Una din restanțele pe care am bifat-o recent se numește ”Mândrie și prejudecată”. De Jane Austen, firește :)) O carte clasică din toate punctele de vedere. Și pentru a fost scrisă la începutul secolului 19, în 1813, și pentru că descrie o societate englezească de un clasicim încântător, dar și pentru că, absolut, este o capodoperă. Am citit această bijuterie pe nerăsuflate, ceea ce m-a cam surprins. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult o carte atât de veche, din toate punctele de vedere :)) Pe undeva, dar în alt registru, a fost cam cum m-am simțit când am citit ”Documentele postume ale clubului Pickwick” a lui Dickens, o altă superbă ispravă literară :)
”Mândrie și prejudecată” nu e doar o carte, e un film la purtător. Pentru că fiecare rând pe care îl citești este și o linie de scenariu, pe care tu, ca și cititor și ca regizor al propriilor tale lecturi, îl derulezi cu desfătarea pe care ți-o dă recrearea unei lumi atât de bine descrise ca și cea din carte. Savuroasele discuții despre nimic întinse pe câteva pagini, semn al politeții și al decorum-ului din acele vremuri, reproducerea scrisorilor dintre personaje, unele de o beție de cuvinte impresionantă, peisajele descrise cu atâta aplomb, toate acestea și încă multe altele reușesc să facă din ”Mândrie și prejudecată” o carte pe care nu o mai lași din mână și la care te gândești ceva vreme după ce ai pus-o la loc în bibliotecă.
Sau no cel puțin așa am pățit io, drept pentru care v-am raportat cele de mai sus :)) Ia băgați și voi aici, cu sinceritate și respect reciproc, ce restanțe la cărți clasice aveți voi? :D