02.12.2016

Cum o fi să ți se publice o carte la 14 ani?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Mie îmi tot trimite Bogdan Hrib, șăful de la Tritonic, din când în când, niște cărți. Vrea să mă culturalizeze cu orice preț, bag seama, dar io mă chinui să rezist cât pot de bine unui astfel de asalt :D Printre cărțile din ultima tură era și ”Lily of the Valley”, de Maria Alexandra Ion. Și cum am văzut eu că era subțiric volumul și îmi părea după copertă că e ușurică, zic într-o seară ia să o iau la 11 metri și să mă relaxez cu o astfel de lectură.

Numai că după vreo 30 de pagini m-am încruntat și mi-am zis în barbă băh, eu nu pot citi așa ceva, e scrisă prea copilăros, chiar nu am dispoziția necesară pentru așa ceva. Și, deși urăsc să nu termin o carte dacă am început-o, am pus-o deoparte. Și nu aveam de gând să mă mai ating de ea. Asta până am aflat ieri, cu surprindere, că autoarea are doar 14 ani. Sau, mă rog, atâta avea când a scris cartea. Ceea ce, firește, schimbă cu 360 de grade (cum spun fotbaliștii :D) datele problemei.

Pentru că dacă privești textul știind că a fost scris de cineva care are doar 14 ani, atunci încruntarea devine ridicare de sprânceană, iar lectura cărții devine, cel puțin din punctul meu de vedere, un gest de respect pentru o autoare atât de tânără. Așa că, evident, voi citi cartea până la capăt. Cu un mare, mare zâmbet pe buze :)

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Primul meu concert cu Byron

Un nou videoclip al uneia din trupele dragi mie

9 comentarii

  1. miercuri, 30 martie 2011, 07:27

    oho, cea mai mare realizare a mea la 14 ani a fost când mi-am luat buletinul:). Felicitări Mariei!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 30 martie 2011, 07:39

    Eu imi pun totusi niste intrebari.
    De fapt, am inceput sa ma intreb de alaltaieri, cand citeam un articol legat de cea mai tanara bloggerita de fashion – ea si-a inceput blogu la 10 ani, acum are vreo 13 si e mega cunoscuta. Doar ca s-a cam saturat, blazat fata. A fost la fashion weekuri, a interactionat cu lumea buna, cea mai buna, si a ajuns sa stea langa marea sefa Vogue si nu prea ii venea sa vb cu ea.
    Ea isi pune deja niste intrebari pe care nu ar trebui un copil la varsta ei. Nu o mai entuziasmeaza fashionul asa cum se intampla pe vremuri. Acum stie prea multe despre industria asta, si bune si mai ales rele si in conditiile astea isi pierde entuziasmul.
    Atunci stau sa ma intreb, nu-i prea devreme totusi pentru unele chestii? Nu mai bine era un copil normal, care se bucura de copilarie si incepea cu asta abia in liceu si atunci putea sa inceapa sa lucreze in industrie si sa vada pasiunea asta mai mult decat pasiune?
    e de admirat ce fac copiii in ziua de azi, dar asta ii maturizeaza prea repede…zic eu deja luptandu-ma cu maturitatea asta. stiind ca si eu am tras tare si parca mai puteam astepta in unele momente.
    nu-i totusi adevarata treaba asta cu toate la timpul lor?

    o sa scriu despre asta mai pe larg. mi-ai deschis apetitu

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. Chinezu
    miercuri, 30 martie 2011, 09:15

    @Mariciu
    bine ca l-ai luat si pe ala… :))))))))

    @Gloria
    misto punct de vedere
    astept sa il dezvolti pe blog, asa cum stii tu :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. miercuri, 30 martie 2011, 09:21

    @Gloria,
    de la Ion Creanga incoace, maturizarea incepe mai devreme decat in Vest. La 5 ani deja multi sunt experti in coordonat caprele pe sant, altii cu acordeonul, altii cu scrisul si tot asa…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. Chinezu
    miercuri, 30 martie 2011, 09:33

    @Semanticus
    ah, invidia din glasul tau de buhai experimentat se simte mai abrupt decat behaitul unei capre care canta la acordeon… :)))))))))))))))))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. miercuri, 30 martie 2011, 09:36

    :):)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. miercuri, 30 martie 2011, 09:40

    As fi bagat placa cu „saracia” care ne invata, dar parea prea sumbra.:)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. miercuri, 30 martie 2011, 10:48

    E ceva deosebit, ceva nu intalnesti in fiecare zi. La fel ca si cazul mentionat de Gloria, daca ar fi facut mai tarziu ceea ce au facut (publicare carte, blog) probabil ar fi fost ceva banal/comun. Si daca au talentul necesar de ce nu?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. sâmbătă, 21 mai 2011, 18:52

    Mie nu mi se pare ceva atat de…deosebit in a scrie o carte. Sunt sute de adolescenti care-si posteaza creatiile pe bloguri. Evident, de la o creatie din lipsa de ocupatie la un roman e ceva drum de parcurs.
    De exemplu, eu sunt autor debutant, editura Scrisul Romanesc si am saisprezece ani.
    Poate veti spune ca e ciudat. Nu-i nimic, si mie mi se pare. Ideea e ca eu asta o sa fac toata viata, urmez profil filologic, vreau sa fac o facultate in tema si vreau o cariera in asa ceva.
    Daca va tenteaza rapirea catorva minute din viata, va astept cu o mica parere despre inceputul meu aici: http://elenacostea.blogspot.com/p/preview-al-cartii_15.html
    Multumesc anticipat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *