07.12.2016

Un minim gest de respect pentru lucrurile noastre mărunte

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Discutam aseară pe facebook despre faza că am renunțat (sau, mă rog, încerc pentru 3 zile) la ochelari. Și la un moment dat cineva a început cu amintiri despre… ochelari :)) Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la câte amintiri avem fără să ne dăm seama, de fapt, despre lucruri mărunte, dar care contează teribil în viața noastră.

Așa și cu ochelarii. Pentru cei care i-au purtat, chiar dacă pentru pe perioadă scurtă, ochelarii făceau parte din ceea ce erau ei. Pentru unii încă mai înseamnă element de brand, dacă vreți. Și o să însemne toată viața :)

Și deși pare oarecum penibil să vă provoc să ziceți în comentarii amintirile voastre cu/despre ochelari, io zic că e ceva absolut normal să zicem ceva și despre lucrurile mărunte, dar care ne fac să fim ceea ce suntem :)

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Sorin Drache: Un articol pe blog poate face atâta rau…

Vă rog să îmi spuneți și voi cât de important e micul dejun

Un comentariu

  1. miercuri, 24 august 2011, 14:29

    Cand monitoarele nu erau atat de performate si safe ca acum, mi-am facut ochelari de protectie. Lentile tratate, dar fara focalizare, nu era cazul. Aveam un etui pentru ei, dar de multe ori, fiind fara + sau – , deci neschimbandu-ti in vreun fel perceptia cu sau fara ei, ii uitam pe nas.
    Intr-o zi, probabil de la prea multe denivelari de pe strada, chiar in etui fiind, s-au cam zdruncinat si una dintre lentile a cazut. In etui, normal. Ei bine, cand mi i-am pus, n-am realizat lipsa. Am inceput sa lucrez, am stat de vorba cu oameni… totul ca si cum i-as fi avut intacti.
    Si nu cred ca sesizam asta daca nu se facea curent si ochiul neprotejat n-ar fi inceput sa lacrimeze. I-am dat jos sa ma sterg si, instinctiv, am vrut sa-i curat si pe ei.
    Iti dai seama ce senzatie am avut cand, in locul lentilei care sa-i opuna rezistenta, servetelul s-a dus pana in partea cealalalta, trecand ca un cutin incins prin unt… prin rama fara lentila.
    Am stat tot restul zilei apasat de gandul ca au ras de mine toti cei cu care m-am intalnit pana atunci.
    I-am reparat si de atunci i-am sters intotdeauna inainte sa-i mai pun la ochi!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *