Am primit un mail de la George Damian care îmi spunea de concursul ”Blog pentru Basarabia” pe care îl organizează. Și cum citeam eu acolo, mi-am dat seama că, deși la nivel teoretic ar trebui să discutăm mai mult despre subiectul care imediat după Revoluție era printre topicurile de bază – frăția (sau nu) cu cei de dincolo de Prut – nu prea se întâmplă asta.
Eu unul pledez guilty că nu sunt la curent cu această chestiune. Nici nu știu când mi-am pierdut interesul… Sau cum s-a întâmplat… Pur și simplu la un moment dat nu m-a mai interesat. Și așa am rămas de ani de zile. Cu micile excepții în care discutam chiar cu basarabeni ce mai e pe la ei (dar discuție de aia la o bere, nu ceva serios), pauză totală în rest.
Oare să fie pentru că, pe undeva, ne-am obișnuit cu ideea că noi avem țara noastră și ei țara lor? Și că faptul că vorbim, practic, aceeași limbă este doar încă un accident istoric care nu ne obligă la nimic mai frățesc decât de a sta graniță în graniță și de a ne verifica reciproc pașapoartele? Sau funcționăm acum, ca cetățeni ai UE, pe sistemul ne-am văzut cu sacii în căruță și ne facem că nu îi mai cunoaștem pe cei pe care altă dată îi consideram frați?
Ajutați-mă să înțeleg mai multe, cum stăm în momentul de față. Părerile voastre, că astea sunt cele mai bune. Că poate așa mai scap puțintel de vina că m-am lăsat să ajung așa indiferent…
16 thoughts on “Cum mai stăm cu podul de flori și cu frăția basarabeană?”
Dacă România știe ce vrea, Republica Moldova nu știe. De 20 de ani ne batem unde să mergem, la est sau la vest. Duminica trecută au avut loc alegeri în care lupta s-a dat între ruși și români. Asta e. Nu avem timp să ne gândim la Unire.
Greu de raspuns. Criza, probleme… fratii nu se hotarasc daca-s cu rusii sau cu UE. Noi uitam de legaturile de sange prea usor. Cred ca lucrurile se pot misca usor-usor spre o mai mare fratietate pe cale turistica, dar nu vad niciun pod de flori in viitorul apropiat.
@Eugen. România ştie pe dracu ghem. Întreabă-i pe moldoveni cum s-au simţit când noi am fost prima ţară care le-a recunoscut independenţa. Sau recent, când le-au pus embargou ruşii pe vin iar noi o frecam aiurea încercând să ne împrietenim cu Algeria. Predecesorul actualului ministru de externe era un lache pansat, actualul reactionează la două zile după că aşteaptă aprobare de la stăpân pentru orice. Ani de zile politica noastră externă a fost de ignorare a unei probleme prea sensibile şi acum, ca şi pe viitor, vom plăti pentru laşitatea noastră.
Ba eu zic că noi i-am vrut pe ei mai mult decât ne-au dorit ei pe noi. Şi atunci când unii dintre moldoveni s-au uitat spre graniţa de vest a ţării lor, am impresia că ei au privit de fapt spre UE, visând la liberă circulaţie şi locuri de muncă.
Să nu uităm de cei 100 mil. euro pe care România s-a oferit să-i ofere R. Moldova drept sprijin pt proiecte importante. Eu zic că românii şi-au depăşit vorbele cu fapte. Eu văd că nici în discursuri moldovenii nu prea dau ghes spre România.
Ia să intre Republica Moldova în UE şi atunci să vedem câţi dintre moldoveni mai sunt interesaţi de unire cu patria mumă.
Să fim serioşi, pod de flori nu mai putem face, nu ne mai putem maimuţări vorbind de faptul că suntem cu toţi români în timp ce prea mulţi dintre moldoveni gândesc în ruseşte.
Desigur eu aş putea greşi, cum este posibil ba sunt sigur că există şi destule excepţii. Care nu fac regula.
Mulţumiri maxime Chinezului pentru ajutor! Asta în primul rând.
În al doilea rând. Chestiunea Basarabiei este de cea mai strictă actualitate. Până prin 2003 erau puţin peste 100.000 de basarabeni care îşi redobândiseră cetăţenia română – şi mai erau depuse cam 800.000 de alte cereri nerezolvate. A urmat un blocaj de câţiva ani şi de vreo jumătate de an – poate chiar mai bine – în fiecare lună cam 10.000 de basarabeni îşi redobândesc cetăţenia română. Astfel că este mare nevoie să ne „înfrăţim” pe bune.
Pentru cei care ar veni cu întrebări de genul „de ce le dăm cetăţenie română basarabenilor?” le pot spune „pentru că aşa este drept”. Din 1944 românii din Basarabia s-au trezit peste noapte cetăţeni sovietici fără ca cineva să-i întrebe dacă sunt sau nu de acord cu acest lucru. Mai mult, sovieticii au organizat „vânători de oameni” prin România pentru a „repatria” forţat basarabenii refugiaţi. Unii au scăpat, alţii au ajuns prin Magadan, Tomsk şi Astana, la dracu cu gheme.
Iar legenda „basarabenii sunt rakeţi şi curve” este la fel de valabilă ca legenda „românii sunt hoţi şi cerşetori”.
Încă o dată mulţumiri Chinezului.
@ George Damian Zici tu: „Pentru cei care ar veni cu întrebări de genul “de ce le dăm cetăţenie română basarabenilor?” le pot spune “pentru că aşa este drept”.
Asa este, George, este drept. Cum este drept sa veniti sa platiti taxele si impozitele in Romania, atunci.
Economic situatia este proasta, dar pare sa fie o deschidere fata de influenta UE in materie de reforme ec. Nu discutam de rezultate ci doar de semne de deschidere.
Politic, castigul mare este ca Basarabia a ajuns un subiect care nu mai este ocolit in dezbateri de tari UE care inainte erau refractare la toata problematica.
Militar, Transnistria ramane subiectul cel mai sensibil, indiferent cat de mult se va implica UE, daca va scadea interesul american atunci lucrurile raman asa cum sunt acum.
Bilateral, acordarea cetateniei ar fi prioritatea. Eu as reduce ajutorul economic direct, cel in bani, in favoarea proiectelor comune transfrontaliere.
Nu imi este clar de ce statul roman nu discuta cu Chisinaul si problema propietatilor din Basarabia pierdute de cetatenii romani.
Mie mi-a dispărut interesul legat de ei când am observat că problema asta, în loc să fie o prioritate națională, apartinică, a fost confiscată când de un partid, când de un candidat la președinție.
Și-apoi, când îi aud pe moldovenii noștri vorbind rusește între ei, în timp ce-și așteaptă mușteriii, în ”Târgul rușilor”, mă întreb dacă ei chiar își doresc ”unirea cu țara”. Și mi se pare că nu prea le pasă, așa că de ce m-aș da eu peste cap pe tema asta?
As zice ca Romania nu prea se implica pe partea de lobby, in ceea ce priveste influenta comunista in Moldova. Porblema e ca Rusia are mult mai mare influenta acolo, deci institutiile noastre joaca putin cartea stand-by-ului.
Mai e si chestia aia de ordin socio-cultural, adica sunt suficienti moldoveni care nu se considera romani… ceea ce nu e neaparat neOK.
Eu cred ca este o problema cat se poate de delicata. O problema de care trebuie sa tinem seama.
Eu pot sa discut despre al cui a fost pamantul Basarabiei. Eu stiu foarte bine ca Basarabia a fost pamant românesc. Poate sa vina mama Dumei, FSB-ului si a oricarei alte entitati, cetatile lui Stefan cel Mare sunt o dovada. Si pot sa „merg inapoi” pana la Burebista. Dar incepand de pe la 1800 au inceput „mânăriile”, puterile care „imparteau dreptatea” s-au cam urinat pe ce am fi vrut noi, pe drepturile noastre, pe sentimentele noastre patriotice. Si fiindca noi am vrut sa dainuim aici si nici nu am avut cum sa ne zburlim la ei, am zis merci, au revoir. Am incercat ceva prin ’41 dar fara rezultate remarcabile.
Eu pot sa discut despre cine au fost locuitorii Basarabiei si stiu foarte bine ca au fost moldoveni din Tara Moldovei. Si pot sa “merg inapoi” pana la daci. Dar incepand de pe la 1800 dominatia tarista a pornit deznationalizarea. Continuata mai abitir de dominatia sovietica – epurare, migrare.
Statisticile de acum arata ca sunt români in proportie de trei sferturi. Se spune ca la refendumul din ’94 a fost fraudat … dar el a consfintit faptul ca “cei de dincolo de Prut” vor independenta. Si sunt independenti.
Mai pot acum sa discut despre “pamant romanesc” dupa ce s-au trasat niste granite clare, acceptate de toata lumea ? Ma intreb cat de normal este sa se agite apele … ca sunt destui care cauta un prilej.
Dar cine ne intreaba pe noi ? Basarabenii vor sa se “uneasca cu tara”, noi românii vrem sa ne “reintregim”, toata lumea participa la poduri de flori si evenimente culturale, flutura steaguri si tine discursuri inflacarate. Dar cine ne baga in seama ? Suntem noi multi de-o parte si de alta a Prutului da’ asta nu conteaza, nu este cazul sa credem ca efuziunile sentimentale pot rezolva ceva. Este nevoie de clasa politica responsabila, realista, potenta. Stiti pe undeva asa ceva ?
Diplomatia româna acorda cetatenie. Poate fiindca este nevoie de voturi ? Si fiindca avem si ne si prisoseste, le dam “imprumut nerambursabil” 100 de milioane de Euro; sa sa isi sustina infrastructura. Despre ce gandeste si face diplomatia moldoveneasca si despre ce gandesc si fac Serviciile, nu ma pot pronunta :).
Din nou la “mâna” marilor puteri ? Poate ca in momentul in care le va „cadea” lor bine, vor face ceva dar tare ma tem ca gazul rusesc poate da verdicte mai abitir decat cancelariile vestice.
Si, pentru orice eventualitate, cred ca este bine sa ne dotam cu niste umbrele, nu de alta da’ parca vad ca nu ii tine vezica.
din păcate în R.Moldova, cât și în România există multe alte probleme de ordin politic și economic, politicienii „se cunsumă„ cu ele, acest aspect fiind neglijat.
și nu doar politicienii, dar și noi ne-am neglijat între noi. Basarabenii s-au uitat prea mult la Antena1 (când dispăruse TVR-ul din R.M., un post de acolo retransmitea o parte din emisiunile Antenei) și îi consideră pe români maneliști, țigani și hoți, românii îi consideră pe basarabeni ruși și tot așa.
adevărul e că ne-a fost frică tot timpul să ne cunoaștem reciproc. Să ajungi în Chișinău îți trebuie doar pașaport și mai puțin de un milion te costă drumu. Totuși câți din România vizitează, măcar din curiozitate R.Moldova? Să vadă cu ochii lor ce se întâmplă acolo, să vadă că oamenii de acolo nu vorbesc rusește, că în licee se învață limba și literatura română și istoria română. Foarte puțini.
Basarabenii vin mai mulți în România, deși e nevoie de viză, iar pentru obținirea acesteia sunt nevoiți să piardă o săptămână întreagă pe la consulate. Dar ei au motivele lor, mulți vin la studii, unii își mai găsesc de lucru aici, unii au nevoie de o programare la o ambasadă din București pentru a merge mai departe. Puțini sunt cei care vin în scopuri turistice.
deci problema e în noi, ne-am obișnuit cu faptul că există 2 țări și privim unul în curtea altuia ca în curtea vecinului. Deși sunt mulți și acolo, și aici, care mai cred în Unire. În România mai cred în această cauză bătrânii, care au prins vremea României Mari, în R.Moldova cei care cred mai mult sunt tinerii. De ziua României vei vedea în Chișinău mai mulți tineri sărbătorind.
Oricum după evenimentele din aprilie 2009, presa din România atrage mai multă atenție la ce se întâmplă în R.M. Deci e de bine ;)
Ii felicit pe basarabeni pentru ca au reusit sa-si pastreze cat de cat identitatea nationala, dar nu pot sa trec cu vederea indiferenta celor din fruntea statului vizavi de problemele cu care se confrunta romanii din cele trei judete ardelene. Atat timp cat nu suntem in stare sa ne protejam romanii aflati in tara, permiteti-mi sa ma indoiesc ca vor face ceva pentru cei aflati peste granitele actuale.
