Aseară am fost cu Alex al meu la 10 TV, pentru că ”Micul Prinț” a fost invitat în emisiunea lui Radu Moraru. Au fost unii care mi-au aruncat, din goana tastaturii, cum că eu trag nu știu ce sfori ca să îl scot în față pe Alex, să îi fac imagine. Atât de puțin știu cei ce vorbesc de astea, atât de puțin mă cunosc, încât mă întristez peste măsură… Dar să îi lăsăm pe aceștia în bălteala lor ontologică și să trecem la ce zic în titlu.
La finalul emisiunii, Radu i-a zis lui Alex să îi transmită salutări ”lui chinezu, bloggerul”, după care, spunându-i-se în cască ceva, a adăugat ”m-a înjurat? eh, lasă, eu tot îi transmit salutări, că eu iert” sau ceva de genul. După emisiune am povestit puțin cu Radu, câteva vorbe, dar doar pe tema lui Alex și cât de impresionat a fost Nașul de el. Apoi ne-am despărțit amical.
Ajuns acasă, am dat căutare pe blogul meu, pentru că (explic mai jos de ce) mă simțeam un pic nasol că, așa cum zicea Radu, l-am înjurat. Știam că, așa cum facem toți, la începuturile mele blogosferice credeam că tot ce zboară se mănâncă și mai credeam că atunci când înjuri vârtos pe cineva înseamnă că ești și tu cineva. Asta numai în capul nostru, desigur, pentru că realitate este că de fiecare dată când înjurăm pe cineva doar de dragul de a înjura nu facem altceva decât să ne arătăm dimensiunea gherțoistică. Și că dreptul de a spurca pe cineva e doar o variantă, nu o obligație.
Așa că am activat searchul de pe chinezu.eu cu o oarecare strângere de inimă. Dar apoi am răsuflat ușurat. Pentru că, deși am fost în câteva rânduri dur când m-am referit la băsescismul lui Moraru (cred și acum asta, dar acum aș putea să îmi argumentez poziția altfel, nu împroșcând), nu cred că am sărit decisiv calul. Desigur, e dreptul lui Radu să creadă că l-am înjurat. Deși, la ce am recitit, cred că doar am fost dur și atât. Cu prea puține argumente, e drept, dar cam atât.
Ce vreau eu să vă spun cu postarea asta (pe care unii ar considera-o un fel de apel la o împăcare a mea cu Radu Moraru care nici nu își are rostul și nici nu e cerută de nimeni) este că vă recomand să nu faceți greșelile pe care le-am făcut eu la începuturile mele bloggeristice. Nu e vorba aici de Nașul, căci în cazul lui nu am sărit pârleazul prea rău, ci de alții, pe care i-am scuipat și înjurat absolut gratuit, doar pentru că așa am crezut eu că îmi arăt nuș ce mușchi. Iar acum îmi pare rău. Nu pentru că respectivii sunt niște unii cu care nu vreau să am de-a face niciodată, ci pentru că eu ar trebui să mă respect mai mult și să nu cedez tentației teribile de a împroșca numai pentru a împroșca.
Poți să nu fii de acord cu cineva, să nu îți placă mutra lui. Se întâmplă de astea. Dar una e să zici ”jegosule ordinar, muriți-ar familia” și alta e să zici ”stimabile, nu îmi place de tine pentru că…” și să aduci niște argumente decente și pe un ton cât de cât civilizat. Căci nu e vorba neapărat de cel pe care îl critici, ci de tine, de modul în care alegi să te respecți singur încercând să îi respecți pe ceilalți.
Sper că ați înțeles ce am vrut să zic. Și să nu faceți greșelile pe care le-am făcut eu. Să săriți peste această etapă de care mie mi-e cam rușine…
14 thoughts on “Cum l-am înjurat eu pe ”Nașul” Radu Moraru”
Mesaj receptionat. De la participarea la Superblog am invatat asta. Ce certuri pe acolo, frate, dar am invatat ca nu ai ce cauta cu asa ceva pe blog. Ca si idee, poti jigni folosind ironia. Posibil sa lovesti omul mult mai tare decat mantuindu-i mama prin nush ce coclauri.:))))
Cred că a fost o emisiune frumoasă, din păcate, pe ”scala aparatului” meu nu se prinde Zece TV. Ai făcut un gest frumos cu postarea asta, deși, de când te citesc, nu am avut ocazia să te văd ”dezlănțuit” asupra unor persoane sau evenimente. Probabil ar trebui să aprofundez ”Chinezu – the early years.” În fine. Atitudinea pro-băsesciană a lui Morar ar trebui respectată, chiar dacă multă lume nu este de acord cu ea. În această mare de anti-băsescieni, e nevoie și de cineva care să țină cu ursul. În schimb eu am ce am cu domnul Morar că-l invita prea des pe Becali, iar discuțiile erau absolut enervanrte, anoste cu scopul de a etala exacerbat ego-ului becalian pe sticlă. Sunt chiar curios: pe Zece TV domnu Jiji mai apare la Nașu?
Prin postul ăsta cred că ai trecut de la : ”jegosule ordinar …..” la ”stimabile, nu îmi mai place de tine pentru că …” .
E lucru mare să fim capabili să ne expunem într-un mod civilizat și plăcut opiniile, fie ele pozitive sau negative.
Presimt că și această situație va fi aruncată în cârca comunismului, când de fapt ține de educație și respectul pe care îl are fiecare pentru sine însuși.
Începe să-mi placă din ce în ce mai mult de personalitatea ta, mai Chinezule…de fapt..ca să fiu puțin răutacioasă cred că te transformi: nu mai prezinți comportament român, ci chinez! :)
@Manuel: ca și idee: De ce să jignești?
@Cristian : tu ai ratat scrisoarea publică către o ”doamnă” euro-parlamentară al cărui nume nici nu vreau să mi-l amintesc ! :)
Lasa ca si eu am injurat si acum trag comsecintele:(
Pana la urma nu intotdeauna prima impresie e cea corecta, nu?
Fara sa te superi pe mine, insa este articolul care imi place cel mai mult din ce ai scris pana acum. Pentru ca transmiti un mesaj clar: pe termen lung poti sa-ti faci un nume in blogosfera romaneasca doar daca ai niste principii clare, bazate pe respectul fata de ceilalti. Ce bine daca si ceilalti corifei ai blogosferei romanesti ar incepe sa-ti calce pe urme.
daca o sa incetezi si cu expresia te vei simti si mai bine. esti inca tanar, ai timp….
ce dracu era expresia
Si tu, Brutus???
Important e ca te-ai corectat si ca acum vrei sa dai un exemplu bun. Poate o sa fii si ingaduitor cu cei noi care mai calca stramb.
Din pacate in romania, daca nu incepi cu ”jegosule ordinar, muriți-ar familia”, ai toate sansele sa ramai la inceputurile blogeristice toata viata.
Mda, ai dreptate. Da si Nasul injura pe unii la TV cum vrea muschii lui.
Sincer, Nasul imi pare putin expirat .. voi ce credeti ?
Frumos mesajul, toate stima!
Si putin offtopic: felicitari si ptr promovarea rugbyului, este un sport care merita.