08.12.2016

FITS 2011 – despre one-man show

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Pentru că trebuie să fim și mai serioși, deși somnul de dimineață e mai dulce parcă după o noapte la clubul festivalului, ne trezim și mai mergem să ascultăm oameni faini vorbind despre munca lor.

Conferințele de la FITS au loc la Centrul Cultural Habitus din Piața Mică și sunt moderate de Octavian Saiu. În a treia zi de festival a venit rândul să se discute despre one-man show-uri.

Primul, Richard Demarcy, ne-a povestit despre teatrul naiv (Le Naïf Theatre) din Franța și despre piesele jucate aici. Concepția de teatru naiv vine cu spontaneitate și vrea să schimbe lumea. În opinia artistului, frumusețea este cel mai bun pedagog. Spectacolul ce a fost prezentat și la Sibiu, Secretul, datează din 1970.

Simbolurile sau motivele folosite de Demarcy în spectacolele sale sunt multe, dintre acestea aș vrea să amintesc, ca într-o joacă, unele cu care jonglează și surprinde: Iisus, apocalipsa, inocența, adevăruri, politica, energie, diversitate, psihanaliza lui Freud etc.

Actorii și i-a descoperit la Universitatea din Paris unde a fost profesor. Sunt francez, dar în adâncul sufetului sunt sociolog. Acestea sunt cuvintele din prezentarea regizorului. Pentru el, Shakespeare reprezintă absolutul, o entitate considerată universală cu o operă mult prea complexă.

“Teatrul există pentru că morții se țin de mână cu vii prin teatru”, încheie regizorul și parcă te face să vrei să mergi mai des la teatru, pentru anumite regăsiri.

Cea de-a doua discuție s-a axat în jurul lui Ascanio Celestini, cel care mi-a amintit de la primele vorbe și nu doar mie, de Pippo del Bono, care ne-a încântat și întristat anul trecut cu poveștile sale de iunie.

Și Ascanio tot cu one-man show-uri se îndeletnicește. Pentru acestea, face cercetări antropologice, vorbește cu oamenii, le ia interviuri.

Se bazează și el pe experiențele personale, dar și pe imagini, considerând că așa poate comunica mai ușor și se poate face mai bine înțeles în fața unui public care nu îi înțelege limba.

Misterul nu e potențat, iar bariera care se ridică lasă loc de o înțelegere personală a textului. Foarte mult se axează și pe oralitate, în spectacolele sale existând chiar și voci înregistrate. Ascanio urmărește mereu imaginea din poveste.

sursa foto: sibfest.ro, africultures.com

featured image de Sebastian Marcovici

articol scris de Diana Câmpean

Miriam W – Holocaust in familie

Purgatoriul surorii noastre

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *