04.12.2016

Don Juan vine din război

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

În prima zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, la hala Simerom, un spațiu atât de neconvențional, s-a pus în scenă, într-un decor simplu, dar deloc plictisitor, spectacolul “Don Juan vine de la război”, de Ödön von Horváth și regizat de Anca Bradu.

Și bărbații au dramele lor. Iar după un război crunt, când rămâi fără răspuns la scrisori și te întorci acasă încălțat și cu o gripă, nu prea îți arde de femeile care te văd ca ultimul bărbat de pe pământ. Cu gândul doar la ea, logodnica părăsită înainte de nuntă, cu scopuri de  salvare a lumii, cu scrisorile netrimise în buzunar, răvășit și întors pe toate părțile, se lasă sedus și seduce cam tot ce-i iese în cale.

Tipul Don Juan-ului se găsește, la un moment dat, în fiecare bărbat. Poate fi cel care cucerește cu o simplă privire și nu sună niciodată a doua zi. Sau cel după care sunt înnebunite toate femeile, nu-l poate avea niciuna mai mult de o noapte, iar lupta pentru sufletul lui este oprită din fașă. Căci da, și Don Juan are suflet, dar nici el nu mai știe pe unde l-a uitat.

Își amintește, uneori, de fata care-i stăpânește suflarea, dar pe care n-o mai poate avea. De fustangiu, de nemulțumit sau te miri din ce cauză. Don Juan nu este bărbatul unei singure femei, însă, precum chiar el spune în piesă, a fost și va fi mereu exploatat de femei.

Femeilor n-ai să le scapi niciodată

Acest Don Juan se pierde atunci când lumea înflorește. Întors din Primul Război Mondial, trece printr-o serie de evenimente ce-i definesc finalul existenței. După ce scapă de boală, se mută în chirie. Aici dă peste trei femei atât de diferite, încât începe câte-un fel de relație cu fiecare. Este vorba de mama rămasă fără bărbat, care e fermecată din primele secunde de el, apoi fiica cea mică, o Lolita ce-și admiră toată ziua picioarele și fata cea mare, ambițioasă, cu gânduri revoluționare și cu Marx pe raft.

„Femeilor n-ai să le scapi niciodată”, îi spune o fostă amantă lui Don Juan și devine expresia centrală a piesei de teatru.

Pentru Don Juan, până și o scurtă ieșire într-un bar se poate transforma într-o aventură amoroasă. Femeile își lasă bărbații la masă, chelnerița îl servește tânjind.

Piesa analizează trăirile eroului central care se luptă cu el însuși în încercarea de a se schimba, pentru a-i fi pe plac fostei sale logodnice, pe care nu încetează să o caute. Nu poate scăpa de femei și nici acestea nu se pot abține, iar indiferența nu e tocmai cea mai potrivită soluție. Atrase de un bărbat care, în mod aparent, nu le vrea, acestea roiesc în jurul său și încearcă să-i pătrundă în minte. El, însă, caută frumusețea fostei sale iubite și, deși crede de multe ori că o poate regăsi în alte chipuri, se oprește lovit de realitate.

La final, după ce află că logodnica sa a murit, o doamnă în alb, bunica acesteia, îi urează Călătorie fericită. Încotro se îndreaptă exploatatul poveștii, puteți afla singuri vizionând piesa, la Sibiu.

Teatrul Naţional Radu Stanca (ROU)

De: Ödön von Horváth

Regia: Anca Bradu

Scenografia: Florica Mălureanu

Cu: Adrian Matioc, Mariana Mihu, Dana Taloş, Raluca Iani, Iulia Popa, Ema Veţean, Cristina Ragos, Serenela Mureşan, Veronica Popescu, Rodica Mărgărit, Geraldina Basarab, Dana Maria Lăzărescu, Florin Coşuleţ, Simina Contraş, Iulia Maria Popa, Cristina Stoleriu, Gabriela Neagu, Arina Ioana Trif, Veronica Arizancu, Sofia Murăruş, Oana Bârză, Tania Anastasof.

credite foto: Scott Eastman

articol scris de Diana Câmpean

Maratonul „Idiotul”

Pierduți în ceață

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *