Așa ne-a spus ieri Adriana, pe twitter, celor care ne-am dus la Orhideea Spa, la invitația tovarășului Alex Lăpușan. Și de unde noi twituiam și ne hlizeam, cum cred că oricare ați fi făcut dacă ați fi ajuns acolo, căci, zău, ne distram. Bun, e drept că, în ceea ce mă privește, numai Alex știe cât a tras de mine să ajung, căci nu prea sunt io material de spa și de astea, dar no, am zis că nu se face să îl refuz pe omul ăsta fain și degrabă hlizitor :D
Buuun. Revenind. Adriana ne-a reproșat că twiturile pe care le dădeam noi de la Orhideea Spa erau mesaje comerciale. Lucru pentru care îi mulțumesc, pentru că așa mi-a oferit posibilitatea să scriu acest post, pe care îl pritoceam de ceva vreme. Și în care vă fac o dezvăluire senzațională în ceea ce mă privește: eu folosesc twitterul ca pe un tool prin care vreau să obțin beneficii. Punct. Restul reprezintă detalii de-a dreptul nesemnificative.
Să mă explic. Că vreți să acceptați sau că nu vreți, toți cei care stați pe twitter o faceți ca să obțineți niște beneficii. Și asta este foarte bine, mi-aș permite să spun, foarte sănătos. Unii vă faceți personal branding, alții obțineți informații, alții (puțini, din păcate, e drept…) chiar vindeți niște lucruri, alții promovați un produs/companie, iar alții faceți networking. Adică urmăriți și, de regulă, obțineți niște beneficii. Ceea ce este absolut corect din punctul meu de vedere.
Mai există și cei care spun că stau pe twitter doar de distracție. Desigur că activitatea de ciripeală conține o doză masivă de ludic 2.0. Dar, dacă îmi permiteți, tot obțineți ceva din asta: fun-ul, faptul că nu sunteți singuri, că vorbiți cu cineva. E mai greu să cuantifici treaba asta, dar trag nădejde că ați înțeles ce vreau să zic. Dacă nu, asta este situația, mergem înainte fiecare în lumea sa și cu urmările care se săvârșesc din asta.
Twitterul este, după cum spuneam, un tool, o extensie tehnologică a ființei noastre. Simpatică, dragă nouă, dar, în cele din urmă, un tool. De care, ca orice alt instrument, ne folosim cu anumite scopuri și pentru a obține anumite beneficii. Indiferent cum îmbrăcăm noi twittereala noastră, câtă distracție îi inducem și câtă hlizeală prestăm acolo, tot pe sistem de muncă în folosul propriu folosim ce facem noi acolo.
Ar fi foarte trist să aud că cineva stă pe twitter doar de dragul de a trăi (și) acolo. Pe twitter nu se trăiește, acolo, dacă vreți, mergi la muncă. Trăirea adevărată se face în offline, alături de familie, de prieteni, acolo unde ești tu cel adevărat și toți cei de lângă tine sunt cei adevărați. Acolo unde, ca să zic așa, suntem cei mai necomerciali cu putință. Să vă rugați lui Dumnezeu, Allah sau altă Ființă Supremă în care credeți sau vă prefaceți că credeți să nu ajungeți să vă trăiți viața pe twitter. Ar de o tristețe decisivă treaba asta…
Am o recomandare pentru cei care au anumite probleme cu modul în care unii dintre noi folosesc twitterul: există acea invenție genială când vine vorba de twitter, și anume unfollow. Folosiți opțiunea asta cu încredere, că de aia e făcută. Desigur că, dacă alegeți asta, s-ar putea să se întâmple două lucruri. Dacă alegi să nu mai urmărești pe unii pentru că baga ”mesaje comerciale”, s-ar putea să ajungi să nu mai poți urmări pe nimeni. Sau, în cel mai rău caz, să îi urmărești doar pe cei care îți confirmă ție spaimele, neajunsurile și trăirile 2.0 și să intrați toți într-o mizerabilă cameră a ecourilor, din care este foarte greu să mai ieși și de unde ceilalți ți se par că există doar pentru a nu mai reuși tu să înțelegi ce ți se întâmplă…
PS Ioi, tu Adriana, îți dai seama că și postul ăsta e unul comercial? :D
6 thoughts on “Ia mai lăsați, băi, mesajele comerciale pe twitter!”
Bre, să ştii că Adriana are un strop de adevăr în ceea ce spune, pentru că, cum chiar tu ai zis, adevărata viaţa se trăieşte în offline, iar voi, cei de la acel eveniment eraţi în afara internetului, focusaţi pe glume faţă în faţă, pe poante spuse cu viu grai, nu cumva te contrazici? Ori trăieşti momentul în offline, ori zici lumii, care, sincer, e foarte puţin interesată de ce faceţi voi acolo pe twitter, cum şi pe mine puţin m-a interesat că X s-a întâlnit cu Y la roblogfest, şi-ţi pierzi tocmai acea trăire offline adevărată.
@Pavel
maestre, ai inteles atat de putin din ce am zis, incat ma doare…
dar, pentru ca mi-esti extrem de simpatic, iti explic mai pe intelete :)
am dat twiturile de acolo pentru ca, asa cum spuneam, vroiam sa obtin niste beneficii
care sunt beneficiile alea, ma scuzi, dar e fix treaba mea
cat despre trairea adevarat de care zici tu, vaaaaai, nu pot sa cred ca tu confuzi ce am zis eu de familie si prieteni cu o iesire cu niste oameni simpatici, desigur, dar nu in contextul ala, nici pe departe in contextul ala…
ti se pare tie ca ma contrazic, dar e dreptul tau sa ti se para, fireste
la urma urmei, ca sa o zic pe aia dreapta, fiecare face ce poate, cat poate si cum poate
cu rezultatele pe masura strategiei pe care o adopta
si cu beneficiile aferente, desigur :D
Păi, tocmai domnu’, prieteni, sau la tine cuvântul tovarăş (cum ai zis în startul articolului) nu-i similar cu prieten? :)
@Pavel
cand o sa intelegi singur ce am vrut sa zic, o sa intelegi mai multe din lumea asta destul de ciudata in care traim si o sa iti fie mai bine :)
e un sfat prietenesc, tovarase :))
Eu am trait de curand o experienta interesanta. In timp de foloseam un cont de companie, mi s-a dat block si s-a facut asta si public pe twitter. F bine, cum spui tu, fiecare are optiunile lui. Mai interesant insa e ca cei care au dat block si s-au mandrit cu fapta lor in mod public erau un site de noutati, evenimente samd. Si ca asta e politica lor, (am aflat dintr-o discutie ulterioara, la telefon), sa blocheze toate conturile de companii. Ce conta ca poate pe mine, ca un amarat cont „comercial” ce eram, ma interesau noutatile lor, ca aveam interese comune, ca le-as fi dat cu mare drag mai departe? Nuuuu, sa ne blocam urmaritorii care nu sunt persoane fizice, pentru ca avem principii!
Zau ca n-am inteles!
Dragul meu Chinezu,
Tu ai mare dreptate in acest articol.
Daca ar fi sa fac o comparatie, ca numar de mesaje comerciale, vad ca pe la noi e foarte subtire. Pe .com e si mai multa valva pentru „a vinde” ceva; deh, miza mai mare (vorbesc doar din impresia pe care mi-au lasat-o conturile pe care le urmaresc sau le-am urmarit).
Twitter-ul e un instrument. Multi l-au inteles ca pe un loc unde poti sa bantui asa de amorul artei…corect – trebuie sa ne mai si distram. Dar nici campaniile nu se fac singure.
P.S. Adriana mi se pare o tipa foarte draguta. Daca ma uit pe „peretele ei de Facebook” vad si mesaje comerciale pentru promovarea propriilor clienti sau nu?