Eu am descoperit Moldova de dincolo de Prut acum patru ani, cand unul dintre clientii firmei la care lucrez a achizitionat o alta companie „dincolo”. Am fost trimis cu un rol tehnic, pentru cateva saptamani pe an. Am fost chiar si in perioada in care ni se cerea viza (aproape imposibil de obtinut) ca sa intram in Moldova. Socurile culturale au fost multe, atat de bine cat si de rau.
Prima data m-a surprins atmosfera de ani 90 din Romania si relatiile de munca. Oamenii nu aveau deloc initiativa si nu faceau nimic fara sa le spuna seful. Ierarhia, chiar si intr-o firma privata, era incredibil de adanca si plina de rusi sau de blonde (care blonde nu pareau sa aiba vechime in munca). Din 30 de oameni de la IT, doar 4 faceau munca cu adevarat utila, dar intr-un mod cat se poate de dezorganizat. Ca vorbeam de ierarhie, rusilor le place sa fie sefi. Asta este unul dintre motivele pentru care si romanii vorbesc rusa. Un alt motiv este faptul ca filmele cele mai bune, la fel si cartile, vin din Rusia. Radiourile sunt in rusa. Daca vi se pare ca moldovenii de dincolo vorbesc funny romaneste, este pentru ca gandesc in rusa.
On the bright side, Chisinaul este un oras verde, cu strazi largi si dezvoltat pe orizontala, cel putin in centrul istoric. Chiar daca strazile par asfaltate acum 30 de ani, strazile au farmec, iar mancarea are gust. Oamenii sunt mai sinceri, mai „umani” si categoric mult mai putin manelizati (in sensul de morala, nu de gust vestimentar). Noi parem de-a dreptul respingatori din punctul asta de vedere si ne reprezinta in primul rand gunoiul pe care ei il vad la posturile TV romanesti. Comunismul i-a tinut subdezvoltati, dar respectul fata de politie e inca acolo. Ah, si autoritatile pare sa se miste mult mai repede. Tot ce inseamna baze de date guvernamentale e tinut de un singur minister. Asta inseamna ca iti poti inmatricula masina pe loc, o performanta la care noi de-abia acum am ajuns.
Exista si la ei un numar de romani patrioti, hard core (printre care si prietenul meu cel mai bun de acolo). Ei se uita cu speranta la Romania, dar sunt constienti ca ii ignoram de cele mai multe ori. Exista si romani care au facut studii in Romania si nu le-a priit. Exista multi moldoveni pragmatici, care pleaca la munca in Europa (mai ales femeile) sau in Rusia (doar barbatii). Investitiile rusesti sunt mai consistente decat cele romanesti si conteaza si asta (dar cel mai mult rusii ii infuenteaza cultural). Oricum ar fi insa, saracia este mare, si asta ii face pe toti sa se gandeasca la o solutie de „scapare”. Din pacate, saracia vine si cu lipsa de educatie si vizibilitate si ma mir de ce argumente poate scoate omul simplu cand este intrebat de ce a votat cu comunistii (pentru ca au refacut parcul central din Chisinau, de exemplu).
In fine, Chinezule, poate ca aflai mai multe daca alegeai postul meu cu Starbucks :D
Iar eu am un singur vis- Re-Unirea Basarabiei cu Patria -Mama – România Mare !
Unica noastra salvare de la dezmatul si mocirla ruso-comunista de aici, din RM, si de peste Nistru- este aceasta solutie, de revenire la normalitate, sa fim ceea ce suntem de fapt. Sigur, procesul nu este atât de usor, lin timpul realizarii lui si apoi vom avea si deziluzii si probleme, dar asta este unica cale de urmat, daca suntem destepti si intelepti. Dar oare cine nu vrea sa fie asa ? Nimic nu se face usor, deci la munca, pas cu pas Cel mai important lucru este INFORMAREA corecta a populatiei din Basarabia – presa, radio, TV, etc. despre aceasta posibilitate si avantajele ei ! Multi inca se tem sa discute liber pe aceasta tema, o frica viscerala intrata in noi, timp de 200 de ani, cum scria cineva mai sus.
Pingback: De ce organizez concursul "Blog pentru Basarabia"?
Pingback: Basarabia din dreapta Prutului | Nicu Gușan