Revoluționarii din ultimele decenii ale secolului XX aveau o vorbă: ”să ocupăm și televiziunea publică neapărat, că altfel degeaba ne revoluționăm”. Căci ei știau că o simplă cameră conectată la satelit poate ajunge la milioane de oameni, care pot fi influențați și convinși de justețea revoluției. Nu știu unde am citit că toate revoluțiile care au eșuat în încercarea de a cuceri sediul televiziunii naționale nu prea au reușit până la capăt. Nici nu mai contează dacă așa este sau nu, căci e de ajuns să concluzionăm și să zicem că televiziunea pentru secolul XX a fost, în materie de guvernământ (deci, în contrapondere, și pentru anti-guvernământ) a fost extrem de importantă. Este și acum, nu că s-ar fi schimbat ceva. Și totuși…

Acele revoluții pe twitter pe care le-am văzut în ultimii doi ani ne-au surprins pe toți. Și pe noi, cei care prestăm consecvent în social media, dar mai ales pe cei cărora le putem spune, ca termen generic, autorități. Care s-au trezit că nu mai este de ajuns să îți păzești televiziunea națională de frontul rece revoluționar și că treburile s-au complicat un pic. Un pic mai mult. Și dacă primele lor tentative de a bloca social media au fost de genul ”dă și tu o găleată de apă pe ele, poate se sting”, mai nou am văzut încercări coagulate (nu am găsit alt cuvânt, mă scuzați) de a pune piciorul în pragul 2.0. Dar nu doar pentru a nu mai lăsa informații despre revoluțiile alea clasice să plece din locurile fierbinți, ci să blocheze încă din fașă (un alt cuvânt slabist, dar așa mi-a venit) orice posibile învăltoșeri ale 2.0-ului.

Recent în SUA senatorul Joseph Lieberman a cerut twitter să blocheze conturile care au conținut pro-taliban. Iar în Israel există organizații care amenință twitter cu dusul prin tribunale dacă nu blochează conturile simpatizanților Hezbollah. Până acum twitter a respins astfel de solicitări radicale, deși anul trecut a oferit informații autorităților americane despre conturile implicate în difuzarea informațiilor WikiLeakes sau cele legate de activități de hacking, dar numai după ce a informat conturile respectivă că va oferi aceste info autorităților. Dar presiunea asupra twitter și asupra altor rețele sociale va crește simțitor în perioada următoare. Pentru simplul (și, totuși, atât de masivul) motiv că social media nu numai că nu mai pot fi ignorate, dar încep să devină periculoase pentru ceea ce guvernele s-au obișnuit să numească ordinea de fapt.

Faptul că în Belarus guvernul a decis ca de astăzi accesul la mai multe siteuri străine să fie interzis și accesarea lor ilegală nu ne miră prea tare. Căci în Belarus vorbim de o dictatură desuetă și ridicolă. Dar putem înțelege din asta că nici măcar țările în care guvernământul face ce vrea mușchiul lui nu reușesc să scape de ”febra” social media, care amenință să molipsească populația care, altfel, nu ar avea cum să conteste puterea autorităților.

Vom vedea de acum înainte tot mai multe încercări de reglementare a funcționării social media. Venite din partea autorităților. Toate structurate pe ideea de control al informației. Un subiect delicat, care va stârni multe dispute. Și din care vom avea mult de învățat în special în ceea ce privește modul în care autoritățile înțeleg să relaționeze cu populația 2.0 (dacă îmi permiteți să spun așa). Pentru că din ce în ce mai mult noțiunea de power to the people își capătă noi și noi înțelesuri. Care contestă autoritatea națională și ordinea internațională cu care ne-am și s-au obișnuit. Iar lupta dintre cele două părți va fi una de o importanță extraordinară pentru ce se va întâmpla în continuare. Va fi o bătălie surdă, dar dură, care va lăsa răni de durată și asupra social media, dar mai ales asupra guvernelor.

Cine va câștiga? Îmi place să cred că noi toți. Să sperăm doar că vom fi destui care să ne bucurăm de această victorie. Într-o nouă ordine internațională (și) 2.0…