06.12.2016

Malabar

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Malabar este o trupă de teatru și spectacole de stradă din Franța. I-am cunoscut acum doi ani, tot la FITS. Nu spun că i-am cunoscut pentru că aș fi stat cu gura căscată la spectacolele lor, deși chiar așa am făcut (noroc că aparatul foto îmi cam acoperea fața), ci pentru că am și stat de vorbă cu unii dintre ei la clubul festivalului, chiar de majoritatea erau de la tehnic (da, ăia care cară chestii).

Am aflat, astfel, că malabarii noștri dragi, în special zburătorii cei înalți, sunt cam singurii și ultimii de prin Europa noastră artistică, ce mai stau, dansează, sar, se învârt, se rostogolesc și zboară ușor, bine înfipți în picioroangele acelea înalte. Impresionant, nu? Ce să mai zic de modul în care apar în Piața Mare.

I-am așteptat mereu ca pe o mireasă și am rămas cu ceva stropi de lacrimi în ochi după ce le-am devorat pur și simplu spectacolul. Explozie de culoare și curaj pe pâine, o nutela a teatrului și a circului. Și, cei care nu stau agățați pe picioroange, ne dăruiesc alte efecte vizuale foarte de efect și deloc tehnologizate.

Fie că zdrăngăne din chitară, stau înfășurați în pânze la zeci de metri distanță, în sus, sau se rostogolesc într-o roată armonios, ori cântă ca niște soprane, oamenii ăștia îți intră la suflet într-un mod romantic de forțat, că-ți vine să-i lași acolo. Dar, greu ca plumbul mai e sufletul omului care călătorește cu circul și se lasă furat de zburătorii din reverie.

Trebuie să-i lași să plece ca să-ți fie mult mai mare bucuria, când, după doi ani apar, pe soare, cu forțe proaspete, fără să știi de ei, cu un spectacol încântător și cu mulțumirea că i-ai așteptat cu dor. Aceștia sunt Malabarii din Franța, saltimbacii, cum le spuneam anii trecuți (vezi aici de ce).

Iar acestea sunt pozele făcute de mâna mea tremurândă și de ochiul ce păstra aceleași lacrimi de ocazie.

Malabar (FRA)

Titlul original: Helios, saga celor o mie de sori/ Helios, the saga of thousands suns

Regizor: Sylvestre Jamet

Scenariul, coreografia şi scenografia: Sylvestre Jamet

Articol scris de Diana Câmpean

A fost prea repede inainte

Mai multi Andrzej

3 comentarii

  1. tonciu marin
    joi, 2 iunie 2011, 07:23

    Poze cu iz de Pasari-Lati-Lungila aterizati din Soare in suflet de copil …

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. joi, 2 iunie 2011, 08:20

    sau asa :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. duminică, 5 iunie 2011, 12:40

    […] si lipsa oricarui disconfort care apare in aglomerari prea mari (iata ca n-a fost cazul deloc), spectacolele de pe Pietonala Nicolae Balcescu si concertele din Piata Mare, focul de artificii din prima seara, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *