04.12.2016

La ei și la noi. Perspectivă oarecum rugbistică

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Alex, cel care scrie guest postul de mai jos, a venit de câteva ori la meciurile de rugby, ocazie cu care s-a familiarizat cât de cât cu jocul. Și i-a intrat atât de bine feelingul ăsta în cap :D, încât atunci când a fost la Londra s-a trezit că face o comparație între ce se întâmplă acolo și ce se întâmplă la noi. Așa că l-am rugat să scrie ce vedeți mai jos. Din perspectiva observatorului oarecum neutru, ca să zic așa, care spune ce vede și nu are nu știu ce info masiv despre starea acestui sport din cele două națiuni. Iar ce a văzut, vă dați seama că ne lovește corespunzător…

S-a intamplat ca am ajuns in Londra, din motive de intalnit cu mai multi oameni din diferite tari. Ca atare, omologii britanici, englezi, sau poate chiar londonezi, au facut rost de o cazare incomensurabil de ieftina, dar care presupunea sa dormim toti intr-o camera. Aceasta era localizata intr-o tabara, unde am observat ca ajungeau, de obicei, grupuri de tineri de liceu sau scoala generala.

Ei, treaba este ca aceasta tabara se afla, normal altminteri, langa un colegiu de-al lor. Care colegiu, cum e si normal, avea foarte mult teren pe langa, amenajat in mare parte pentru… sport. Nici n-am stat sa numar cate perechi de porti de rugby am vazut. Erau si cateva de fotbal, dar mai incolo, mai in inima giganticei suprafete destinata acestor terenuri.

Exact in dimineata cand am parasit Marea Britanie, trecand pe langa terenurile de rugby ca de obicei, am vazut si cateva echipe de tineri rugbysti si antrenorii lor (vreo doua-trei feluri diferite de echipamente tot am numarat) si cum alergau, ascultau instructiuni, in general faceau ceva. Tare m-am distrat cand am zarit si un copil care era, cel mai probabil, de provenienta indiana sau pakistaneza, fizic mai firav ca ceilalti dar care parea sa reziste la solicitari psihice mult mai usor. Alerga impacat cu ideea, in timp ce colegii lui mai solizi pareau mult mai afectati de dificultate.

Si ma gandeam, bai ce chestie. Nu stiu de cate ori am vazut eu copii punand de un echivalent de miuta rugbystica, in Romania. Nu ma pricep eu exceptional nici la invatamant, nici la rugby in sine, da’ mi se pare simplu. Orice scoala sau liceu am vazut, toate aveau teren multimodal de handbal si fotbal, cu portile dimensionate ca pentru handbal. Insa, pe jos era asfalt, nicidecum iarba ca pentru fotbal, dar nici dusumea ca pentru handbal.

Portile de rugby de pe terenurile menite juniorilor erau mai scurte decat cele pentru seniori. Poate erau si putin mai inguste, dar oricum pareau similar de late ca si cele de handbal. Deci mare lucru in a face porti tri-modale, handbal, fotbal, rugby, n-ar fi.

Dar la rugby trebuie sa fii pregatit sa cazi, nenicule. Si la fotbal, dealtfel, iar din aceste puncte de vedere, asfaltul nu e o idee buna. Poate materialul ala elastic ce se pune pe jos in locurile de joaca pentru copii, poate terenuri separate, dar oricum ar fi, un alt raspuns care sa ofere o scuza pentru care nu avem si noi terenuri de rugby, nu gasesc.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

E mult sau e puțin că 55,78% dintre români cred în Moș Crăciun?

Cine îmi ”traduce” de ce e așa de bun Galaxy Nexus?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *