În postul anterior, mă mândream că am corespondeți faini pentru acest blog minunat, care este chinezu.eu :D Ei bine, ce vedeți mai jos, text excelent scris de Carmen, veți înțelege, încă o dată, dacă mai era cazul, de ce zic asta :) Și eu îți mulțumesc, Carmen, că ești așa cum ești, într-o lume care ne vrea mereu și mereu altfel :)
“Sufletul nu este o guma de mestecat: nu se intinde, nu se mesteca si nu se da din gura in gura”
De cateva saptamani ma tot gandesc ca imi lipseste ceva.
Am avut parte de o vara frumoasa, de mare, soare, distractie, prieteni…hmm oare ce sa fie?
Si suna telefonul: “Am o invitatie la teatru! Te stiu “spectator profesionist” :), mare iubitoare de teatru, nu stiu daca ai vazut aceasta piesa, dar mi-ar face placere sa accepti aceasta invitatie”.
Nu am multi prieteni. Am putini, dar buni, care imi cunosc pasiunile si imi respecta iubirile. Si una din marile mele iubiri este teatrul.
“Ce ne spunem cand nu ne vorbim” , un spectacol scris si regizat de Chris Simion s-a jucat aseara cu sala arhiplina La Muse pe Lipscani, in cadrul UNDERCLOUD, Festivalul de teatru independent de orice.
“Festivalul e inspirat din viata oamenilor de azi si ii inspira pe oamenii de azi. Fara decor impopotonat si fara brizbrizuri inutile. Zice direct ce crede. E lipsit de pretentii “de eticheta”. Le vorbeste oamenilor pe limba lor, direct catre minte si suflet. E uman, fara artificii, fara recuzita excesiva. Emotia este transmisa de oamenii care il fac si te convinge sa te simti ACOLO, implicat. “ (sursa www.daya.ro)
Pe Chris o cunosc de cativa ani buni si i-am admirat intotdeauna putere de munca si perseverenta cu care an de an a pus in scena spectacole din ce in ce mai indraznete, pline de frumos, jucate intotdeauna cu sala plina si aplaudate de toti cei care au inteles-o sau nu, dar care s-au alaturat “nebuniei” sale de a (ne) demonstra ( cu succes) ca teatru, bine facut, nu are nevoie intotdeauna de o scena clasica, ci poate fi jucat oriunde, chiar si in spatii neconventionale.
“Ce ne spunem cand nu ne vorbim” este un spectacol extrem de actual, care ne “povesteste” cu umor pe noi toti, in diferite momente ale vietii noastre de cuplu, bazat pe cartea cu acelasi titlu.
“O poveste despre nesfarsitul conflict dintre ratiune si inima…6 tablouri despre 6 variante de a insela in cuplu…” (sursa www.daya.ro )
De ce mintim? De ce inselam? De ce parasim? De ce mai stam atunci cand povestea noastra scartie? De ce nu spunem adevarul?
Pentru toate doamnele si domnisoarele care tocmai au trecut printr-o “sifonare” de ordin sentimental, va rog sa luati aminte: “nu merita nici un bou sa plangi pentru el, ca nu e singurul”… :)
Mai tii minte, Cristi cand imi spuneai acelasi lucru acum un an de zile? :))…
Si pentru domnii trecuti printr-o experienta similara, Cristi Iacob are 2 replici memorabile:
“Daca femeia pe care o iubesti te inseala si tu vrei sa te arunci de la balcon, aminteste-ti boule, ca ai coarne, nu aripi” J
“Definitia fidelitatii: unii barbati isi iubesc atat de mult sotiile, incat pentru a nu le uza, le folosesc pe ale altora” ….asta a fost cam dura, dar… uneori adevarata.
Din distributie au facut parte Cristi Iacob, Ilinca Goia, Vitalie Bichir, Gabriela Iacob si Alina Teianu care au fost minunati, calzi, au interactionat cu publicul si ne-au facut pe toti pe rand sa ne miram, sa radem, sa ne intrebam, alaturi de ei “De ce trebuie sa existe pauza intre bataile inimii? Pentru ca tre’ sa vina cineva odata sa o umple. “
“Depinde de fiecare la ce şi cum se raporteaza. Suntem raspunzatori pe cont propriu pentru opţiunile noastre. Dacă ne raportam la “acum”, totul e ruleta ruseasca. Traim la foc automat. Daca ne raportăm la moarte, ar trebui să fim capabili de efort, sa ne recompunem permanent, sa iertam, sa ne depasim, sa daruim, sa nu mai cautam vina in celalalt, sa nu mai vedem doar greseala celuilalt, ci sa începem cu propria noastra micime si slabiciune. Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste.Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos.” Chris Simion.
(sursa)
Mi-a facut placere ca ti-am acceptat invitatia la teatru pentru care iti multumesc frumos, Cristi si, asa cum spune un personaj din aceasta piesa: “Chiar putem vedea soarele, dar nu cu capul in nisip”.
Cu drag,
Carmen
www.traiescfrumos.ro
5 thoughts on “Chiar putem vedea soarele, dar nu cu capul în nisip”
Ce frumos :D
Foarte frumos scris!, poate fi considerata o invitatie la teatru, cel putin mie mi-a deschis apetitul atunci cand am citit articolul :)
Doua puncte ics. Foarte frumos!
Foarte tare spectacolul. Dar si mai tare cartea CE NE SPUNEM CAND NU NE VORBIM. Spectacolul are multe glumitze, e mai superficial, uneori Cristi Iacob sare masura si pierde din emotia aceea rara de care astazi avem nevoie. Per total e tare. E un spectacol bun. Dar recomand first romanul. Il gasiti ( daca nu s-a epuizat) la Carturesti.
Pingback: Ce ne spunem cand nu ne vorbim | aBlogToDiffer's Blog