent rar, prea devreme plecat dintre noi ! – vorba preluata de artistii care aveau contracte pe vremea aia, cea dinainte de ’89:
„Banii pe loc, ca la curve!”
Poate suna ciudat, dar ni se pare fair :)
Sa punem si noi un ternen de max. 60 de zile, in loc de cel de 5 zile pe care il avem aprobat in contractele tip de catre consiierul juridic? :))
Buna Cristi,
Mie mi se pare mai mult decat decent.
Zi super
Recomand asta de la Laurentiu.
Si multe altele de la el de pe blog.
http://training-vanzari.ro/2009/04/educarea-clientului/
Vi s-a intamplat sa fiti „teputi” de catre anumiti clienti?
Ma refer la tepe adevarate, ca cea expusa de Dan Ciulea, de ex…
Intreb pentru ca observ in comentarii o atitudine de om „fript cu ciorba” care sufla si in iaurt.
Eu aș renunța la contractele care prevăd termene de plată de peste x zile. De azi și până la termenul scadent, am nevoie de bani, ca oricine și nu vreau să stau să fac tot felul de jonglerii pentru că eu livrez la Paște și primesc banii de Crăciun.
Nu chiar la subiect – dar este important ca acel termen de plata stabilit, (că e x sau y) să fie respectat.
Altfel, poţi pune şi 100 de zile si daca-ti plateste la 130 sau peste 2 ani, mai contează?
Şi da contează şi suma. Mi se pare incredibil ca pentru sume mici (discutabil zic, dar zic sub 200 RON) sa ai termene de plata la 60 de zile si nici atunci sa nu ii incasezi.
am vrut sa zic 2000 :)
eu am cam 30 de zile la contractele mele, si penalizari mari pentru fiecare zi de intarziere. pana la urma e un angajament pe care ni’l facem amandoi, si beneficiar si prestator. daca eu mi’l respect mi se pare normal sa’l repecte si celalalt, ca doar n’a semnat cu pistolul la tampla :)