Vă ascundeți sub ”a fost o glumă, măh”, ”nu mai înțelegi ironia sau ce?”, ”dar rămânem prieteni, da?”, când, de fapt, vă bucurați că ceva rău i se întâmplă altcuiva. Sau rânjiți satisfăcuți când cineva zice ceva nasol de altcineva, căci, firește, voi nu sunteți în stare să o faceți. Vă considerați tare buni la suflet, dar vă acordați cu maximă lejeritate dreptul de a călca în sufletul altcuiva. Lăcrimați când vedeți că și alții scapă lacrimi, dar vi le ștergeți repede pentru a spune cuiva, oricui, ”ai văzut cum a plâns fraierul ăla?”. Râdeți cu alții, dar nu pentru voi, ci pentru ei și cu speranța dogoritoare că va veni vremea, trebuie să vină, când veți râde de ei. Și nu vedeți că, încet, încet, nimeni nu mai râde cu voi. Pentru că, unul câte unul, fiecare a fost, la un moment dat, acel ”celălalt” la necazul căruia voi v-ați bucurat.
Sunteți niște prefăcuți. De care mi-e silă. Și milă. Dar rămânem prieteni, da?
12 thoughts on “Moment de silă și de milă 2.0”
asta a fost pentru @arhi ?
arhi??? ce treaba are? :)) for the record, arhi e unul din extrem de putinii oameni pe care i-am cunoscut si care iti spune lucrurile direct, nu pe dupa sura
nu o fi el cel mai simpatic din blogosfera, dar macar ai cu cine povesti in 2 minute cand o freci cu altii in 17 ore :D
poate la voi in bucale mah, ca la noi in Ardeal nu se intampla d’astea … ii drept ca ne mai trezim cu un cutit in soate, si ii drept ca se aud chicoteli … da la noi in ardeal numa pretini is … unu si unu … si ramanem pretini … da?
Acum serios, cine te’o suparat? Ca amu’ vorbesc cu Gore si vin sa purtam o discutie!
acest text ar trebui preluat in dex ca o definitie extinsa a pupincurismului
Why so serious
si acum imi curge o lacrima :'(
Nu cred ca ti-am mai lasat vreun comment pana acum si probabil, daca n-ar fi fost faza de ieri de pe twitter, nici astazi nu s-ar fi intamplat. Cum probabil o sa ajunga la moderare, poti sa-l stergi, publici sau orice altceva crezi tu de cuviinta.
Nu-i atat de legat de contextul de mai sus, dar nici nu trolez. E vorba de cum percepeti (unii dintre voi, de acolo de sus… de la litera A) o remarca lipsita de orice ironie (a mea, in cazul asta). Uite si explicatia pentru faza de ieri (posibil sa nu-ti aduci aminte, era un tweet de-al meu: „@chinezu No offense, cred ca suna mai bine : „Sa ne ridicam si sa…”.”, raspuns la ce ai zis tu :”sa ne ridicam in picioare si sa inclinam capul plini de respect… „.)
In copilarie, un nevazator m-a intrebat de un bloc de la mine din cartier. I-am raspuns, mi-am dat seama ca e orb – avea baston – si cumva, cred ca s-a ghidat dupa zgomotul pasilor mei, am ajuns la 10 metri de acel bloc. Nu stiu de, odata ajuns acolo, m-am simtit jenat sa fiu vazut impreuna cu acel om (in apropiere era si blocul meu, erau copiii cu care ma jucam) si i-am spus:
„Uitati, acolo e blocul despre care m-ati intrebat!” si am dat sa plec. Stii ce mi-a raspuns?
„Nu, din pacate sunt orb… nu pot sa vad ce mi-ai aratat”.
La asta m-am gandit prima data cand ti-am vazut tweet-ul si am citit articolul despre sportivul fara un picior, dar finalist CM la kayak. Cum facem asocierile de cuvinte vis-a-vis de lucrurile delicate, de oameni cu probleme.
O simpla corectie nu e o bata data in cap…
e ok ce zici tu
dar pe mine ma contrariaza teribil ca tu ai ales sa faci corecturi semantice pe ceva ce transmitea un mesaj de suflet
atentia asta la forma in dauna fondului ma deprima mereu…
Ești prea sensibil… Sau noi prea reci?
De asta zic eu ca cele mai bune si trainice relatii sunt cele in care:
a) fiecare are un interes de pe spatele celuilalt
b) il ai pe celalalt cu ceva la mana, atat de murdar, incat nu va indrazni vreodata sa zica ceva de rau de tine pentru ca ar sti ca l-ai distruge instant.
In rest… e can-can.
P.S.: ma doare capul cam tare. Sa fie de la tigari sau de la Coca-Cola?
Si Cristi si Cosmin au dreptate in felul lor. Povestea cu corectarea ma dispera si pe mine, mai ales atunci cand ti-e clar ce-am vrut sa spun. Daca greselile de forma, distorsioneaza fondul, da, poti sa ma taxezi.
Pe de alta parte, pe Cosmin il percep ca pe un om ok, il citesc si nu mi-a lasat niciodata impresia ca ar fi vreun „grammar checker nazi”.
Cred ca a fost o scapare, o nepotrivire de stari sufletesti si momente.
Uite deasta imi placi mai :) mai, chinezule