05.12.2016

România inadecvării lor este, totuși, și România noastră

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

În campania din 2004, Năstase lansa teza celor două Românii. Dar era făcută pe baze electorale, politice și envizaja, dacă îmi permiteți barbarismul, poporul bifazic la nivel macro. Eu aș vrea să vă vorbesc astăzi de românii mici, adică de noi și de cei care trăiesc alături de noi. Și să o fac în contextul inadecvării. Cu câteva exemple. Din care înțelegeți fiecare ce vreți.

Administratorul de bloc. Am auzit că există și administratori care lucrează cu plată bancară, cu evidențe în excel, ba chiar și cu blog. Adică cei care s-au adecvat la ce se întâmplă acum în lume. Dar sunt puțini, înfiorători de puțini. Cei mai mulți sunt ca și administratorul meu, care calculează cu pixul pe foaie, pune la avizier situația scrisă cu pixul și care dacă îl întrebi dacă nu poți plăti prin bancă se uită chiorâș la tine și zice că el nu are cum să știe dacă ai plătit sau nu. România e mai mult a lor decât a noastră.

Funcționarii publici. Am văzut ieri pe twitter cum zicea Cristina de ceva funcționară care îi spunea ofuscată unei bătrâne că toate informațiile de care are nevoie sunt… pe site. O dublă inadecvare în acest caz. Biata doamnă în vârstă, care venise să afle ceva despre cum poate să relaționeze cât mai bine cu statul român, este trimisă abrupt pe internet, în vreme ce funcționara, a cărei funcțiune este să ajute o astfel de bătrână, s-a scăpat de bătaia de cap, dovedindu-și superioritatea tehnologică fix degeaba. România este și a ei, și a bătrânei, dar nu prea este a noastră.

Privații. Am văzut zilele trecute o doamnă în vârstă, care, la ora 9 și 5 minute, stătea în fața unei agenții de cartier a unei televiziuni prin cablu, cu factura în mână și cu o atitudine resemnată. Pe ușa de la intrare scria că programul începe la 9.00, dar, evident, ușa era închisă. Inadecvarea aici nu ține de altceva decât de un minim bun simț. România celor care respectă programul ar trebui să fie România noastră.

Profesorii. A face o ședință cu părinții și copiii, în care să îl iei pe fiecare elev în parte și, în fața tuturor, să îl critici, pe sistem comunistoid, și să te iei la harță cu părinții că nu se implică în educația lui (deși, evident, ce faci tu la școală e o plezneală educațională de un gherțoism profund) este, fără îndoială, modul în care tu ca profesor, diriginte, director vrei să înveți copiii că România ta ar trebui să fie și România lor.

România lor este și România noastră. Noi suntem românii.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Vă mai interesează ce se întâmplă cu presa și cu jurnaliștii?

Bloggerii sunt printre cei mai buni PRiști

11 comentarii

  1. marți, 3 mai 2011, 08:10

    cu ultimul paragraf aș fi și n-aș prea fi de acord. pe cât este de adevărat că mulți profesori nu-și fac treaba bine – fie din dezinteres, fie din incompetență, contează mai puțin – la fel de adevărat este că mulți părinți se așteaptă ca (doar) școala să le educe odraslele, în cele 6-7 ore din zi petrecute acolo, rolul lor oprindu-se la banii de buzunar și calculatorul din camera copilului….

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 3 mai 2011, 08:11

    Pentru mine, România e spațiul ăla în care mă simt protejată, respectată și apreciată pentru ceea ce fac. Din păcate, mi se pare că, pe zi ce trece, se îngustează, așa că n-o să mai încap în curând în el și va trebui să invadez Româniile altora, cu dau fără inadecvări.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. marți, 3 mai 2011, 08:29

    Zici tu bine ce zici dar problema asta are doua solutii. Ori ne dezvoltam noi un simt civic si un bun simt paranormal, ori cu nuielusa pe spinare. Acum, amandoua sunt la fel de improbabile sa se intample.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. marți, 3 mai 2011, 09:04

    @camil stoenescu in principiu e corect ce spui, cu un singur amendament: nu prea ai fost la sedintele cu parintii!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. marți, 3 mai 2011, 09:14

    @Masca
    am fost la destule, dar nu ca părinte. ar fi fost cam greu, încă nu sunt în postura respectivă :)
    și depinde de ședințe și de profesor(i).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. marți, 3 mai 2011, 09:23

    @camil stoenescu da, m-am gandit eu :) ei, mai discutam dupa cativa ani. eu sunt la a patra (!) serie de sedinte cu parintii!!!! evident ca sunt si si, dar 99% sunt cum zice chinezu si ma tem ca zice din experienta de parinte…eu cred ca doar una sau doua sedinte au fost ca lumea, cand intr-adevar s-a dezbatut ceva serios. intre sedinte si acele consultatii individuale cu dirigintele – ca sunt si din astea :) si te poti duce in fiecare saptamana daca ai nervi si copilul care necesita asa ceva – ar trebui sa fie o mare diferenta. suntem departe de sistemul in care fiecare copil este tratat ca un individ in formare si in consecinta, este diferit de oricare alt copil din clasa. iti urez ca atunci cand va fi vremea sa ai parte de asemenea diriginti.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. marți, 3 mai 2011, 09:31

    Exista multi profesori care incearca individual, insa este greu sa impace timpul dedicat copiilor cu cel dedicat familiei si asa mai departe. Totusi, din ce in ce mai multi dascali merg in aceasta directie.
    De cateva zile am descoperit o educatoare care lucreaza, nestiuta de nimeni aproape, de peste cinci ani ca sa faca asa ceva:
    http://www.abecedar.com
    Oare merita sa fie ajutata o astfel de invatatoare?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. marți, 3 mai 2011, 09:31

    Salut!
    Nu cred în spiritul civic despre care vorbeşte Vlad ceva mai sus. De fapt şi spiritul civic tot cu nuieluşa este dezvoltat şi perfecţionat. Să nu creadă cineva că popoarele mai răsărite ca noi aşa se nasc, deştepte şi înţelepte! Unde nu este o mînă de fier şi organizare este haos şi indisciplină. România noastră este pe mîinile lor şi deocamdată singura perspectivă este cea despre care vorbeşte silavaracald adică o românie îngustă şi şubredă în care am început să nu mai putem respira.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. marți, 3 mai 2011, 09:44

    @Masca
    știu, eu am fost norocos din punctul acesta de vedere și am avut (în liceu și partial în facultate) profesori în adevăratul sens al cuvântului.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. dori
    marți, 3 mai 2011, 12:46

    Pentru mine sedintele cu parintii (si am ceva experienta ca parinte) sunt imaginea Romaniei cu disfunctinalitatile ei la toate nivelurile (sau din toate Romaniile, cate clasificari or exista)! Profesori din diferite categorii si parinti din si mai multe categorii! Cei mai multi preocupati sa-si expuna/auda punctul de vedere si sa demonstreze cat de buni/priceputi/destepti sunt; nu sa comunice, nu sa colaboreze (parinti – profesori) pentru educatia copiilor intr-un sistem anapoda si intr-o Romanie … nu mai spun cum.

    Eu dupa fiecare sedinta cu parintii sunt depresiva – aseara tocmai am participat la una! – probail de aceea comentez pe aici :))

    P.S. De ce parintii accepta ca un copil sa fie criticat la sedinta in fata celorlalti copii si parinti?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. marți, 3 mai 2011, 18:26

    Acum întârzierile la privaţi s-au transformat ca şi la stat, deschizi oficial la 9, dar de fapt întârzii până la 9 juma, şi ca să nu se mai plângă clientul de întârzieri, acum se deschide oficial la 9 juma. Am văzut chestia asta la bănci în special.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *