06.12.2016

Cine mai scrie poezie? Că de citit mi-e groază să întreb…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Am primit un mail de la organizatorii acestui concurs de poezie. Pe care vi-l aduc în atenție, deși, zău, chiar nu știu dacă se mai scrie poezie. Adică, mă rog, sigur se scrie, dar mai este cine să o citească?

Eu recunosc cu umilință: nu am mai citit niște versuri de ani buni de zile. De ce? E o întrebare pe care mi-o adresez de ceva vreme încoace. Și cel mai simplu răspuns e și cel mai cretin: nu mai am timp. Nu există așa ceva, dacă vrei îți faci timp. Motivul e mai urât decât îmi place să recunosc, cred… De aceea nici nu îl zic. Și prefer să mai stau un pic să mă gândesc…

De aceea, căci mă simt cumva stingher, apreciez cum se cuvine astfel de inițiative precum acest concurs. Și sper să iasă bine, dacă nu foarte bine :D

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Mai citește lumea mystery and thriller?

Vă mai uitați la filme istorice?

9 comentarii

  1. joi, 14 iulie 2011, 08:28

    Salut!

    Ai să rămîi surprins! Poezie se scrie şi chiar se citeşte. Diferenţa dintre cititorii de proză şi poezie şi cititorii de alt fel de texte constă în faptul că primii sînt mai discreţi, nu se afişează prea des în comentarii şi dezbateri.

    La începutul anului am organizat un concurs unde concurenţii m-au surprins maxim, pînă la sfîrşitul concursului deveniseră prieteni, erau foarte creativi şi, lucru deloc de neglijat, premiul pus în joc chiar nu a mai contat. A fost o nebunie totală. (Uite despre ce este vorba – http://www.pionezadintrefese.ro/concurs-leacuri-babesti-pentru-urticarie-mentala/)

    Unul dintre cei care scriu pe blogul meu, Cristian Oprea, scrie poezie, îţi recomand să-l citeşti frecvent!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. joi, 14 iulie 2011, 08:47

    Cristi, văd că acest concurs este și pentru proză scurtă!
    Dar ca să-ți răspund la întrebare, poezie se scrie multă, se scrie și foarte bună spre genială, se și citește, se și ascultă (am fost cu mai mulți scriitori la un liceu, s-a citit mai mult poezie, copiii erau foarte atenți și receptivi), sunt festivaluri de poezie, recitaluri, chiar și un maraton de poezie. Dar, sigur, se citește mai puțin ca înainte.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. joi, 14 iulie 2011, 09:13

    uite ma si pe mine cu cate ceva:oana roventa-micu http://www.poezie.ro/index.php/author/0015056/index.html , daca tot vrei sa citesti :DDD

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. sâmbătă, 16 iulie 2011, 20:46

    Se scrie, inca foarte multa, insa calitatea lor depinde… Totusi, nu pot sa judec eu asta. De citit, sunt sigur ca se face si asta.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. duminică, 17 iulie 2011, 08:46

    Mersi pentru postare! După cum a observat şi Lucia Verona, concursul este atât de poezie cât şi de proză scurtă de ficţiune. Ba mai mult, avem şi o secţiune în limba aromână! Şi premii!
    Şi pot să vă spun că sunt destui cei care scriu şi care doresc să participe.
    Mersi încă o dată!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. marți, 13 septembrie 2011, 10:02

    Am citit de curand pe un blog despre „durata de viata” a unui link… Uite ca asta are o durata mai mare
    Cred ca de citit poezie, citeste in special cine o scrie… deci tot poetii/ scriitorii.
    Si, nu stiu daca se pune, dar cand asculti Cohen, Brel sau …Andries, se poate chema ca asculti poezie :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. vineri, 24 februarie 2012, 11:29

    […] moment cel putin) sa debordeze de poezie (nici la propriu, nici la figurat). Imi aduceam aminte de o intrebare a lui Cristi legata de subiect care nu facuse cine stie ce valuri, cum ar face de exemplu un concurs cu iPhone […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. joi, 12 aprilie 2012, 06:38

    Nu stiu de unde pesimismul asta in ce priveste literatura si nu numai. Sa fie de vina capitalismul cu al sau postmodernism in care se vorbeste de criza in arta, unde se distrug valorile si se inlocuieste totul cu dorinta de putere si bani? Poezie s-a scris dintodeauna si se va scrie atata timp cat omul o sa simta (tocmai aicea e spilul, in drumul spre globalizare omul nu trebuie sa mai simta). Indiferent ca se va scrie o poezie clasica, traditionalista sau moderna… Curentele cum s-a vazut nu vin in continuarea unora la altele ci evolueaza singure. Exista o traditie clasica, o traditie romantica etc.. Fiecare generatie redescopera anumite curente si le adaugeste. Ma rog, sa nu o dau in diverse. Cum spuneam, ma revolta acest pesimism in ce proveste artele. Singura cauza viabila o vad in superficialitatea oamenilor.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. duminică, 5 august 2012, 14:57

    GLASUL STRABUN

    Astăzi, istoria ne-n vaţă că-n luptă au căzut eroi,
    Că s-au jerfit cu demnitate de-atuncea pentru noi.
    Şi azi se mai aude glasul copiilor îndureraţi
    Ca un ecou, a lor mâhnire, răsună prin Carpaţi.

    Dar nu degeaba plânge marea în valul de durere,
    Că au murit eroi se ştie şi cerul tot mai cere.
    Şi cer strămoşii onoarea lor, strivită azi de noi.
    O cer prin ordin sacerdot s-o aducem înapoi.

    Vuieşte vie conştiinţa, a unui neam viteaz,
    Că nu a dispărut credinţa de a-l cinsti pe dreptul cneaz.
    N-a dispărut nici simţământul de dragoste de ţară,
    Când unii ne şoptesc adesea că pâinea-i prea amară.

    Un foşnet că de taină în codrii se adună,
    Când picură pământul o lacrimă bătrână
    A celui ultim dac, ce ţara şi-a aflat,
    Strivită sub călcâiul străinului bogat.

    -Priviţi voi, oameni drepţi, pământul iar ne ceartă!
    Că am lăsat duşmanul, un neam ca să-l despartă.
    Că am uitat ce-i bine, iar răul cere slavă,
    Şi zilnic ne îmbie cu-o cupă de otravă.

    Vă place să fiţi mândrii, iar asta nu e rău…
    -Dar ce faci cu mândria când uiţi de Dumnezeu?
    Când uiţi să-ţi iubeşti ţara şi neamul strămoşesc
    Şi loveşti braţul celui, ce ţara l-a ales.

    Voi cereţi în tăcere, nevoile de-o viaţă.
    Ei cer doar viaţa voastră, lipsită de speranţă
    Desi-s puţin la număr puterea lor e mare,
    Şi va urzeşte ura din munte pân’ la mare.

    Vă spun că tara-i goală şi fără de stăpân,
    Că cel ce va conduce e rece şi străin.
    Că nici nu-i domnul vostru deşi voi l-aţi ales,
    Şi ca-n tăcerea fricii de mult s-a recules.

    Dar voi, staţi şi vegheaţi şi nu lăsaţi să cadă
    Asupra voastră norul tenebrelor de pradă.
    Şi cântăriţi dreptatea cu faţa către soare
    Ca raza-i de lumină pe mâini să vă coboare.

    Căci ce lucrare a minţii se poate fără mâini?
    Ele zidesc si monştrii şi mândrii serafimi.
    Voi nu primiţi nici ura, nici pizma înapoi
    Să-şi modeleze chipul duşmanului prin voi.

    Nu judecaţi stăpânul că este om de rând,
    Nu fiţi precum călăul tăcut, rece şi surd.
    La ordinul de clopot ce bate în amurg
    Fără să-nţeleagă de ce şi zeii plâng.

    Şi câte şi mai câte, cuvinte-n şir răsună,
    La cei, puţin la număr, ce gloata o adună.
    Ca să înalţe ziduri din minţi neînţelese
    Vestind că n-aveţi tara de care să vă pese.

    Nu ascultaţi chemarea de luptă, contra voastră,
    Ea nu v-aduce pacea, ci suflete de piatră.
    Ca-apoi să le simţiţi povară viaţa toată
    Spre amintirea a ceea ce n-a fost niciodată.

    Căci n-a fost nici lumina nici noaptea veşniciei
    A fost doar visul vostru, jerfit nimicniciei,
    Creat în mintea voastră, croind destine amare,
    Tarate prin infernul figurilor bizare.

    Dar, cumpăniţi prea bine la ceea ce vă-ndeamnă,
    Să n-auziţi de glasul, a ţării voastră mamă.
    Ea va deschide marea din care v-aţi născut,
    Pe braţe poarta munţii ca să vă fie scut.

    N-o părăsiţi de dragul a ce-i peste hotare,
    Sperând că veţi avea o lume la picioare.
    Nu vă-ncruntaţi spre cer, spunând că-i blestemat,
    Pământu-n care neamul eroii şi-a-ngropat.

    Şi-apoi, la ce-au trudit în jale şi război
    Acei ce şi-au dat viaţa şi pacea pentru voi?
    Doar ca in file vechi, istoria să-i închidă,
    Si-o veşnică uitare pe toţi să va cuprindă?

    Uitaţi-vă la munte şi-apoi priviţi câmpia,
    E leagănul din care nascută-i România
    Şoptiţi uşor la prunci o doină din bătrâni,
    Că să-nţeleagă versul iubirii din străbuni.

    Tot astăzi se vorbeşte de holdele bogate,
    Pe care ţara voastră, le-avea nemăsurate.
    Şi-acum stau vestejite, doar cerul le mai udă,
    Inert e braţul care, cândva, muncea cu trudă.

    -O noi, fii de ostaşi uniţi printr-o credinţă !
    Lăsam să ne cuprindă atâta umilinţă.
    Răpuşi de trândăvie, ne-am dat tot ce-am avut
    Şi plini de lăcomie ne vindem pe-un sărut.

    Monica S Ionescu

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *