25.06.2016

Frustrarea, cel mai mare inamic al bloggerului

Vorbesc aici de bloggerii care, cu voia dumneavoastră, vor să intre în categoria aia (mult hulită, dar, în egală măsură, mult iubită în grad aspirațional) de profesioniști, cu varianta intermediară de cvasi-profesioniști. Adică bloggerii care vor ca blogul lor să fie mai mult decât amuzantul ”eu scriu pe blog numai pentru mine” și să cresteze pe răbojul lor 2.0 niște beneficii (bani, branding, influență, networking and shit). Da, știu, iar vor spune unii că mă mănâncă undeva, că iar reîncălzesc ciorba, dar, vedeți voi, la mine treaba e simplă: dacă simt că trebe să scriu ceva, apoi scriu :)

Frustrarea. Ah, acest omnipotent adjuvant al existenței unora dintre noi, medicamentul în acest caz fiind, de îngrozitor de multe ori, doar un placebo, situație în care, irefutabil, rezultatul este un zero absolut în planul tratamentului pe care unii și-l administrează astfel. Există unii oameni (și aici includ și bloggeri, căci, în ciuda unor zvonuri de pe piață, și bloggerii sunt oameni) care funcționează pe bază de frustrare, așa cum taxiurile pușcate din București funcționează pe bază de GPL: e mai ieftin, nu interesează performanța, se ajunge cum necum din punctul A în punctul B.

Există mai multe tipuri de frustrări. Frustrarea asumată, pe care ți-o lipești de frunte și cu care defilezi înainte în splendida lume 2.0, conștient fiind de faptul că în afară de a mai amuza pe cineva, din când în când, sau de a enerva pe cineva, din când în când, nu prea faci mare brânză. Dar, de fapt, acest gen de bloggeri frustrangii asumați nici nu își propun să facă mare brânză. Ei sunt o brânză, deci își ajung lor înșiși. Case closed.

Mai există și frustrarea programatică. Adică nu e el, bloggerul, chiar așa de frustrat, dar, fiind un trendinez care simte masiv fluxurile nevăzute de pe piața de profil, își ia aere de frustrat și prestează ca atare, fiind, zice el, o anumită parte din strategia de brand pe care și-a construit-o și pe care o aplică imperial. Sigur că există unii care au ajuns la o adevărată măiestrie 2.0 făcând asta, dar sunt foarte puțini, acele excepții la care frustrangii de profesie doar visează.

Frustrarea existențială (supranumită cu de la mine putere frustrarea degeaba) e una din preferatele mele (o ironie dureroasă am prestat aici…). Dacă primele două categorii hai să zicem că scot ceva cașcaval 2.0 din ce execută pe acolo, asta cu degeaba e perfect degeaba. Vorbesc de bloggerii care nu știu să facă altceva, care sunt niște ființe incomplete, care își justifică existența ca oameni doar prin a lovi în existența celorlalți. Este vorba de cei în al căror suflet există un gol imens și care încearcă să îl astupe încercând să facă găuri în sufletul celorlalți. Degeaba, însă, gaura aia tristă, hâdă, infernală nu dispare, devine din ce în ce mai mare…

Frustrarea e o chestiune de poziționare, în cele din urmă. A fi frustrat te plasează pe o nișă, ca să zic așa, unde criteriile de prestat servicii sunt neclare și neinteresante, la urma urmei, pentru cei care văd în blogosferă un mediu în care să existe și ei și în care să își plaseze, într-un fel sau altul, produsele/serviciile/ideile/frământările. Frustrarea, oricât de greu ar fi pentru unii să înțeleagă asta, nu e o piață. Există ofertă din belșug, desigur, dar cerere dă-i pace. Zic de acea cerere sănătoasă, care aduce beneficiu și plus valoare pentru toți cei implicați, nu de alți frustrați care vibrează intens la alți frustrați pentru a crea, împreună, dar totuși despărțiți, o frustrare și mai mare.

De ce zic ca frustrarea e cel mai mare inamic al bloggerului? Pentru că un blogger frustrat se bate doar cu el însuși, cu nimeni altcineva. Război în care, evident, ia ghici cine e pierzătorul definitiv, irevocabil și, firește, irefutabil?

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Bine ai venit acasă, Coco! Și mulțumim cu plecăciuni…

Microbul – poezie de Cristian China-Birta

25 comentarii

  1. luni, 21 februarie 2011, 10:39

    acest sindbadian ” Pentru că un blogger frustrat se bate doar cu el însuși, cu nimeni altceineva.” ar cam trebui sa-i puna pe ganduri pe unii, daca ar avea cu ce gandi ;)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. luni, 21 februarie 2011, 11:04

    Am vazut ca este o idee preconceputa precum ca daca iei la misto un blogger mare(in trafic si relevanta), tu fiind blogger mic(in trafic si relevanta), inseamna ca esti frustrat, invidios, hater si toate cele.

    Daca dam la o parte un pic eticheta de blogger si impartim lumea in oameni de succes si oameni fara succes, atunci cum sta problema? Daca luam un om de succes, sa zicem presedintele Romaniei. Da, orice ati zice, sa ajungi presedintele unei tari, este un succes, indiferent cum te numesti. Cum ar fi sa apara presedintele pe posturi de televiziune sa zica „Voi toti astia care ma criticati, o faceti deoarece ma invidiati si sunteti frustrati”?

    Ca la baza, un ziarist, jurnalist, blogger etc. care critica un presedinte, este cel mai probabil un om cu mai putin succes decat presedintele in sine.

    Eh, asta de ce este o forma de critica sau misto acceptata? Chiar incurajata.

    Mai mult, hai sa luam industria muzicala. Sa zicem ca cei care fac cei mai multi bani, sunt manelistii. Adica ei pot cel mai bine sa-si refere succesul la o cifra. „Domne, am facut 20.000 euro la o cantare, am mai mult succes decat altul care face doar 300”. Ce fac manelistii cand sunt atacati? Scot pieste cu „Valoarea mea si sa moara dusmanii ca am bani, gagici si ma cunoaste lumea”. Cum sunt dusmanii? Invidiosi. De unde vine invidia? De la frustrare, nu? Un blogger relevant ce face cand este criticat de unul mic? Isi aduce in fata argumentul traficului si succesului, isi duce la inaintare cifrele.

    Si mai mult, ca ma simt in ziua de dat multe exemple ca sa ma fac inteles. Care sunt cele mai de succes publicatii din .ro? Sa fie cele de tip tabloid, gen Cancan, Libertatea si Click. Voi ar trebui sa stiti mai bine, dar cred ca asa este. Din perspectiva de trafic si succes in online ce poate fi monetizat, ei au mai multa valoare ca voi? Bloggeri A-List? Pana la urma si voi si ei, scoateti content online, nu? Alea de ce sunt publicatii de rahat si proasta calitate, si altele nu? Cand voi ii criticati pe aia, nu inseamna ca sunteti frustrati? Sau invidiosi? (Cand zic voi nu ma refer neaparat la tine, poate ma refer in cea mai mica masura la tine, dar genul asta de comentariu nu l-as lasa pe alt blog A-List sincer sa fiu).

    Bun, sunt de acord ca multi oameni mici (la caracter) vin si va critica si i-am vazut si eu. Dar daca vin unul sau doi care va critica ca aveti content de calitate proasta, ca aveti o gandire deficitara si un comportament cocalaresc? Si vin cu argumente, si va dau referinte s.a.m.d? Ala de ce este un frustrat si un invidios? Nu face pana la urma ce faceti voi pentru a va castiga o paine in mare parte? Adica, critica mediul lui inconjurator?

    Va ascundeti prea mult sub eticheta asta de bloggeri sincer sa fiu. Bloggerul nu este un om care pune continut online in care isi exprima gandirea si personalitatea? De ce nu se poate critica si de ce nu se poate face misto de un om? Fara a fi frustrat sau invidios? Voi nu faceti asta? Asa cum aveti si voi argumentele voastre, poate si altii au argumentele lor.

    Pun si eu intrebari, dar raspunsurile pe care le primesc difera de fiecare data…de ce oare? Asta cand le primesc, bineinteles.

    Ganditi-va la principiul asta mai bine. Un om cu mai putin succes care critica un om cu mult succes, Acel succes este demonstrat de o cifra (trafic, bani, etc.). Cum sta treaba asta in lumea reala? De ce ar trebui sa fie diferita in blogosfera?

    Ca o sugestie, atunci cand va critica cineva, macar stati si ascultati argumentele, poate are dreptate persoana respectiva. Nu ii mai catalogati pe toti ca invidiosi si frustrati. Multi or fi asa…dar nu toti.

    Pentru ca sincer sa fiu, eu unul daca ma uit la blogosfera asta si judec textul strict pe principiul. Text de buna caltiate, text de proasta caltiate, si judec omul fara sa-i stiu relevanta si traficul…am multe motive/argumente sa critic.

    Ma rog, asa cum ai si tu parerea ca ai reincalzit ciorba, asa o am si eu. Sunt niste lucruri care nu se vor schimba prea curand, nu? Oricat de bine le-ai zice.

    Scuza-ma pentru comentariul extrem de lung…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. luni, 21 februarie 2011, 11:07

    @Vlad
    am zis frustrarea unor bloggeri
    categorie unde am inclus si bloggerii pe care tu ii numesti mari
    ba chiar, daca imi permiti, mai mult facem referire la ei, nu la cei pe care tu ii numesti mici
    of, iar am scris un text din care nu intelege lumea ce vreau, de fapt, sa zic….

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. luni, 21 februarie 2011, 11:10

    Din ce moment poate o persoana care scrie sa fie numit blogger? Pentru ca wordpress e gratis pentru toti si nu mi se pare ca daca ti-ai facut un blog esti si bloger. Asta m-a framantat pe mine cand am citit ce ai scris.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. luni, 21 februarie 2011, 11:32

    @Chinezu
    Eu am ajuns la o concluzie asa , semi-filozofica. Toti suntem frustrati pana la urma. Pana si textul pe care l-ai scris tu poate sa sugereze o frustrare referitor la frustrarea altora. Si comentariul pe care l-am scris eu poate fi interpretat ca o frustare legata de anumite personaje. Pana la urma, orice critica pe care o facem, poate fi atribuita frustarii, nu? Toti suntem frustrati in felul nostru.

    Ti-am mai rescris eu odata un articol la un indemn de-al tau referitor la critica. Si spusesem ceva de genul ca totul se imparte in intentie si perceptie. Acum zi-mi tu unde tragi linia cand anumite critici, vorbe negative si mistouri nu au ca intentie, exprimarea frustrarii.

    Si daca nu frustrarea sta la baza materialului de tip critica, atunci ce altceva sta? Si cum deosebestei acel altceva de frustrare?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. luni, 21 februarie 2011, 12:13

    Totul se reduce la intrebarea cu raspuns evident: „ce a fost prima data, bloggerul sau frustratul?”

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. luni, 21 februarie 2011, 12:38

    Unde sunt frustratii? :)) Vorba aia, vrem si studii de caz. Eu sunt frustrat ca imi mai trebuie 999,9 mii de euro sa ajung la primul milion, apoi vad eu ce fac :))))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. luni, 21 februarie 2011, 13:14

    @Chinezu, spune dom’e 1-2 cazuri clare, eu fiind mai analitica deja am vreo 3 ipoteze legat de ce ai vrut sa spui prin acest articol si tare as vrea sa stiu ceva mai concret :). Ne trebuie un ceausesc al blogurilor ca sa introduca comunismul, nu de alta, dar iar intram in polemica blogerilor mari si mici si mijlocii si…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. luni, 21 februarie 2011, 14:19

    Frustrarea e ostare generala a oamenilor…nu inteleg exact cum determini in care din categorii poti incadra pe cineva? iar granita dintre critica obiectiva si cea obtinuta din frustrare e subtire rau…ce nu-mi dau seama este, de fapt, cum iti dai seama? :)

    Alina Rad a adaugat o intrebare foarte buna, sunt curios si eu de parerea ta, pe cine denumim blogger? pe fericitul posesor al unui cont de wordpress…ca pana la urma, daca ai masina si mergi cu ea doua duminici pe luna, teoretic esti sofer dar practic nu prea…se aplica si in cazul bloggerilor?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. luni, 21 februarie 2011, 14:33

    dragilor,
    pentru ca vad ca imi cereti sa dau nume (ceea ce e oarecum o lipsa de gingasie din partea voastra :D), va spun doar ca am scris categoriile de mai sus din experienta proprie
    si cand zic asta ma refer la faptul ca, in anumite momente ale succintei mele vieti de blogger, am fost indeajuns de penibil in a ma situa in toate cele 3
    mi-a trecut relativ repede si am invatat din ele
    motiv pentru care scriu aceste randuri, mai ales cand vad pe unii cum fac aceleasi greseli pe care le-am facut eu…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. luni, 21 februarie 2011, 15:36

    Acuma sunt frustrat ca nu stiu daca sunt frustrat sau nu :)) sa-l vad pe Freud cum o rezolva pe asta :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  12. luni, 21 februarie 2011, 16:29

    vlad, hai să facem diferenţa între „critică” şi „mişto”. E o diferentă subtilă intre cele două. Una te face să scrii un text pertinent, alta să fii măgar şi mizerabil. Uite, despre asta vorbesc. Despre „hai să-mi bag pula in ma-sa, trebuie să suporte, e celebru, ce pana mea”! Despre „băsescu e chior” vs „băsescu e hoţ”.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  13. luni, 21 februarie 2011, 16:54

    Care este diferenta intre cele doua afirmatii, „basescu e chior” si „basescu e hot”? Ca pana la dovezi mie mi se par ambele cel putin in sfera misto-ului. Toti avem un anumit grad de frustrare, insa probabil ca e ca la alt proces, jumatate sunt frustrati si jumatate nu recunosc.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  14. luni, 21 februarie 2011, 18:28

    @Andrei M
    Pai daca esti frustrat ca nu stii daca esti frustrat sau nu, inseamna ca esti frustrat, deci ti-ai raspuns la intrebare. Si acum ca stii ca esti frustrat, poti sa nu mai fi frustrat deoarece ai aflat.

    @zoso
    Sa stii ca si defectele fizice impreuna cu cele intelectuale si comportamentale pot fi baza pentru mistouri. Asa cum tu poti sa faci misto de unul ca este vierme irelevant ca nu are trafic,relevanta si bani din online (care nu tin neaparat de vreun defect major) asa si altul poate sa o dea in defecte fizice. Pana la urma conteaza atitudinea cu care o faci. Din ce am vazut in articolul ala, este clar un rahat de prost gust, dar lucrul ala este evident.

    Eu oricum, ma refeream mai mult la calitatea textului dintr-un articol si atitudinea cu care este scris. Sa luam un exemplu asa, for the sake of argument. Eu daca ti-as spune tie ca MP te bate la cur la calitatea articolelor, cum ai reactiona? Si pentru mine care vad doar niste texte scrise (fara sa ma intereseze prea mult despre persoana care le scrie), asta este adevarul. Cum ar suna asta ca si forma de misto? Cel mai probabil ai zice ca sunt hater/frustrat….ma gandesc.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  15. luni, 21 februarie 2011, 18:35

    ştiu că si defectele fizice sunt baza de miştouri. totuşi, preşedintele româniei nu e ales in urma unui concurs de miss, deci e irelevant in context că are un picior mai scurt sau e chel. asta e una din marile noastre probleme, ca naţie, ne agăţăm de rahaturi şi nu vedem pădurea de copaci.

    războiul pe care il duce MP are la baza argumente logice. i-am arătat asta de câteva ori, iar răspunsurile lui au variat intre „mă-sa a băut prea multă pulă”, furat articole şi poze de la mine şi pur si simplu minţit pe faţă (par example, el se laudă că are mai mult trafic decât mine, şi totuşi toate cifrele ii sunt potrivnice http://is.gd/vierme ). daca mi-ai spune că MP mă bate la calitatea articolelor argumentul meu n-ar fi, cu siguranţă, „ma-sa l-a fătat prost” sau „n-are trafic”, argumente pe care le-ar avea el in aceeasi situaţie.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  16. luni, 21 februarie 2011, 19:07

    Pana la urma, misto-ul nu se face neaparat din rautate. De multe ori intentia din spatele mistoului este de a genera rasete sau un text umoristic. Si pana la urma, defectele fizice sunt primele pe care le vezi la o persoana. Daca misto-ul asta este facut cu rautate sau frustrare, nu mai este misto (ca sa fac un joc de cuvinte).

    In ceea ce priveste razboiul (daca exista un razboi) dintre tine si MP sau dintre MP si tine pentru mine unul conteaza mai putin, doar ca de cand citesc si scriu in blogosfera, am vazut mai multe tensiuni si intepaturi de genul, nu doar la voi, ceea ce m-a facut sa cred ca este un public mult mai mare pentru genul asta de chestii, dar asta este alta discutie. Habar nu am care sunt cifrele si statisticile care sustin afirmatiile legate de trafic si nici nu ma intereseaza, pentru ca eu prefer mai degraba sa citesc textul decat clasamentul.

    Pana la urma urmei, si o mare parte din textele tale sunt alcatuite din afirmatii in care ii faci prosti/retardati/irelevanti pe multi. Bloggeri, jurnalisti, mondenitati, politicieni etc. Si asta tot o forma de misto este in final, nu? Si poate si de asta esti si cel mai relevant, ca te iei de toti (am zis poate). Pana la urma cand te iei de o persoana intr-un mod direct, chit ca o faci cu argumente, artistic, umoristic, dramatic, analitic sau oricum tot te iei de ea. In acel moment, generezi conflict. Si pe durata conflictului, cine stie unde se ajunge? La mame, aspect fizic, viermi si alte chestii. Exista niste reguli de conflict pe care eu nu le-am vazut? Nu cred. Singura regula pe care am vazut-o peste tot este „Ala mic n-are voie sa-l atace pe ala mare, ca daca o face e frustrat, invidios si hater” … si aici ma refer la trafic.

    Si eu am fost amenintat de unu’ ca-mi hackereste blogu’ doar ca i-am zis ca nu intelege ceva, ceea ce ma face sa cred ca atunci cand te apuca dracii cu adevarat, zici mai orice.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  17. luni, 21 februarie 2011, 19:17

    ai dat-o in diverse.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  18. miercuri, 23 februarie 2011, 19:49

    […] astept comentariile voastre ….asa ca pana atunci link special ” Frustrarea, cel mai mare inamic al bloggerului ” ??? […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  19. joi, 24 februarie 2011, 15:50

    chestiunea ridicata de Alina, este foarte pertinenta.
    Citind articolul, am simtit o mare repulsie fata de ceea ce zici, deoarece chiar de la prima categorie, intr-un fel ma regaseam.
    Ei bine Chinezu, eu afirm cu tarie si fara inconjur, ca mi-amfacut blog pe blogspot, doar asa ca sa scriu, fara vreo tenta economica, nici macar nu ma intereseaza sa scriu pentru prieteni, daca intra cineva sa ma citeasca bine, daca nu, iarasi bine, nu am depus niciun efort in a-mi imbunatati blogul si scriu pe el din an in paste cand am timp.
    Subiecte gasesc o mie, multe imi trec prin cap si zic „o sa scriu despre astaa”, dar ma iau cu altele si nu mai scriu, sau ma rog, scriu despre unele.
    Si nu vad de ce as fi un frustrat pentru asta, pentru faptul ca afirm ca eu nu scriu pentru bani, sau pentru vreun scop, ci scriu asa pentru mine, eventual pentru prieteni.
    Cum ziceai intr-un comentariu mai sus „scrii articolul asta din propria experienta”… Vezi ca s-ar putea ca si articolul asta sa faca parte dintr-o stare si o sa vedem peste vreo 6 luni inca un articol despre frustrare, incluzand o noua categorie, aia in care te afli tu acum, publicand acest gen de articol.
    Personal cred ca, daca eu in afacerile mele imi produc veniturile si unu vine si latra pe langa mine ca sunt de cacao, atita timp cat nu pierd nimic, il las in pace, nu tre sa ma agit eu sa il educ pe el.
    In momentul cand te agiti inseamna ca acorzi importanta acelui lucru, ceea ce inseamna ca te afecteaza.
    Ori asa, ca imagine, faptul ca te afecteaza frustrarea altora… Nu e prea bine:)
    Sper sa nu imi porti pica pentru acest comentariu.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  20. sâmbătă, 26 februarie 2011, 00:03

    […] referitoare la blogosfera românească: ”frăția bloggerilor mari întru ciuda celor mici”, frustrarea ca cel mai mare inamic al bloggerului și, last but not least, articolul referitor la conținutul de calitate din blogosferă, o […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  21. sâmbătă, 26 februarie 2011, 07:07

    […] Am zis despre ei ce aveam de zis. Argumente că ăștia sunt buni? Să zicem că îți țin spiritul treaz și că […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  22. sâmbătă, 26 februarie 2011, 13:16

    […] mai zilele trecute o postare a chinezului cu titlul: “Frustrarea, cel mai mare inamic al bloggerului”. Dupa ce l-am citit in intregime pot sa-ti spun amical ca da, chiat te-a mancat undeva. “Da, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  23. Joanna
    duminică, 27 februarie 2011, 09:41

    @Chinezule,
    Domnule Nefrustrat de Frustrarea ta, fiindcă eşti nemulţumit de faptul că iar nu a înţeles lumea ceea ce ai vrut să transmiţi tu prin scris, şi, ca urmare, dorinţa de a te face înţeles nu s-a împlinit, înseamnă că ai o frustrare. Fiecare dintre noi este frustrat, la un moment dat. Frustrarea este un fenomen complex; aroganţa este mai primejdioasă.
    Dacă ai constatat că mai mulţi muritori nu s-au putut ridica la „exemplaritatea” gândirii tale, este necesară strădania de a te exprima tu mai coerent, cu mai multă claritate. Pentru asta trebuie să citim mai mult, să ne documentăm bine, înainte de a ne apuca de scris… Ideile divine se infiltrează, este adevărat, din când în când, în lumea terestră, rămasă deseori fără revelaţia sacrului. Ca să ajungi la ele, trebuie să cauţi şi să ai norocul să poţi găsi scara care te-ar duce la Cer. Însă, atenţie, tinere, apropie-te de SCRISULZEU printr-o „zidire treptată”.
    În concluzie, „Eu înţeleg ce nu-nţelegi, dar nu-nţeleg ce nu-nţelegi; când te-nţeleg şi mă-nţelegi, m-ai înţeles”? (Folclor)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  24. duminică, 27 februarie 2011, 11:00

    @Joanna
    dumnezeule mare, superb spus…
    este fenomenal cata profunzime ai putut pune in cateva cuvinte…
    ce analiza teribila a intregii fiinte umane in cateva vorbe…
    la ce capacitati ai, ai fi putut deveni un geniu al omenirii
    numai ca, si tu si eu o stim, nu ai nici o sansa
    ca sa ai sansa in viata, trebuie sa ai o viata, desigur

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  25. pen/sula
    miercuri, 1 februarie 2012, 01:42

    Un lucru e cert – baiatul ala de la Microsoft n-a avut o idee prea buna. Auzi la el – „A computer in every home”…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *