De când am dat drumul acestui blog hai să îi zicem cultural (că la cum e văzută cultura în zilele noastre, merge și Republica mea să fie culturală), mi-am făcut mulți prieteni. Unii care ziceau ”măh, să moară entropia poetică dacă am știut că ești așa deștept”, iar alții ziceau că la ce prostii scriu despre altceva, de ce să nu scriu și despre de asta mai culturale. Eh, facem și noi ce putem în viața asta 2.0.
Hai să vă zic io care este, de fapt, faza. Eu, ca simplu trăitor al lumii în care prestăm zi de zi, mai mă lovesc de câte o carte, o piesă de teatru, un film, o muzică, de astea, ați prins voi ideea. Și îmi exprim părerea despre ele. Pentru că pot și pentru că vreau. E atât de simplu încât zău dacă aș mai putea adăuga ceva fără să stric, dacă îmi permiteți, simplitatea care este complexitatea rezolvată, așa cum zicea știți voi cine, că doar sunteți mai intelectuali ca mine, ce dracu.
Precizez astea pentru a înțelege că atunci când îmi spun părerea despre ceva nu înseamnă, firește, că aia și este, ci doar că așa mi s-a părut mie. Mă rog, dacă așa mi s-a părut mie, evident că pentru mine așa este. Dar să nu ne împleticim acum chiar când aproape vă lămurisem…
Am fost să văd ”Livada cu vișini” de la TNB cu ceva (multă) vreme în urmă. Nu am scris nimic până acum pentru că dacă aș fi scris mai repede ieșeam mai rău decât o să iasă acuma, trust me. Pentru că mie nu mi-a plăcut piesa. Să mă explic. Dacă, firește, nu închideți ofuscați Republica din motive de atentat la respectiva piesă.
Pe mine mă știți, sunt de la peluză. Și de la mine de la peluză piesa s-a văzut ca și când ai avea o echipă de jucători senzaționali, dar care împreună nu reușesc să lege nici o pasă, darămite să mai marcheze și un gol. Actorii care joacă în piesă sunt excelenți fiecare în parte, adică dacă ai face câte un clip de pus pe youtube cu intervențiile lor, cu oricare dintre intervenții, și i-ai zice trailer, ar vinde în draci, așa de bine joacă fiecare. Dar împreună nu au chimia aia care să te facă să zici, bre, mi s-a făcut pielea măciucă de găină pe mine… E ciudat sentimentul ăsta, nu prea l-am mai simțit. Și sper să nu îl mai simt repede.
Și care e faza cu grămezile alea de borcane cu compot de vișine? Daaaah, știu că simbolizează grădina, dar orișicât, orișicât, ce e prea mult se cheamă că nu e puțin.
Dar ce știu eu, desigur? Că doar nu sunt ceva mare analist de teatru care să apară în reviste pe care nu le mai citesc nici redactorii lor. Sunt doar unul de ăla care își plătește biletul să vadă o piesă, după care scrie cum i s-a părut. Și lumea citește ce scriu, domle, chiar citește…
7 thoughts on “Livada de (borcane cu) vișini”
Că îți coboară ție la cap notorietatea 2.0 și descurajezi tineretul și așa îndobitocit de pseudo-viața virtuală să nu citească reviste culturale este doar un gest egoist și neelegant, dar unde scrie că generozitatea și noblețea trebuie să fie la îndemâna oricui? Bine măcar că a mișcat ceva în tine o piesă de Cehov, e grozav că scrii despre asta…oricât de rudimentar exprimat. Ți se vor ierta multa chinezărisme pentru această bună intenție! :)
Keep on Walkin’!
@Andi
prietene, faptul ca intai ma injuri si apoi dai o o perie nu inseamna ca iti mai accept sa ma strsezi pe banii mei, cum ar veni
te-as ruga sa fii un pic mai politicos, caci zau daca o sa te doara foarte tare
multumesc pentru intelegere
Perie, chinezus? :lol: Ești incapabil să pricepi ironia? Ăsta e un simptom, să știi! Fugi repede să-ți faci un test…..
@Andi
multumesc pentru grija pe care mi-o porti, sunt miscat
dar daca mai continui asa cu regret iti spun ca ma voi lipsi de grija pe care mi-o porti
o sa fie greu, dar o sa ma descurc, promit
Ești previzibil și laș exact cum mi-ai fost ”recomandat”, m-am și mirat cât ai rezistat să asculți cum ți se spune în față ce nu ai vrea să asculți și cu ce nu ești obișnuit pe aici.
Am observat că nu permiți comentarii critice și
m-a distrat să verific cât de mult ți s-a
îngrășat obrazul.
Dar nu pentru onestitate te cultivă lumea 2.0, nu-i așa?
Hai că te las și io-n pace…să-ți porți singur de griji și să-ți vezi de firfiricii câștigați cu aaatââât de muuultă agitație și trudă!
Keep It Rollin ‘!
@Andi
multumesc pentru intelegere
sunt absolut sigur ca o sa ai o viata minunata
la revedere
1. Nu deranjează comparaţia cu fotbalul. Ba chiar vezi mai bine imaginea de ansamblu.
2. Legat de ce spunea Andi, contrazic total. Tu nu obligi pe nimeni să te citească, iar opiniile vis-a-vis de piese de teatru, cărţi şi altele sunt până la urmă subiective. Nu impun ceva.
3. Aşa poftă ce mi-ai făcut de compot de vişine… Sunt fructele mele preferate. :D